CEL MAI MARE POVESTITOR
~*~
N-am cum să opresc
vântul
mare povestitor
el întoarce pe toate fețele
orice gest al fetei oarbe
aruncătoare de pumnale vrăjite
care știu să ocolească obstacolul
din fața țintei
dar nu știu să oprească dragostea
venită din trei direcții
cu înfățișarea măreață
a trei luptători iscusiți
dar lipsiți de noroc
căci casele lor zburătoare de săbii
ucigătoare
sunt într-o continuă vrajbă
întemeiată pe neobosita goană
zadarnică
după putere
vântul poartă hăt departe
până în zilele noastre
culorile și miresmele florilor
sălbatice culese de cel care
habar nu avea că dragostea
îl robise definitiv
cu o simplă atingere întâmplătoare
el alese pe cea mai galbenă
și cea mai îmbătătoare
și i-o așeză celei dragi
la ureche
fuga lor printre bambuși
cu o întreagă ceată zburând
parcă din tulpină-n tulpină
părea o alăturare forțată
a mai multor stampe
apoi vântul s-a întors
și ea a fost subjugată
de un tânăr și mai fălos
așa că
în poiană
peste iubitele flori
ea l-a ales
pentru întâia zi de dragoste deplină
știind că o altă zi la fel
nu va mai fi
Iubitul de-acasă
cu inima străpunsă din copilărie
s-a luptat cu toată iscusința
cu cel întors pentru singura și
neprețuita iubită
pentru care era gata să moară
dar ea
alegând recunoștința înaintea tuturor
celorlalte simțăminte puternice
din sufletul ei curat
l-a salvat jertfindu-se
pentru ca vântul
să rămână încărcat
cu aceste povești răscolitoare
și noi să simțim
de fiecare dat
când el adie
mai ales pe înserat
cu luna ascuțită
ca o armă străluminată
că nu putem trăi decât
așa
sfâșiați de dorul
unor vremuri legendare
așteptând să treacă
măcar o urmă de înălțare
și prin sufletul nostru
greu încercat
~*~
L I D I A L A Z U
24 februarie
de dragobete
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu