ÎNTREBAREA ...
Un american
îl întreabă pe un cetăţean român, doctor în ştiinţe şi conferenţiar universitar
la una dintre cele mai mari universităţi din România: "_If you are so damn
smart, why ain't you rich?"._ (_Dacă e__ș__ti atât de al naibii de
de__ș__tept, de ce nu e__ș__ti bogat?_).
Recunosc, întrebarea m-a luat prin surprindere
şi pe mine, simplu observator, iar profesorul – vizibil uimit – s-a fâstâcit
câteva zeci de secunde şi a replicat: "Nu sunt inteligent deloc. Ci doar cult. Inteligenţa este doar capacitatea
unui individ de a se adapta rapid şi
eficient la orice context – favorabil sau nefavorabil. Eu mă bâlbâi când
lucrurile iau o întorsătură neaşteptată, mă poticnesc, doar aţi observat cu
toţii cât de mult mi-a trebuit să interiorizez această întrebare.
Mult mai inteligenţi ca mine sunt copiii din
ziua de azi.
Nu deştepţi,
ci inteligenţi. Ei se adaptează la schimbări mult mai repede, eu nu mă pot
obişnui după un an de zile cu smartphone-ul meu.
Ei îl învaţă în două secunde după achiziţie.
- De ce nu
sunt şi bogat? Pentru că în România nu ţi se dă voie să fii bogat dacă eşti
cult, ci doar dacă eşti inteligent".
Admit că m-am simţit prost. Foarte prost
pentru american. Se uita la el şi nu înţelegea nimic. Nu din cauza englezei
vorbite de profesor. O vorbea perfect. Din cauză că nu înţelegea sistemul de
valori pe care noi, românii, l-am adoptat din 1990 încoace, dar pe care îl
considerăm, halucinând (desigur), asemănător cu sistemul de valori american.
Desigur că noi am încercat să-l copiem, însă ne-a ieşit o replică atât de proastă
şi superficială, încât acest sistem românesc pseudo-american intră în
contradicţii crâncene cu cel original (vezi McDonald's - la americani a fost
creat pentru a hrăni oamenii săraci, în România a fost creat ca un restaurant
delux, unde mănânci doar dacă ai bani).
Mi-a rămas în minte ultima propoziţie rostită
de profesor: "În România nu ţi se
dă voie să fii bogat dacă eşti cult, ci doar dacă eşti inteligent. Atunci mi-am
adus aminte de un minunat volum pe care l-am citit în adolescenţa mea, intitulat
"Conversaţii cu Dumnezeu".
Cartea este scrisă de un american, Neale
Donald Walsch. La un seminar pe care îl ţinea în faţa unei numeroase audienţe
(puteţi vedea secvenţa în filmul Conversations with God), domnul Walsch îşi
punea – chiar dacă nu a rostit-o – aceeaşi întrebare "If you are so smart,
why ain't you rich?". A închis ochii, i-a deschis şi a început să întrebe
cu voce tare: "Nu vi se pare ciudat că trăim într-o societate care
devalorizează cele mai importante slujbe?".
"Ce vreţi să spuneţi prin asta?", se
aude o voce din sală. El a continuat: "Adică nu avem nicio problemă să-i
dăm unui antrenor de fotbal cinci milioane de dolari pe sezon sau să-i dăm unui
actor zece milioane pentru un film, dar ni se pare oarecum normal ca acele persoane
care au de-a face cu spiritualitatea (n. red.- sau cultura) trebuie să fie
lefteri, celibatari şi abstinenți. Şi, de preferat, toate trei odată. Nu ştiu
de voi, dar eu nu îmi amintesc să fi votat aşa ceva.
Deci,
imaginaţi-vă o lume în care banii ajung la cei care ne oferă cele mai
importante daruri. Profesorii. Artiştii. Infirmierele. Pompierii şi poliţiştii.
Scriitorii" şi din sală se aude tare şi
hotărât "Şi mamele".
A continuat:
"Oameni care ne conectează, nu ne despart şi nu ne distrag atenţia.
Imaginaţi-vă acea lume şi o putem avea, pentru că, oameni buni, noi suntem
aceia. Întotdeauna noi am fost aceia pe care-i aşteptam".
Da, ne-a prezentat un fapt. Revoltător şi
frustrant. Îl regăsim şi în România. Poate nu antrenori de fotbal, dar cu
siguranţă antrenori de infractori. Poate nu actori de filme, dar cu siguranţă
actori ai sfidărilor. La noi, la români, exemplele sunt mult mai bogate şi, de
ce nu ar fi?, mult mai revoltătoare pentru omul deştept. În România, bogaţii
nici măcar nu sunt inteligenţi. Şi când spun asta mă refer la faptul că aceştia
nu au identificat oportunităţi de afaceri adaptându-se la cerinţele pieţei. Au
fost doar şmecheri - un cu totul alt concept. Au fost doar mai puţini ocupaţi
cu învăţatul şi mai mult ocupaţi cu trişatul. Au fost doar mai tupeişti şi îţi
puneau pumnul în gură când le deconspirai intenţiile. Inteligent eşti atunci
când te adaptezi unei situaţii noi fără să atragi atenţia
LA NOI, BOGAŢII – PARVENIŢII ŞI OPORTUNIŞTII –
NU NUMAI CĂ SUNT PROŞTI FĂCUŢI GRĂMADĂ, DAR SUNT ŞI EXTREM DE VIZIBILI, EXTREM
DE VOLUMINOŞI. MERG PE FRUNTE CU CERTIFICATUL DE INFRACTOR ŞI NIMENI NU SE
ATINGE DE EI.
Procurorii
sunt mult prea ocupaţi să vâneze elevi, profesori, mici comercianţi şi vedete
decât să se ocupe de infractori care au avut contracte imense cu statul, pe
care nu şi le-au onorat, ci doar au încasat bani.
ŞI, PÂNĂ LA URMĂ, DE CE SĂ MAI FII BOGAT ÎN
ROMÂNIA? VORBA LUI TUDOR CHIRILĂ:
"Ce-o să faceţi cu milioanele într-un
oraş mort?
Ce-o să cumpărați, cu banii grămezi?
La ce-ţi foloseşte un Lamborghini când n-ai o
autostradă?
De ce să ai o vilă într-un cartier sufocat de
inundaţii?
Stau şi mă întreb, bogaţii României ar mai fi
fost bogaţi în Franţa? Dar în Marea Britanie? Dar în Germania? Dar în Olanda?
Dar în Statele Unite?
BOGAŢII ÎN ROMÂNIA SE DIFERENŢIAZĂ DE BOGAŢII
DIN LUMEA CIVILIZATĂ.
Bogaţii occidentului, marea majoritate, au
averi,
Dar şi respectul oamenilor.
Dar şi clasă.
Dar şi stil.
Dar şi cultură.
Dar şi rafinament.
BOGAŢII ROMÂNI AU BANI ŞI CAM ATÂT. "
Sursa: Prof. VALENTINA LUPU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu