COȘULEȚUL MAICII DOMNULUI - grup de poezii de Ioan Miclau

COȘULEȚUL  MAICII  DOMNULUI

~*~

Primesc Revista “Scrisoare Pastorala” ca pe un coșulet

cu cele mai gustoase și sănătoase fructe

din Grădina

Maicii Domnului!

Primesc Revista “Scrisoare Pastorala” precum o solie

aducătoare de rugăciuni de-acasă din  Grădina

Maicii Domnului!

Primesc Revista “Scrisoare Pastorala” precum o înseninare

ce își așterne  peste tot iubirea divină din Grădina

Maicii Domnului!

Coșulețul Maicii Domnului e încărcat cu tot ce ne dorim,

Cu Arte, cu Lumini, Iubire, Adevăr,

Cu fructele sfințite de care nu murim!

În Grădina Maicii Domnului, Fiul  lucrează,

îngrijește, plivește când e timpul,

când buruiana crește!

E Lege! Negreșit!

“Românie – Certificat de Viață

în Cer ai întocmit!”

*

Ioan Miclău “Gepianu”

21.11.2011.

Vestirile  mari…!

~*~

Vestirile mari vin adeseori,

Cu scris de lumină

Pe tâmplă,

Pe flori!

Din zare un nimb tricolor

Pe creștet de Munte apare…

Drag Munte

De dor!

O! cât il iubea Poetul divin -

Crescut pe Ceahlău

Artur fericitul,

Cu suflet senin!

Vestirile mari vin adeseori,

Asemeni vestirei Mesiei

Din vremuri,

Vin apriori!

Vin flăcări din vise visate,

Prind cântec în ramuri de fag:

“Duceți si voi

Din cele lăsate!”

Căci sufletu-mi partea și-o cere,

Acum și in vecilor veci,

Ceahlaul să-mi dea

Înviere!

*

Ioan Miclau – Gepianu

2019- Restituire-

URMEAZĂ-ȚI CALEA TA!

~*~

Lui Pavel Rătundeanu-Ferghete

Urmează-ți calea ta ,

A păcii și credinței,

Și lasă Îngerului bun,

Dovada biruinței.

Cu har de arte creator,

De n-ai fi dăruit din Cer,

Oricâte diplome să ai,

Sunt pulberi care pier.

Dar fiecare-i de folos,

În postul ce îl are,

Doar gândul să ne fie tot,

Lipsit de răzbunare.

Ferește-ți pasul cât mai des,

De zgrunții poticnirii,

Nu osândi pe cel de lângă tine,

Adu-ți aminte  cine-i sus,

PE CRUCEA RĂSTIGNIRII!

*

EROILOR  DIN  GEPIU

(Scrisă la 18 Mai, 2014, dedicată

Sfințirii Monumentului Eroilor din Gepiu)

Sfinți Eroi,

~*~

Au răsărit flori

din osemintele Voastre!

Țărâna vetrei noastre,

Sunt trupurile Voastre!

Sfinți Eroi,

De pe mormintele Voastre

se ridică lumină,

Voi sunteți vii noștrii,

Dascăli și Profeți,

Militari și Poeți,

Prin strălucirile Voastre

Ne dezvăluiți

arderile vremilor în veșnicul

lor mers!

Goarna îngerului pentru voi

Sfinți Eroi,

era Iubirea, Cuvântul, Dumnezeu,

Și Neamul,

Și Vatra,

Și Limba,

Și Biserica lui Hristos Cel Crucificat!

La Sânul Lui vă odihniți

Acum! Și-n inimile noastre,

Si-n veșnicia anilor ce vin!

*

IOAN MICLĂU-GEPIANU

2019

Peisaj  divin zalmoxian !

~*~

În câmpia românească unde Dacii țineau turme

De mioare albioare și de miei ce sar săgeți,

Eu pe orizont de ceruri  văd al zeilor lor urme,

Apoi în galop napraznic norul unui grup de Geți!

Ei descălecară-n grabă întind arcul spre furtună,

Căci dinspre Euxin norii, grozav vârfu-și înegresc,

Luminând cu fulger zarea,  zeii se izbesc și tună,

Îngrozind tot universul când sprâncenele-ncrețesc!

Dar Zalmoxe singur numai dădea țării Daco-Gete,

O tărie sufletească și un crez nemuritor,

Ca vitejilor din basme ce slujeau doar faptei drepte,

Miticelor zâne-nchise redând vis biruitor!

O, Zalmoxe/Dumnezee, ești în cer noi pe Pământ,

Dă-ne iar dragul de luptă și în inime frăție,

Să se-nnalțe neamul dacic și altarul său cel Sfant!

Ocrotește a ta fiică, a ta dulce Românie !

*

Ioan MICLĂU – GEPIANU

2019