„Am interesul ca Poporul meu să
afle!”
Acad. Dinu C. Giurescu 24
Februarie 2019
Acad, Anghel Rugină
Am primit
recent un text „cu vechime”, publicat în urmă cu şase ani sub semnătura acad,
Dinu C. Giurescu şi în ART-EMIS[1], care încă mai circulă pe internet. Textul
readuce în actualitate afirmaţiile unui mare economist român - personalitate
care, după cel de-Al Doilea Război Mondial a salvat prin experienţa sa economia
Franţei -, şi ale cărui propuneri înaintate Guvernului postdecembrist al
României şi-au dovedit valabilitatea. Puternicii ţării de atunci l-au sfidat,
i-au respins programul economic pentru salvarea României şi l-au alungat ca pe
un câine vagabond. Pentru îndrăzneala sa, pentru patriotismul şi demnitatea în
faţa putenicilor lumii - „Grupul” - şi ale cărui socoteli erau în conflict cu
măsurile economice propuse, savantul Anghel Rugină a plătit. Victimă a unui
„întâmplător” „accident” rutier la o vârstă venerabilă, alterarea stării de
sănătate i-a grăbit plecarea spre o lume mai bună, iar românii au pierdut încă
o „comoară” ignorată în mod criminal. Nefastele consecinţe ale distrugerii
economiei Ţării prin impactul celor două sisteme economice, prin subminarea
deliberată a economiei naţionale, prin incompetenţă şi jaf comis cu buna
ştiinţă a celor ce au condus şi conduc destinele României le suportăm acum, le
vor suporta copiii şi nepoţii noştri. Conştienţi că mulţi dintre domniile
voastre au citit acest text-interviu, vă propunem să-l recitiţi şi să trageţii
concluziile „Sine ira et studio”! În ceea ce ne priveşte, noi spunem doar atât:
„Unde eşti tu, Ţepeş, Doamne !…”. (Ion
Măldărescu, ART-EMIS)
Stăpânii lumii
„Fie ca
vreţi, fie că nu, vom avea un guvern mondial. Singura chestiune este dacă va fi
acceptat sau impus ”. (James P. Wartburg, bancher american şi consilier
financiar al Preşedintelui Franklin D. Roosevelt)
Ca să
ştim... Ca să înţelegem... [...]. La câţiva ani de la evenimentele din
decembrie 1989, piaţa de carte din România era „dată peste cap”, de romanele
unui personaj controversat: Pavel Coruţ. Povestirile sale împletesc, după cum
el însuşi mărturiseşte, realitatea cu fantezia, autorul lăsând la latitudinea
cititorului să stabilească unde sfârşeşte una şi unde începe cealaltă. Pavel
Coruţ, fost şef adjunct al Serviciului de Contraspionaj Militar, (C.I.), din
vremea lui Ceauşescu, este o persoană care ştie multe. Spre deosebire de alţii,
domnia sa nu tace. Domnia sa scrie! Mai dă şi câte un interviu, dar nu este
prea apreciat ca interlocutor de către moderatori, întrucât are un stil de
conversaţie foarte „milităros”. În schimb aflat în faţa foii de hârtie este
capabil să dea din plin proba talentului său. În discuţiile despre el am aflat
că ar fi un nostalgic sau un beneficiar al vechiului regim, în timp ce alte
persoane sunt convinse că este un provocator, dar cei mai mulţi se văd
constrânşi de „faptele sale de arme” scriitoriceşti, să-i recunoască buna
credinţă şi patriotismul. Eroii romanelor sale sunt în principal agenţi ai
serviciului de contraspionaj românesc, aflaţi într-o luptă inegală, pe viaţă şi
pe moarte, cu slujitorii bine plătiţi ai „Bubulilor”, stăpânii din umbră ai
lumii! Pe lângă lunga listă de romane de spionaj (pro şi contra), cu acţiuni
normale, anormale şi mai ales paranormale, ale căror eroi sunt cât se poate de
români şi de patrioţi, a scris şi o foarte interesantă şi utilă serie de cărţi
destinate succesului în viaţă, în afaceri şi mai ales destinate tinerilor.
Tematica abordată este foarte complexă, plecând de la lupta împotriva
drogurilor, alcoolului şi tutunului şi până la formarea gândirii pozitive şi
găsirea propriului drum în viaţă...
Pe la
începutul anilor 2000, exista un talk-show pe Antena 1, care se numea: „Marius
Tucă Show”. Acest excelent ziarist invita în emisiunile sale, cele mai
reprezentative personalităţiale momentului, de la preşedintele statului, primul
ministru şi membri ai guvernului, până la sportivi, oameni de cultură sau de
ştiinţă... pe scurt, invita în fiecare seară, „Omul zilei”!... Era unul dintre
programele cele mai aşteptate şi mai urmărite, întrucât realizatorul nu-şi
„ierta” pentru nimic în lume invitatul, supunându-l unui continuu tir de
întrebări, care de care mai provocatoare şi mai indiscrete referitoare la
activitatea profesională sau acţiunile publice ale acestuia. Totul cu bun simţ,
totul cu maxim profesionalism, beneficiind de o echipă redacţionala de elită!
Într-o seară de acum circa zece ani[2], l-a avut ca invitat pe marele nostru
economist şi academician Anghel Rugină, profesor universitar de anvergură
mondială, care din păcate s-a stins din viaţa...
Emisiunea
din acea seară avea să devină, pentru toţi cei care am urmărit-o, absolut
memorabilă. Sub Ceauşescu, Anghel Rugină a fugit din ţară, trecând Dunărea înot
la sârbi. A fost rănit la picior de un grănicer român, dar a reuşit în cele din
urmă să ajungă în Statele Unite, unde a devenit membru corespondent al
Academiei Statelor Unite, şef de comisii economice şi consilier în diferite guverne
americane. Pentru cine vrea să se edifice mai pe larg despre personalitatea
acestui român de excepţie recomand lectura de pe Wikipedia şi din alte surse
on-line.La un moment dat, cu toată experienţa sa, Marius Tucă a scăpat
invitatul de sub control. Personajul „de mare calibru” din acea seară, a pus
treptat stăpânire pe emisiune, toată pregătirea acesteia ducându-se „pe apa
Sâmbetei”, deoarece răspunsurile sale la întrebările moderatorului depăşeau cu
mult tiparul emisiunii, prin amplitudine, prin modul în care erau documentate
şi mai ales prin consecinţele lor!... Erau răspunsuri care impuneau de la sine
alte întrebări şi tot aşa... Ca un bulgăre de zăpadă lăsat să se rostogolească
pe o pantă proaspăt ninsă!... Dar să vedem ce s-a întâmplat, concret!
Domnul
Rugină a afirmat la un moment dat, că a fost invitat acasă la George Bush! La
„Casa Albă”, bineînţeles. Fiica domniei sale era prietenă şi colegă de
facultate cu gemenele preşedintelui american, iar acesta a vrut să îl cunoască
personal, aşa că l-a invitat la o cină în cel mai bine păzit obiectiv al
planetei. Şi când Marius Tucă l-a întrebat cum e de fapt preşedintele american
„în privat”, au început dezvăluirile:
Anghel
Rugină (A.R.): George Bush este un texan simpatic, cinstit şi foarte de treabă,
dar nu face ce vrea el!...
Marius Tucă
(M.T.): Cum, adică, nu face ce vrea el? Păi nu este el cel mai puternic om de
pe planetă? Nu conduce el guvernul celui mai puternic stat din lume? A
întrebat, Tucă.
A.R.: Păi,
nu prea... Se vede treaba că trebuie să fac unele precizări, ca să se ştie şi
ca să puteţi înţelege mai bine!... a mai spus academicianul. Dragii mei, lumea
asta este condusă de un fel de guvern mondial, format dintr-un grup de circa
250-300 de persoane, super-bogate, super-puternice şi super-bine-informate,
care trăiesc „ca în sânul lui Avram”! Oamenii ăştia deţin puterea absolută pe
planetă. În afară de accesul imediat la toate resursele economice şi la cele
mai recente descoperiri tehnico-ştiinţifice, multe ţinute în secret, au la
dispoziţie, în toate ţările lumii, institute de cercetări psiho-sociologice, cu
ajutorul cărora ţin sub control toate popoarele planetei. Acestea le indică
personajele politice cele mai „potrivite” pentru a „câştiga alegerile”, în mod
„democratic” în cele mai importante state ale lumii; importante nu numai ca
număr de locuitori, dar mai ales prin resursele lor naturale, prin puterea
economică, militară sau prin poziţia lor strategică.
Practic toţi
conducătorii statelor importante ale planetei sunt „aleşi” cu „binecuvântarea »
acestui „Grup”, şi toţi cei aleşi nu fac altceva decât să pună în practică
„directivele” trasate de acesta...
Telespectator
(T.S.): Domnule Anghel Rugină, face şi România parte dintre ţările vizate de
„Grup”?
A.R. : Da.
Şi ca dovadă vă aduc faptul că, înainte cu două luni de alegerile din 2000,
persoana care a câştigat alegerile prezidenţiale, a fost în vizită „privată” în
Statele Unite, iar la două săptămâni de la câştigarea alegerilor, primul
ministru proaspăt numit a făcut acelaşi lucru. Au fost amândoi să-şi ia „foaia
de drum”...
T.S.: Adică
dumneavoastră vreţi să spuneţi că pe preşedintele nostru ni l-au ales
americanii?
A.R. : Nu o
spun eu. Aşa este. Numai că nu americanii, ci „Grupul” care conduce. În America
a avut loc doar acceptarea şi instruirea personajelor.
T.S.: Să vă
fie ruşine domnule, Rugină... Să vă fie ruşine că aţi ajuns la vârsta pe care o
aveţi, cu capul plin de păr alb, ca şi mine şi că ne minţiţi în halul ăsta...
Nu ştiu ce interes aveţi să o faceţi, dar vreau să vă spun că pe preşedintele
nostru l-am ales noi, cu toţii, prin votul nostru, că aşa am vrut noi! Să vă
fie clar: aşa am vrut noi! Şi apoi cum să ni-l aleagă alţii când este o comisie
de votare care verifică vot cu vot, de la toate partidele... Sunteţi un
mincinos! Domnule Marius Tucă, nu mai chemaţi, domnule, din ăştia... Bună
seara!...
A.R. : Dragă
domnule, te felicit!... Te felicit că ai ajuns la vârsta la care ai capul plin
de păr alb şi că ai trăit până acum cu impresia că ai putere! Că votul tău
contează! Poţi să mori fericit în cazul ăsta! Eu nu am vorbit pentru cei care
au vârsta şi convingerile dumitale. Eu am vorbit pentru cine are urechi să audă
şi minte să înţeleagă!... În ceea ce priveşte votul, nu uitaţi vorbele lui
Stalin, care zicea că „Nu contează cine şi ce votează, contează doar cine
numără voturile!”. Astăzi cu voturile centralizate electronic treaba asta a
devenit un simplu joc pentru un informatician: cu un program deştept, printr-o
simplă atingere a unei anumite taste, voturile plus ale unui candidat se adună
discret la cel care trebuie să iasă... Îmi spui că nu ştii ce interes am... Am
interesul ca Poporul meu să afle! Să afle şi să înţeleagă! Să înţeleagă că la
nivel global „cărţile sunt făcute”! Oamenii ăştia sunt prea deştepţi şi prea
puternici!...
T.S.: (chiar
dacă se tratează de către un alt telespectator lăsăm iniţialele cu titlu
generic, pentru cursivitatea mesajului): Dar cine sunt oamenii ăştia? Este vorba
de Francmasonerie?
A.R. : Sunt
şi masoni în „grup”, dar nu sunt majoritari!
T.S.:
Atunci, despre cine este vorba? E sultanul Bruneiului? Bill Gates? Sau cine
altcineva?
A.R.: Mai,
băieţi... Pe oamenii ăştia nu-i cunoaşte nimeni... Adică nimeni dintre
„muritorii de rând”! Ce, sultan? Ce, Bill Gates? Ăştia sunt mici copii, pe
lângă cei din „Grup”! Trebuie să înţelegeţi că adevăraţii bogaţi ai lumii nu
apar în nici un top, al niciunei reviste... Se bucură de anonimat pentru ca
astfel să aibă libertate deplină de mişcare. Doar un număr limitat de persoane,
alese pe sprânceană, cunoaşte identitatea unora dintre ei, alte persoane
„alese", cunosc pe altele, şi tot aşa. Nimeni nu poate pune toate piesele
acestui puzzle împreună... Nici măcar preşedinţii marilor state ale lumii.
Directivele ajung la ei prin interpuşi. V-am spus că este vorba despre oameni
deosebit de inteligenţi şi despre o organizare perfectă!...
T.S.: Atunci
sunt evreii?
A.R.: Sunt
şi evrei dar nu sunt majoritari!
T.S.:
Arabii? Sunt şi arabi? Că ăştia au petrol...
A.R.: Dragii
mei, sunt reprezentanţi de peste tot, într-o proporţie echilibrată. În asta şi
constă succesul „Grupului”, deciziile în interiorul lui se iau într-un mod
absolut democratic, iar locul în acest „Grup” se moşteneşte, pe principii
monarhice, cei ce urmează să intre fiind foarte bine testaţi şi pregătiţi în
acest sens...
T.S.: Bun,
şi cam de când se întâmplă chestiile astea?"
A.R.: Se
zice că acest „Grup” a luat fiinţă cam pe la începutul anilor 1800, cu scopul
declarat de a prelua conducerea lumii. Prima mişcare cu relevanţă la nivel
planetar ar fi fost iniţierea valului de revoluţii din Europa anilor 1848. Apoi
„Grupul” a încercat preluarea puterii pe tot globul prin intermediul ideologiei
comuniste.
T.S.: Cum
adică, să preia puterea în lume cu ajutorul comunismului? Păi comunismul nu
zice că totul este al tuturor? Nu înţeleg. Puteţi să ne explicaţi?
A.R.: O.K.
Să raţionăm un pic : deci ideologia comunistă spune că totul este al tuturor,
este adevărat, dar şi că nimeni nu poate dezlipi nici un strop din bunurile în
comun pentru folosul său personal. Deci totul este al tuturor şi în particular
al nimănui. Şi chiar dacă nu sunt ale nimănui, după victoria planetară a
comunismului, aceste bunuri trebuiesc totuşi „administrate” de cineva. Şi de ce
acel cineva n-ar putea fi un „Grup” de administratori la nivel mondial de, să
zicem... 250-300 de persoane!. Toată lumea, mută. Inclusiv Marius Tucă...
Şi domnul
profesor a continuat: „Toate mişcările de rezonanţă mondială de după 1848, s-ar
fi produs cu acceptul acestui „Grup”. Totul bine studiat. Totul cu un scop
precis.Bineînţeles că au apărut şi evenimente neprevăzute. Las un moment dat,
liderii comunişti, supuşi unei propagande deşănţate cu scopul creării cultului
personalităţii, pe criterii de marketing politic, au început ei înşişi să
creadă în ceea ce propovăduiau şi să se creadă nişte „zei” în viaţă, aşa că au
scăpat de sub control. Şi atunci a fost nevoie de crearea unei ideologii care
să contrabalanseze comunismul şi anume fascismul. Şi aşa a pornit cel de-Al
Doilea Război Mondial... Şi când şi fascismul a început să aibă derapaje i s-a
opus o coaliţie mondială, şi pentru că nu fusese înfrânt comunismul
„independent”, a fost nevoie de un „război rece”, care s-a încheiat aşa cum
ştim cu toţii, cu victoria „Grupului”, asupra copilului rebel - comunismul!
Acum suntem în faza în care „Grupul” se concentrează asupra unei noi strategii
de putere şi anume „Globalizarea”. Au fost create organisme la nivel global în
sprijinul acestui concept: N.A.T.O., G8, G20, F.M.I., Banca Mondială, B.E.R.D.,
Comunitatea Europeană, etc...
Trebuie să
recunoaştem că acest „Grup” a avut un rol foarte important în menţinerea unui
echilibru strategic la nivel mondial. În perioada dominaţiei acestuia, nivelul
de trai al populaţiei a crescut în mod constant, nu peste tot e drept dar încă
se mai lucrează la acest lucru prin intermediul organismelor mondiale
controlate de „Grup”. De asemenea nivelul tehnologic a cunoscut un progres
uriaş care nu ar fi fost posibil fără direcţionarea resurselor necesare în
acest sens. „Drepturile omului” sunt impuse permanent pe ordinea de zi a
tuturor reuniunilor la nivel mondial, sau regional, acolo unde acestea nu sunt
la înălţimea momentului. În general se impune o nouă ordine mondială, care încearcă
să înlăture haosul, anarhia şi pericolele potenţiale la nivel planetar... V-am
spus că este vorba despre persoane deosebit de inteligente. E drept, uneori
sunt mai răi câinii, că stăpânii, dar sunt sigur că la momentul oportun,
stăpânii îşi vor pune câinii cu botul pe labe!...
Marius Tucă
(M.T.): Domnule Anghel Rugină, m-aţi uimit! De unde ştiţi toate astea?
A.R.: În
cercurile academice americane se dezbat destul de des subiecte de genul ăsta!
M.T.: Şi nu
vă este frică să dezvăluiţi aceste lucruri?
A.R.: În
primul rând, am o vârstă: „mi-am trăit traiul, mi-am mâncat mălaiul”, şi apoi
sunt lucruri, repet, deja cunoscute, iar scopul pentru care am făcut-o este de
a limpezi cumva apele şi de a potoli spiritele înfierbântate din România, care
încă mai cred că tot ceea ce zboară se mănâncă!...
T.S.: Şi noi
ce trebuie să facem?"
A.R.: Aici
am vrut să ajungem cu discuţia noastră!... Pentru noi, important este să ne
facem viaţa frumoasă în jurul nostru.Să lăsăm gândurile mari, la scara
internaţională, că acolo jocurile sunt făcute şi echilibrele nu trebuiesc
rupte! Nu avem nici informaţiile, nici competenţa, nici resursele şi nici
mijloacele necesare să acţionăm la un nivel atât de înalt. Putem în schimb să
ne comportăm civilizat, să ne educăm bine copiii, să ne conservăm şi să ne
protejăm mediul în care trăim, să ne respectăm şi să ne ajutăm, pe scurt: să ne
trăim viaţa liniştiţi...
2012. Au
trecut zece ani de la această emisiune. E greu să uiţi aşa ceva. În acest
răstimp am încercat să deschid ochii şi să înţeleg ce se întâmplă în jurul meu.
Bineînţeles că dialogurile de mai sus sunt reproduse din memorie, întrucât nu
am găsit arhivată emisiunea, pe internet, şi trebuiesc tratate cu rezerva
necesară în acest caz. Memoria poate juca feste oricui. La un moment dat mă
întrebam dacă această emisiune chiar a avut loc în realitate sau doar în
imaginaţia mea. Subiectul este bineînţeles foarte incitant, şi existenţa unui
„Grup” de persoane iniţiate care „stăpânesc" lumea,a fost unul dintre
primele lucruri care m-au frapat în romanele lui Pavel Coruţ. El i-a numit în
aceste romane „Bubuli”. Anghel Rugină l-a numit „Grup”. Pavel Coruţ i-a
menţionat pe „Bubuli” sub rezerva împletirii fanteziei cu realitatea. Anghel
Rugină a părut ceva mai concret. Ambii însă ne recomandă să ne trăim viaţa
liniştiţi. Sunt două personaje importante ale României şi ne putem mândri că
suntem contemporani cu ei, chiar dacă domnul Anghel Rugină între timp a trecut
în nefiinţă. Şi dacă ne mândrim cu ei, să încercăm să le şi dăm ascultare!
Concluzia
finală: Să ne facem viaţa frumoasă în jurul nostru, şi să o trăim în armonie.
Notă: Zilele
trecute am vizionat pe video seria de filme „Prison Brake”, care mi-a amintit
brusc de interviul lui Anghel Rugina... şi tot zilele trecute, intrând într-o
librărie, privirile mi-au fost atrase magnetic de o carte cu acelaşi nume:
„Stăpânii lumii”, cu subtitlul - „O istorie a conspiraţiilor”, autor Juan
Carlos Castillòn, Editura Nemira, Colectia „Poarta Magică”. Romanul confirmă şi
dezvoltă teoria unei conspiraţii mondiale. (Dinu C. Giurescu).
--------------------------------------------
[1] https://www.art-emis.ro/analize/stapanii-lumii
[2] Precizare: articolul a fost scris
şi publicat în anul 2012
https://www.art-emis.ro/analize/am-interesul-ca-poporul-meu-sa-afle
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu