DE LA SCRIITORUL PAVEL RĂTUNDEANU FERGHETE Publicat pe august 25, 2014

DE LA SCRIITORUL PAVEL RĂTUNDEANU FERGHETE

Publicat pe august 25, 2014

De la scriitorul, poetul şi folcloristul ardelean Pavel Rătundeanu-Ferghete am primit zilele acestea câteva scrisori electronice(e-mailuri), despre a căror conţinut doresc să scriu câteva rânduri, mai ales că dl.Rătundeanu-Ferghete ne trimite si o poemă, scrisă in stil propriu si cunoscut tuturor celor care îi citesc cărţile!

Personal am idea ca a reînviat un nou Anton Pann, un intelept al vorbelor de duh, rasarit ca firul de iarba din bogatia folclorului nostru romanesc, cu proverbul imediat potrivit momentului; autorul încântă cititorul prin acea profunzime care instantaneu lumineaza intr-o direcţe sau alta. Dacă cu ani in urmă se vorbea despre autor ca despre valoarea unui bulgăre de aur ce doar mai trebuie şlefuit, azi dl.Pavel Rătundeanu-Ferghete confirmă adevărul propriului său proverb: În om stă puterea de a fi si rămâne om! A avut puterea si credinţa darului său natural si divin, a perseverat in cele ale studiului de autodidact, pătrunzând cu brio in cultura si literatura romanească, cu multe si valoroase cărţi, chit că profesia domniei sale era in domeniul medicinii veterinare. A fost in schimb un vaşnic indrăgostit de folclorul românesc, de principiile credinţei în Dumnezeu, de valorile iubirii între oameni, ajungând să afirme aşa ardeleneste, frumos, si mintenaş: “Îmi sunte-ţi dragii mei, dragi fiindcă la voi găsesc prietenia”. Si mai zice: “Doar omul poate sta stavilă răului,ca doar omul e nănaşul lui!”-( adică, omul e şi făcătorul de rele din cele bune!) “Omul e singurul răspunzător şi stăpân asupra ce face, convins că şi altul în bine o să-l urmeze, ca să nu i-se gate, ci din contra, sa i-se înmulţească zilele”.

Pavel Ratundeanu-Ferghete a adunat si publicat in patru volume “Colindele din Transilvania”, apoi cărţi, cum sunt: “Ceremonialul înmormântării în zona dealurilor Clujului”, “Nunta din Transilvania”, ”Iisus Hristos-dreptul la veşnicie”,“O altfel de cântare a cântărilor”, s.a.m.d. Acum doresc sa redau cititorilor mei, acele rânduri de scrisoare pe care mi le-a adresat mie, dragul meu ardelean din Ciubăncuţa, sat din apripierea Clujului, dar născut in Sălaj, Pavel Rătundeanu Ferghete:

Domnule Miclău, “ Dumneavoastră sunte-ţi un om de suflet, un om pe măsura timpului, că ştiţi unde daţi şi unde crapă. Sunte-ţi încă omul perspective româneşti, omul care şi-a început drumul, ca toţi oamenii cu un pas, cu dreptul. A-ţi ştiut ce e de făcut în acest bine sau rău. N-a fost uşor dar perseverent a-ţi înnotat plin de curaj şi avânt, şi va-ţi făcut om de casă în Australia, şi nu-i tocmai rău, că a-ţi avut un succes atingându-vă scopul şi limanul unei vieţi împlinite, in parte (zic in parte pentru că tot timpul mai este ceva de facut, omul ori cât ar avea tot mai doreşte, chiar dacă nemulţumitului i-se ia darul),căutăm calul la dinţi, nu-i asa?

Strădania noastră e întotdeauna pentru un bine posibil. Ne iese sau nu pasenţa. Efortul, energia, sunt s-au nu răsplătite, sunt sau nu pe măsura tributului plătit şi asta, c-aşa e cloşca cu puii de aur. Dupa acest Soare omenesc noi suntem socotiţi, cântăriţi, oameni între oameni cu stea în fruntea lucrărilor, tot pentru oameni. Lucru omenesc trebuie făcut de noi cei care trăim acuma, că nu laşi ce poţi azi pe mâine. Suntem legaţi de ipoteze, de reprezentări, de nişte rigori şi ceea ce ne caracterizează e conştiinţa neamului, conştiinţa lui Ziorel-de-ziuă din ţara lui Făt-Frumos şi Foaie-Verde, Corola Minunilor. Noi ne-am avut Istoria inconfundabilă, ca o melodie preferată, ca o câmpie, ca un deal, ca un munte, cu trăiri artistice reliefate în spaţiu şi timp cu o menire de binecuvântare. Tot se datorează lui Dumnezeu şi se ştie că unde nu există Dumnezeu, nimic nu există. Dar prin noi oamenii suntem esenţa excelenţei Creatorului. Ce ne-am putea dori mai mult de la perfectiune? Dumnezeu să fie cu noi!

Pavel Rătundeanu-Ferghete, sâmpetrean(Sj) domiciliat în Ciubăncuţa, Cj.

Motto:

„… Duhul Adevarului este singurul invațator eficient …

(Calea catre Hristos, Ellen G. Withe, Ed. Viață și sănătate, 2013,

Pantelimon, Ilfov, p, 68)

~*~

Cu lumina Lui pe vecie soare si scut

M-am nascut intr-un bordei de lut si lemn

Sarac, dar demn, ca să nu am limba de lemn

in grai de indemana in patria Romana,

ca de la acel inceput Dumnezeu in bine si sanatate

toate a zis si a facut !

Vazand in culori -Curcubeu de liniște

Cu dragoste e mai buna decat toate

Din ziua dintaie cu pasii profetului Pann

Mangaind mugurii cornosi a mielului

Ce zburdă zglobiu si zurliu,

Parca fara griji pe cont propriu. Si toul are simetrie și armonie

In drept de a fi,

secunda cu secunda, minut cu minut, ora de ora, zi de zi, Om intru Omenie

Pentru susținerea sustenabila a vietii

Elexir efervescent din pruncia omenirii, din obarsie

Elexir cu stiința multa lumina de rod in norod

Cu echilibru de calibru acrobatic pe drod

(Da sunt Trasilvania de nord, nord-vest,

Vest de la vestit? ori de la artist, de la optimist, de la altruist sau comunist?,

dar bag de seamă, ca sunt din țara

Unde iarna nu-i ca vara, ca vara-i ca o paine

Pe cand iarna -i ca un caine

ca-n lumea democrata

Nu se mai zice mama si tata,

Ci batran si batrana,

C-asa li mai la indemana )

Lumina de rod pe față de camp si gradina

Cu Zamolxe-Decebal,

pe afara si stupina divina

(Pe acesti geto-daco romani

Ii deranjeza nebinele ce ne bantuie, ca o fantomatica Morgana zilele ),

Desi pana -n anii cu tic-tac al batraneții ne tot batem capul in demnul de muncitor din fabrici puse pe butuci

Furand randuieli sa vanda in vandalism la fier vechi pentu’ca acasa la ei e drumul crucii fara obiectivul muncii ).

Pe mine ma leagă, ca om potrivit la locul potrivit rastignit, o vița intreaga, draga, de coloana fara sfarsit, de Deceneu

si Burebista cu vesnicii

ma leagă

Paine a lui Dumnezeu

Prin eter si efemer,

Pamant si Cer cand Homo sapiens e cu caracter

Culori-Curcubeu

Atmosfera de primavara

Ce ma inspira si expira

Cu neam si țară in a rodului povară,

Hrana, a iesirii noastre din iarnă

la viata eterna mana ,

Dragostea Imparației ,

sa ne cearna,

Dand paiului, tulpinii, de grau

In straluciri si strategii de soare, altare,

Cu mediu ecologic inconjurator!

~*~

Pavel Ratundeanu-Ferghte, sampetran (Sj) domiciliat in Cubancuța, Cj