Legenda Mamei

Legenda Mamei

de Ancuta Vintila

Se spune că odată, Gingaşul- ghiocel îşi trudea mintea cu o întrebare. Ieri, când tocmai scosese capul din zăpadă, zărise un copil care ţinea în mână un alt ghiocel pe care, spunea el, urma să i-l dăruiască mamei sale. Supărat că nu- şi putuse saluta măcar fratele mai mare cu care plecase băiatul voios, Gingaşul- ghiocel se intrebă ce putea însemna cuvântul acesta” mamă”, ca să merite ruperea unei flori atât de superbe cum era el. Şi tot frământându-şi mintea, se gândi să-l întrebe pe Bătrânul- ghiocel ce înseamnă “mamă”. El avea deja 5 zile de când zărise lumina şi sigur trebuia să ştie.

–        Bătrâne-ghiocel, spuse ghiocelul sfios, am o întrebare.

–        Ia spune!

–        Ce înseamnă “mama”?

La auzul acestor cuvinte, Batrânul- ghiocel surâse.

–        Vrei să ştii ce-nseamnă “mama”?

–        Da, răspunse temător Gingaşul- ghiocel.

–        Dragul meu, mama este cea mai scumpă fiinţă din lume şi cel mai preţios cuvânt. Fără mamă nicio fiinţă nu ar exista. E la fel de importantă ca şi apa cu care te hrăneşti, ca şi soarele de unde-ţi iei lumina, la fel ca aerul pe care-l respiri. Toată lumea ar trebui să aibă o mamă. Ea a apărut din dorinţa oricărei vietăţi de a fi protejată. Este importantă mai ales pentru copii. Fără o mamă, nimeni nu le-ar şterge lacrimile de pe obrăjori, fară ea nu ar putea creşte. Ea este cea care îndură toate suferinţele şi-şi duce povara până la capăt. Ea e blândă, iubitoare si răbdătoare. E singura care poate alina durerea, e singura care poate oferi căldura, liniştea şi pacea oricărui suflet. De aceea a luat naştere mama.

Din nevoie. Şi cât de tristă şi de neînsemnată ar fi lumea dacă nu ar exista mama, care dă culoare şi viaţă la toate câte sunt pe-acest pământ!

–        Ce importantă este mama! spuse mirat şi încântat Gingaşul- ghiocel. Dar deodată se întristă şi începu să plângă cu lacrimi amare. Spuneai că toate fiinţele ar trebui să aibă o mamă, Bătrâne- ghiocel. Ei, bine, atunci eu de ce nu am una?

–        Prostuţule, spuse Bătrânul- ghiocel. Păi, mama ta e zăpada! Dacă nu-ţi ţinea ea de cald toată iarna cu haina ei pufoasă, acum nu mai trăiai. Iar, tată-ţi este soarele care te mângâie cu razele sale duioase în fiecare zi.

–        Aşa este, spuse atunci înveselit Gingaşul- ghiocel. Cu toate astea, să ştii că tare mi-aş dori să cunosc o mamă care să semene descrierii tale.

–        Ei bine, mâine sunt sigur ca o vei întâlni, răspunse Bătrânul- ghiocel. Băiatul care tocmai ţi-a rupt fratele mai mare, vine în fiecare zi să culeagă câte un ghiocel pentru mama lui. Aşa că, vezi cum îl impresionezi în haina ta sclipitoare şi te va alege. Şi îţi mai spun un secret: când îi vei săruta mamei podul palmei, să ştii că vei fi cea mai norocoasă floare din lume.

https://jocsijoaca.wordpress.com/2014/03/09/legenda-mamei/

Sursa: Prof. Valentina Lupu