Cartea Albă privind Viitorul Europei (III)

New Europe

O nouă Europă şi o nouă Românie

Tot mai mulţi europeni constată că Uniunea Europeană, aşa cum a funcţionat până în prezent, nu a dus la rezolvarea marilor probleme cu care ei se confruntă, la acest început de secol.

Uniunea Europeană nu a rezolvat problema inegalităţilor economice şi sociale.

Economia europeană devine tot mai oligarhică. Un număr tot mai mic de oligarhi, cei mai mulţi extreuropeni, devin tot mai bogaţi, în timp ce un număr tot mai mare de europeni devin tot mai săraci. O parte tot mai mare a capitalurilor europene intră în proprietatea oligarhilor transnaţionali, care îşi însuşesc profituri uriaşe, pe care le transferă în afara continentului. Clasa de mijloc europeană este supusă la un proces accelerat de distrugere.

Uniunea Europeană nu a rezolvat problema decalajelor.

Popoarele din estul şi sudul Europei sunt supuse la un jaf sălbatic de către oligarhia transnaţională, cu complicitatea instituţiilor Uniunii Europene. Aşa-zisele creşteri economice ale ţărilor din estul şi sudul continentului se realizează nu pe baza acumulării de capital naţional, ci pe baza îndatorării, pe baza împrumuturilor acordate de oligarhii transnaţionali, în candiţii înrobitoare. Ratele şi dobânzile la aceste împrumuturi sunt de zeci de ori mai mari decât plusul de PIB obţinut prin ele, astfel că ţările care îşi bazează creşterea economică pe îndatorare devin tot mai sărace, ceea ce face ca decalajele faţă de ţările dezvoltate ale continentului să crească, nu să se reducă. Aşa-zisele fonduri structurale şi de coeziune, bani acordaţi de UE statelor mai puţin dezvoltate, pentru investiţii, nu reprezintă decât câteva procente din uriaşele profituri extrase de oligarhia transnaţională din aceste state.

Uniunea Europeană nu a rezolvat problema şomajului.

Milioane de europeni, mai ales tineri, din vest, ca şi din est, sunt şomeri.

Alte multe milioane trăiesc din salarii şi pensii de mizerie. Multe milioane au trebuit să-şi părăsească ţările şi familiile, în căutarea unui loc de muncă, nesigur şi prost plătit. Nu sunt locuri de muncă şi salariile sunt mici deoarece oligarhii, în ciuda faptului că îşi însuşesc profituri uriaşe, nu  investesc aproape nimic. Folosesc profiturile pentru acordarea de credite înrobitoare,  cetăţenilor şi guvernelor, pentru coruperea guvernanţilor, pentru războaie şi „revoluţii”, urmărind cucerirea de resurse naturale, de forţă de muncă ieftină, de înaltă calificare, cucerirea de noi pieţe de desfacere.

Uniunea Europeană nu a rezolvat problema protejării mediului înconjurător.

Resursele naturale ale continentului sunt exploatate iresponsabil. Terenurile agricole sunt otrăvite cu chimicale. Pădurile continentului sunt defrişate masiv. În multe state europene, ţăranul şi satul au devenit istorie.

Uniunea Europeană nu a rezolvat problema apărării şi securităţii popoarelor Europei.

Conducătorii instituţiilor Uniunii Europene au greşit atunci când au acceptat continuarea activităţii NATO, după ce Tratatul de la Varşovia a fost desfinţat. Au greşit şi atunci când au acceptat amestecul în treburile interne ale altor popoare, în acţiunile de destabilizare a statelor acestor popoare, în Egipt, în Libia, în Irak, în Afganistan, în Siria etc. În aceste greşeli îşi află originea terorismul şi invazia refugiaţilor, cele două mari probleme noi cu care se confruntă Europa şi care nu ar fi existat în lipsa celor două mari greşeli menţionate.

Conducătorii instituţiilor Uniunii Europene greşesc şi acum, susţinâd tensiunile artificiale dintre NATO şi Federaţia Rusă. În spatele acestor tensiuni se află interesele oligargiei transnaţionale de a putea extrage profituri din exploatarea popoarelor Europei.

În Cartea Albă privind Viitorul Europei, comisarii europeni, speriaţi de starea de nemulţumire a europenilor faţă de eşecurile instituţiilor Uniunii Europene, încearcă să ascundă  adevăratele cauze ale acestor eşecuri,  să.sperie cetăţenii Europei de perspectiva destrămării Uniunii Europene şi să-i determine să accepte continuarea planului de deposedare a popoarelor europene de suveranitatea lor, de desfiinţare a statelor naţionale europene.

Uniunea Europeană nu va exista nici cu „două viteze”, nici cu „cercuri concentrice”, nici cu „nucleu” şi „periferie”.

Uniunea Europeană va exista, dacă va continua să existe, formată din state suverane, care vor avea o PIAŢĂ COMUNĂ şi vor COOPERA în construcţia de economii şi state naţionale democratice. Indiferent de câte Cărţi Albe vor scrie şi vor da publicităţii comisarii europeni în următorii doi ani.

În ceea ce priveşte locul şi rostul României în viitoarea Uniune Europeană, trebuie să avem în vedere următoarele realităţi:

A. Peste jumătate din capitalul - fabrici, uzine, bănci, ferme etc – utilizat în economia naţională a fost trecut în proprietatea străinilor, transnaţionalilor, ceea ce permite acestora să controleze 90% din totalul capitalului. : Aceasta, după ce cea mai mare parte a acestui capital a fost distrusă, demolată şi vândută ca fier vechi, banii încasaţi fiind transferaţi în afara ţării.

B. Mai mult de jumătate din terenurile agricole şi silvice ale României au fost trecute în proprietatea transnaţionalilor.

C. Toate resursele naturale ale ţării sunt exploatate de către corporaţiile transnaţionalilor.

D. Jumătate din populaţa activă a părăsit ţara, în căutarea unui loc de muncă.

E.  În ultimii 27 de ani, numărul locuitorilor ţării s-a redus cu peste 15%, de la 23,2 milioane la mai puţin de 20 de milioane. Reducerea continuă, implacabil, dacă nu punem piciorul în prag.

F. Forţa de muncă rămasă în ţară este supusă la o exploatare sălbatică.

Suntem singurul stat membru al UE în care remunerarea capitalului reprezintă peste 60% din PIB, în timp ce, în ţările civilizate ale lumii această pondere este de 30%.  Suntem singurul stat membru al UE din care transnaţionalii scot, în fiecare an, peste o treime din PIB, sub formă de profituri nedeclarate şi neimpozitate. În acest an, 2017, suma profiturilor care va fi scoasă din ţară, nedeclarată şi neimpozitată, se ridică la peste 70 miliarde de euro. Primim 3-4 miliarde de euro, aşa-zise fonduri europene şi dăm 70 miliarde de euro. Acesta este „deal-ul” integrării României în UE.

G. Prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene şi cele ale tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană nu ne permit să interzicem vânzarea capitalurilor către străini. Nici a terenurilor. Nu ne permit nici să le recuperăm pe cele înstrăinate.

H. Dacă vom ceda şi suveranitatea fiscală, aşa cum prevăd 3 din cele 5 scenarii ale Cărţii Albe, nu vom mai putea să facem nimic pentru a stopa scurgerea din ţară a celor 70 de miliarde de euro pe an. Sau câte vor fi ele, în anii următori.

Iată, numai câteva din REALITĂŢILE pe care ar trebui să le avem în vedere atunci când ne gândim la viitorul relaţiilor dintre România şi Uniunea Europeană.

Poporul Român trebuie să folosească prilejul oferit de actuala CRIZĂ în care a intrat Uniunea Europeană pentru a-şi recâştiga şi apăra suveranitatea de care are nevoie pentru a se elibera de sub dominaţia oligarhiei financiare transnaţionale, pentru a-şi recâştiga drepturile de proprietate asupra capitalului şi teritoriului naţional, pentru a-şi construi o economie democratică performantă, care să-i asigure nivelul de trai pe care îl merită.

Singurul scenariu acceptabil pentru poporul român, în actuala stare, a Uniunii Europene şi a statului român, este scenariul 2, cu două amendamente:

1. Revizuirea tratatelor constitutive ale UE şi a tratatului de aderare a României la UE, astfel încât Statul Român să-şi poată proteja capitalurile şi teritoriile naţionale, care să nu mai poată fi cumpărate de străini. Mai mult, Statul Român şi cetăţenii lui să-şi poată recupera capitalurile şi terenurile de care au fost deposedaţi după 1989. Investitorii străini sunt bineveniţi în România, cu condiţia să vină cu capitalul lor, nu să devin[ proprietarii celui creat de români.

2. Mai multă COOPERARE între statele membre ale Uniunii, în toate domeniile precizate în scenariul 5 - monetar, financiar, fiscal, bugetar, al apărării, al afacerilor externe, al ordinii publice, al serviciilor sociale – dar fără cedarea de suveranitate.

Dacă nu se ajunge la un astfel de acord, România nu mai are ce căuta în UE.

Oricum, decizia nu poate fi luată decât de poporul român, prin referendum.

Constantin Cojocaru

10 martie 2017

Comentarii:

1. Consider că GpR trebuie să-şi dobândească urgent personalitatea juridcă fără de care nu vom putea justifica intervenţiile noastre în spaţiul public.

2.Unul din principalele obiective ale GpR trebuie să fie redobândirea suveranităţii României.

FĂRĂ JUMĂTĂŢI DE MĂSURĂ ! ROMEXIT UL SE IMPUNE IMPERATIV !

Argumentele prezentate de domnul C.Cojocaru în acest ultim comentariu pot constitui un punct de plecare f. serios în demararea demersului civic al GpR pt. ieşirea României din U.E.

Repet, fără jumătăţile de măsură ale unei "false" diplomaţii.

Viorel Gligor

În privința " provocarilor majore, care aprind/coving multimea, care au nevoie de putin marketing si de mult voluntariat profesionist de buna credinta",  exponenții actualei puteri din România și din Europa sunt cei care dețin  cea mai redutabilă experiență venită pe filiera masonică/"revoluționară" (despre care aminteam mai devreme) căreia îi aparțin și din care își extrag.toată seva

Iar masele largi, populare sunt "aprinse" cu sloganuri. 

Cum ar fi, de exemplu  : " au dat ordonanța la miezul nopții, ca hoții", slogan care are o aceeași valoare emoțională precum lozinca : ."război palatelor, pace bordeielor"..

Popa Serban

 

 

 

Problema procurarii fondurilor este depinde de ce vrem sa facem.
1. Daca vrem sa ne aruncam repede in lupta politica, sa cistigam aderenta multimii pe baza unor promisiuni vagi, demagogice- deci sa cumparam increderea publicului e nevoie de sume colosale , de care dispune tabara adversa; deci vom fi infrinti sau deturnati.

2. Daca vrem sa incercam ce am scris mai jos, alcatuind o retea puternica de cercetare politica- nevoia de bani se reduce drastic. Provocarile majore, care aprind/coving multimea, au nevoie de putin marketing si de mult voluntariat profesionist de buna credinta.  

Ioan Rosca

Toate bune si frumoase. Nimeni dintre noi nu vine insa cu un program realist de "fund-raising". Fara bani ramanem cum suntem.

Ovidiu Hurduzeu