federalizare ori fragmentare?

Europa: About Europa

Uniunea Europeană: federalizare ori fragmentare?

Uniunea Europeana e la ananghie. Plina de mandrie, ingimfare si aroganta la adresa cetatenilor de rind, continentul nostru nu o duce bine. Istoria, insa, merge inainte – cu sau fara el. Cum scriem deseori, Uniunea Europeana nu va dainui vesnic, iar romanii trebuie sa tina in minte, din nou si din nou, ca soarta lor depinde de Dumnezeu si valorile crestine. Doar Dumnezeu ne poate pazi de ceea ce e pe drum. Si ce e pe drum, nimeni nu stie. Cert e, ca inca din iunie anul trecut cind Marea Britanie a votat sa parasesaca Uniunea Europeana, acest vas care, zic britanicii, se scufunda, e nelinistita. E prinsa ca intr-o stransoare intre o America pragmatica determinata sa-si avanseze propriile interese si o Rusie cu apetit pentru expansiune teritoriala si dezmembrarea Uniunii Europene si a Aliantei Nord Atlantice. Alegerea lui Trump ca Presedinte al Americii, cit si politicile lui deja aplicate in primele saptamini de cind a devenit Presedinte, adauga la nelinistea Uniunii Europene. La asta se mai adauga posibilitatea reala ca in anul acesta ori in anul viitor Franta ori Olanda, ori amindoua, sa se retraga din Uniunea Europeana. Iar dupa ele, alte tari. Liderii unionali par inspaimintati, chiar daca Donald Tusk si Angela Merkel insista ca nu trebuie sa ne ingrijoram de loc. Asta e slujba lor – sa ne spuna ca totul e bine, chiar daca nu e asa, si ca trebuie sa mergem inainte si sa nu fim nelininstiti.

Tusk si Merkel

Dar nici Tusk ori Merkel, nici cetatenii de rind ai Europei nu sunt linistiti. Un sondaj de opinie facut public de EurActiv pe 6 februarie confirma nelinistea si alarmarea profunda a europenilor. [Rezultatele sondajului le aflati aici.]

80% dintre francezi prefera un lider care, asemenea lui Trump, e gata sa impuna schimbari radicale in politica economica si structurile politice ale Uniunii Europene. Criza de confidenta a europenilor in liderii lor a ajuns si ea la nivele fara precedent.

In Italia, 73% din respondenti opineaza ca Italia e in declin, 69% in Spania, 67% in Franta, etc.

Majoritatea francezilor (61%) cred ca nivelul lor de viata e inferior nivelului de viata al parintilor lor, la fel ca 60% in Italia, 56% in Spania, etc.

89% dintre spanioli nu au confidenta in guvernul lor, 80% in Italia, 77% in Franta, etc.

Ingrijorator, un procent ridicat de cetateni prefera un lider autoritar („strong leader”), 72% in Spania, 70% in Franta, 67% in Italia, etc.

Parca spaniolilor le e dor de Franco, francezilor de De Gaulle si italienilor de Mussolini. Dupa cum ne-am putea astepta, cei mai putin ingrijorati dintre europeni sunt germanii, care inca cred ca o duc bine si ca nivelul lor de viata nu e amenintat. Si asta nu e de mirare, avind in vedere ca Germania a stiut totdeauna cum sa negocieze dintr-o pozitie de putere si sa joace jocurile europene in asa fel ca totdeauna sa dea mai putin decit primeste.

Tusk e si el alarmat. Pe 31 ianuarie a transmis o nota „colegilor” lui („Dear colleagues”) inainte de sumitul liderilor Uniunii Europene tinut in Malta pe 3 februarie. Nota nu e adresata noua, cetatenilor de rind ai Uniunii Europene. Mai potrivit ar fi fost sa ni se adreseze noua ca „dragi cetateni ai Uniunii Europene” („Dear citizens of the European Union”) Dar faptul ca nu a facut-o denota distantarea lui si a celor din jurul lui fata de noi, cetatenii de rind ai Uniunii. [Nota o aflati aici.]

Tusk vede trei amenintari pentru Uniunea Europeana: (1) China, Rusia, Orientul Mijlociu, islamul radical si „declaratiile ingrijoratoare” ale Casei Albe; (2) sentimentele nationaliste si xenofobe din interiorul Uniunii Europene; si (3) starea de suflet a „elitei” (ati citit bine – „elita” nu cetateni) pro-europene („The third threat is the state of mind of the pro-European elites”). Pe cei din urma, Tusk ii critica pentru pesimismul lor, pentru ca increderea lor in integrarea politica europeana e in declin, pentru ca se lasa intimidati de „argumentele populiste”, si pentru ca pun la indoiala valorile fundamentale ale democratiei liberale.

Ce propune Tusk? Intensificarea procesului si ritmului de integrare a Uniunii Europene. („We must therefore take assertive and spectacular steps that would change the collective emotions and revive the aspiration to raise European integration to the next level”.)

Domul Tusk si „elita” pro-europeana probabil nu isi dau seama ca aceasta declaratie ingrijoreaza pe unii si-i ofenseaza pe altii. Ne ingrijoreaza pe noi si pe milioane de alti cetateni ai Uniunii Europene. Pe noi cei care nu avem voce nici control aspra evenimentelor care ne influenteaza viata. Pe noi, cei care am avea ceva de spus dar pe care nu ne intreaba nimeni daca vrem „mai multa (ori mai putina) Europa”, cit si ce fel de Europa. Pe noi, cei dispretuiti de „elita” pro-europeana in care Tusk isi pune nadejdea.

Curtea Constitutionala a Romaniei

Discutam si un exemplu concret – timiditatea de care a dat dovada Curtea Constitutionala a Romaniei cind, in noiembrie, in loc de a decide, ca institutie nationala a carei autoritate provine din suveranitatea noastra nationala, recunoasterea ori nerecunoasterea in Romania a casatoriilor homosexuale incheiate in strainanate, a transferat aceasta autoritate Curtii Europene de Justitie. Va reamintim ca in Romania, Codul Civil, adoptat in Parlament cu peste doua treimi din voturi, nu permite recunoasterea in Romania a casatoriilor homosexuale. Natiunea romana s-a pronuntat ferm, clar si concis asupra subiectului in 2009.

Dupa sapte (7) ani, Curtea Constitutionala aroga Curtii Europene de Justitie autoritatea de a declara constitutionalitatea ori neconstitutionalitatea acestui paragraf din Codul Civil al Romaniei. In opinia cetatenilor de rind, asta e strigator la cer si inacceptabil. Intelegem rationamentul Curtii, dar exemplul acesta trebuie sa fie un semnal de alarma pentru toti romanii: devenim din ce in ce mai putin stapini la noi in casa. Casa Europeana, condusa de „elita pro-europeana” pe care se sprijina Tusk, devine tot mai autoritara si stapina la noi in casa, cu sau fara acordul nostru. Aceleasi simtaminte le impartasesc majoritatea catetenilor din tarile mai mici ale Europei si cele care au intrat in Uniunea Europeana dupa prabusirea comunismului, inclusiv Romania. Jocurile europene mereu si mereu i-au avantajat pe cei din Occident nu pe cei din Est. Cei din Occident au stabilit regulile jocului, iar cei din Est le-au acceptat, volens nolens, iar daca au comentat, au fost, si inca sunt, ostracizati.

Panta federalizarii

Dupa votul britanic de secesiune din Uniunea Europeana am depistat doua documente intocmite de doua comitete unionale diferite dar care insista asupra aceluiasi obiectiv – rezolvarea problemelor cu care se confrunta Uniunea Europeana pe moment atirna de federalizarea cit mai rapida a Europei, adica transformarea ei dintr-o uniune intr-o federatie.

Primul document, lung de 14 pagini, are o data de 5 iulie 2016 si a fost intocmit de Comitetul Afacerilor Constitutionale din Parlamentul European (Committee on Constitutional Affairs). El cere

rescrierea Tratului de la Lisabona, care e in fapt Constitutia Uniunii Europene;

stabilirea de „instrumente si capacitati” europene moderne care sa inlocuiasca „interguvernamentalismul”;

transformarea Comisiei Europene intr-un executiv cu autoritatea de a initia legislatii care sa fie aprobate de Parlamentul European si Consiliul European prin majoritate simpla de vot;

transformarea Curtii Europene de Justitie intr-un tribunal care sa revizuiasca legislatiile initiate de Comisia Europeana;

integrarea cit mai stransa a tarilor membre si prevenirea dezintegrarii europene;

crearea unui tip nou de state cu statut de „asociati” ai Uniunii Europene, in loc de „membri”, pentru tari ca Marea Britanie ori Norvegia;

o politica externa comuna a Uniunii Europene („a common foreign and security policy”);

transformarea Vice-Presedintelui Comisiei Europene in functia noua de Ministru de Externe al Uniunii Europene;

modificarea alegerilor europarlamentare prin lansarea de alegeri unionale – adica la nivel de uniune nu nationale- privind aspectele unionale, si alegeri nationale ori locale privind aspectele nationale;

redistribuirea locurilor in Parlamentul European;

transformarea Consiliului European intr-un Consiliu al Statelor Membre (Council of States);

transformarea Consiliului Statelor Membre in a doua camera legislativa a Parlamentului European;

constrangerea parlamentelor nationale de a adopta la nivel intern legislatiile adoptate de Consiliul Statelor Membre; si

abolirea votului unamim ori adoptarea directivelor prin consens si inlocuirea lui cu validarea lor prin 80% din numarul Statelor Membre.

Curios, documentul sugereaza posibilitatea ca statele dizidente, adica cele care voteaza impotriva, sa fie excluse din Uniunea Europeana ori sa fie reduse in rang de la statutul de „membru” la cel de stat „asociat”.

Ati ametit citind paragraful precedent? Mesajul lui, chiar daca subtil transmis, e clar: elita europeana doreste o integrare europeana si mai profunda si rapida, cu sau fara acordul nostru, adica al cetatenilor, iar statele care sunt impotriva ar putea fi excluse din Clubul european ori Casa europeana.

Din asta Romania nu are nimic de castigat. O politica externa comuna unionala nu e in avantajul Romaniei. Tancurile Rusiei sunt la 100 de kilometri de Romania si la mii de kilometri de Amsterdam. E indoielnic ca in caz de agresivitate ruseasca impotriva Romaniei Europa va face ceva. Pentru ca, si pina cind, tancurile rusesti ajung in Amsterdam, distanta e lunga, si pentru a ajunge acolo, vor trebui sa treaca prin Romania si Europa Centrala. Iar lasitatea si lipsa de determinare de care Uniunea Europeana a dat dovada in confruntarea agresiunii Rusiei, terorismului islamist si migratiei musulmane constituie garantii pentru Romania ca va fi lasata singura in cazul unor ostilitati din partea inamicilor ei. Mentalitatea curenta a Occidentului nu e de loc diferita de cea metaforic pronuntata de Cancelarul Bismark al Germaniei in Secolul XIX privind tarile din Balcani, atunci sub autoritatea Imperiului Otoman: „The Balkans are not worth the bones of a Pomeranian soldier”. („Balcanii nu merita oasele vreunui soldat german”.)

Guvernarea globala

Dupa alegerea lui Trump la Casa Alba, Comitetul Dezvoltarii din Parlamentul European a publicat, pe 11 noimebrie, un raport cu retete aditionale pentru federalizarea Europei. In plus, propune ca Uniunea Europeana sa promoveze guvernarea globala („global governance”) (a „strong commitment to and promotion of rules-based globalgovernance…” ) Nu necesita multe explicatii pentru a intelege acest concept ori tendinta despre care am scris si cu alte ocazii – ne confruntam cu o politica agresiva a elitei europene si mondiale pentru construirea si adoptarea la nivel mondial a unui sistem de guvernare globala, numit, in documentele UE, „guvernare globala” („global governance”). O astfel de guvernare e nedemocrata, autoritara si fara sens.

Fragmentare?

Anul 2017 si anul viitor vor fi ani care, din perspectiva istoriei mereu in flux, trebuie urmariti cu atentie. Uniunea Europeana e prinsa ca intr-o menghina, dar si simultan atrasa, de doi poli opusi, unul in Est (Rusia) si unul in Vest (America). Britanicii au decis sa graviteze in directia opusa Europei, spre America, iar Rusia lui Putin devine tot mai atractiva pentru segmente ale populatiei din Europa de Est si Centrala care vad in el calitati de lider pe care nu le vad in liderii unionali. Atacurile teroriste din Europa, migratia musulmana si criza economica sunt aspecte cauzate, zic unii, de insasi Uniunea Europeana, care s-a dovedit a fi incapabila de a preveni aceste probleme ori de a le rezolva. De ce, se intreaba tot mai multi europenei, sa facem parte din acest vas care se scufunda si cu care ne scufundam si noi?

Intr-un sens, e bine ca Uniunea Europeana se confrunta cu problemele pe care le cunoastem cu totii. Ea sta la o rascruce istorica de drumuri. Europa va trebui sa invete sa-si rezolve propriile probleme fara ca sa se bizuiasca pe altii ori sa-i blameze pe altii pentru esecurile ei. Luna viitoare se vor sarbatori 60 de ani de la semnarea Tratatului de la Roma. Dupa 60 de ani, Europa e mai pesimista, mai nesigura de ea insasi, mai in pericol decit a fost atunci. Liderii europeni trebuie sa invete pragmatismul, cum sa previna si sa rezolve probleme. Dar mai ales, sa pretuiasca oamenii de rind. Pina in 1979 cind a fost lansat Parlamentul European, Uniunea Europeana suferea de un deficit democratic. Din nefericite, Parlamentul European nu a eradicat deficitul si el s-a adincit.

Alienarea populatiei de rind de elita europeana, pusa in functii de cei alesi de noi, este o problema majora. Ea se intensifica. Uniunea Europeana a marginalizat oamenii de rind, le-a dictat cum sa gandeasca si i-a constrans sa asculte in loc ca Uniunea Europeana sa asculte de ei. Uniunea Europeana a cautat sa ne asigure painea pe masa, ceea ce e un obiectiv nobil. Dar a neglijat sa inteleaga ca omul nu traieste numai cu paine si ca are si suflet. Ca sufletul trebuie si el hranit. Sufletul european poate fi hranit numai cu autenticele valori europene – adica cele crestine, nu seculare. Uniunea Europeana nu a inteles lucrul acesta si nici nu vrea sa-l inteleaga. Uniunea Europeana ne-a sufocat, iar cind ne-am opus, ne-a marginalizat.

Ramine deci de vazut daca in urmatorii ani Europa va invata din esecurile trecute si isi va indrepta purtarea. Federalizarea Europei va fi un dezastru, ne va suprima suveranitatea nationala, valoric vorbind ne va ucide sufletele, ne va submina suveranitatea si ne va transforma in vasali inca si mai obedienti ai Bruxelului.

Sursa: Prof. Valentina Lupu