CU SOLUȚIA DE A NE BUCURA DE ROMÂNIA
~*~
Prin natura ei Vica era ca Dumnezeul
ei unic, viu, că Vica nu era ca noaptea, nu era cu frică față de Dumnezeu şi ne
amenaja, că ne fascina prin povestea ei de iubire cu un adevăr: soare şi viață
punând condiții picante de pisicuță blândă, care zgârie rău, că admirabilă era
încântătoare, chiar şi când tuna şi fulgera şi m-aduna din visări şi iluzii,
că Luiza mă aprecia şi nu,
dar aflați despre ce-i vorba din cap
până-n picioare,
că mă iubea bucurându-se spirit liber
cu adevăr ținându-mi piept, de fapt, cu plin divin şi senin de caracter
ca să mă purufice ca țărancă
curățică, igenică
şi disciplinată cu mulți stimuli şi
multă spirulină, cu artă,
perspicace, după cum vorbea lumea cu
energie,
cu porția de plăcere în simetre
şi când era iritabilă, că rabdă ce
rabdă,
dar prostia ta nu era o luptă pentru
viață,
ea fiind cu stil de vață țind durerea
pe departe,
că era o conştiință
şi de ce s-ar deranja pentru
fleacuri,
existând şi momente naturale de
răsfăț cu crocant şi inteligent
şi dulce aromat de cireşe, cu
strălucire de vitamine,
ea fiind sprintenă logică, aşa ca o
cerboică
incredibil preocupată veşnic neputând
să nu fie într-o veşnică mişcare,
de om viu, nestâmpărat, nesănătos
dacă nu face lucru bine făcut cu suflet şi cupănită, prevăzătoare, practică şi
înțelegătoare,
cu poveşti de genul acesta, că era
răbdătoare,
drăgostoasă, calculată în ecuația
dreptului ei de a fi la rând ca la moară
după ce în aria de la Râtul lui
Călcâi: ceriale păioase sunt îmblătite, treierate,
că Dragomir şi Ilie Moromete sunt, ca
Darie, Ionaşu Horjulu, Gheorgica, frate-su de lângă casa nănaşului,
a popii Nicula care oficiase feştanie
pentru spor cu liturgie de pace în spice
şi /pentru să ne fie de bine,
deşi nimic nu-i de pomană,
fără efort, care te poate face să
cazi constant ca boul pe brazdă,
nefiindu-ne nici o dorință uşoară,
că făcându-ți felul totul pe lume e
şi plăcere şi o povoară altfel, trudite,
că nu sântem la taifas, în popas
pe pajişte, pe plajă, în vârf de
munte cu izvor în care vâşcă, înotă:
păstrăvii însoțiți de propriul puiet,
ca tineretul în dans, joc,
din toiul nunții cu fițingăi, jucăuşi
pițiguşi,
că pițiguş îs pițiguş, lumea-mi zice:
jucăuş
sub grumazul ceterii cu măsură,
ca familia să aibă propria măsură în
grandios de aventură,
cu atmosferă de bună afacere,
cu tot ce-i necesar, ca să ne bucurăm
de viitor :
imunitar şi salutar social-uman,
că nu trăim şuhan în van,
că ce e pauză, meno-pauză,
dar ce contează ?
noi reuşind să trăim cu prospețime şi
profunzime-iubire cu înălțime,
că s-a găsit soluția de a ne bucura
de România
(Vica se menținea făcând în plină
formă
ce-i spunea inima mai de seamă
în toate nuanțile care ne
echilibrează,
persevărând cu binele în toate
zilele,
care ne înhamă binele,
că asta contează nu-i aşa,
că cine renunță la binele ei şi a
familiei ei ?
care-şi arată pudic la contemplare: sânii,
corola luminii,
în nemaipomenitul lor,
că viața nu-i o petrecere din
petrecere
întru răsărit de soare,
fără a inventa cartofi pai, muzică
populară şi muzică uşoară
fără doar şi poate, o realitate de
sănătate
în rai pe plai,
care ne dă de gol,
că mireasa-i în curul gol,
fără țol,
dar nu vă panicați
şi asumați-vă momentul,
responsalizați,
că i-a face mirele,
când şi-a tunde animaluțul de
campanie:
câinele.
~*~
PAVEL
RATUNDEANU-FERGHETE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu