PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE - CU SOLUȚIA DE A NE BUCURA DE ROMÂNIA

CU SOLUȚIA DE A NE BUCURA DE ROMÂNIA

~*~

Prin natura ei Vica era ca Dumnezeul ei unic, viu, că Vica nu era ca noaptea, nu era cu frică față de Dumnezeu şi ne amenaja, că ne fascina prin povestea ei de iubire cu un adevăr: soare şi viață punând condiții picante de pisicuță blândă, care zgârie rău, că admirabilă era încântătoare, chiar şi când tuna şi fulgera şi m-aduna din visări şi iluzii,

că Luiza mă aprecia şi nu,

dar aflați despre ce-i vorba din cap până-n picioare,

că mă iubea bucurându-se spirit liber cu adevăr ținându-mi piept, de fapt, cu plin divin şi senin de caracter

ca să mă purufice ca țărancă curățică, igenică

şi disciplinată cu mulți stimuli şi multă spirulină, cu artă,

perspicace, după cum vorbea lumea cu energie,

cu porția de plăcere în simetre

şi când era iritabilă, că rabdă ce rabdă,

dar prostia ta nu era o luptă pentru viață,

ea fiind cu stil de vață țind durerea pe departe,

că era o conştiință

şi de ce s-ar deranja pentru fleacuri,

existând şi momente naturale de răsfăț cu crocant şi inteligent

şi dulce aromat de cireşe, cu strălucire de vitamine,

ea fiind sprintenă logică, aşa ca o cerboică

incredibil preocupată veşnic neputând să nu fie într-o veşnică mişcare,

de om viu, nestâmpărat, nesănătos dacă nu face lucru bine făcut cu suflet şi cupănită, prevăzătoare, practică şi înțelegătoare,

cu poveşti de genul acesta, că era răbdătoare,

drăgostoasă, calculată în ecuația dreptului ei de a fi la rând ca la moară

după ce în aria de la Râtul lui Călcâi: ceriale păioase sunt îmblătite, treierate,

că Dragomir şi Ilie Moromete sunt, ca Darie, Ionaşu Horjulu, Gheorgica, frate-su de lângă casa nănaşului,

a popii Nicula care oficiase feştanie pentru spor cu liturgie de pace în spice

şi /pentru să ne fie de bine,

deşi nimic nu-i de pomană,

fără efort, care te poate face să cazi constant ca boul pe brazdă,

nefiindu-ne nici o dorință uşoară,

că făcându-ți felul totul pe lume e şi plăcere şi o povoară altfel, trudite,

că nu sântem la taifas, în popas

pe pajişte, pe plajă, în vârf de munte cu izvor în care vâşcă, înotă:

păstrăvii însoțiți de propriul puiet, ca tineretul în dans, joc,

din toiul nunții cu fițingăi, jucăuşi pițiguşi,

că pițiguş îs pițiguş, lumea-mi zice: jucăuş

sub grumazul ceterii cu măsură,

ca familia să aibă propria măsură în grandios de aventură,

cu atmosferă de bună afacere,

cu tot ce-i necesar, ca să ne bucurăm de viitor :

imunitar şi salutar social-uman,

că nu trăim şuhan în van,

că ce e pauză, meno-pauză,

dar ce contează ?

noi reuşind să trăim cu prospețime şi profunzime-iubire cu înălțime,

că s-a găsit soluția de a ne bucura de România

(Vica se menținea făcând în plină formă

ce-i spunea inima mai de seamă

în toate nuanțile care ne echilibrează,

persevărând cu binele în toate zilele,

care ne înhamă binele,

că asta contează nu-i aşa,

că cine renunță la binele ei şi a familiei ei ?

care-şi arată pudic la contemplare: sânii,

corola luminii,

în nemaipomenitul lor,

că viața nu-i o petrecere din petrecere

întru răsărit de soare,

fără a inventa cartofi pai, muzică populară şi muzică uşoară

fără doar şi poate, o realitate de sănătate

în rai pe plai,

care ne dă de gol,

că mireasa-i în curul gol,

fără țol,

dar nu vă panicați

şi asumați-vă momentul, responsalizați,

că i-a face mirele,

când şi-a tunde animaluțul de campanie:

câinele.

~*~

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE