LE API MORTE - ALBINELE MOARTE Ediție bilingvă italiano-română

Mult Stimate Domnule Ben Todică,

      Vă mulțumim pentru cuvintele calde, suflet de român. Fiind și eu un român din Diaspora nu mă desmint și fac parte din revirimentul reafimării valorilor românești în lume, începând cu OMUL-Român.  Mesajele mele au fost auzite, apeciate și răsplătite virtual.

      Am încercat de câteva ori să pătrund în Australa , dar căsuțele electronice sunt mereu pline. Poate prin Dumneavoastră voi putea conversa și cu frații de acolo. Vă trimit un material care explică unele fire trainice țesute de noi, spre mai intense și noi deschideri. Dacă sunteți de acord vă voi redirecționa  mesaje privind multe asemenea manifestări din țară și Diaspora

       ( Sper că am scris bine numele traducătoarei: STANCIU  Teodora, în  materialul din atașament, că am mai și... greșit, cu atâta entuziasm și grabă...)

Din răspunsul D-lui Ben Todică, de la Studioul de Radio Melbourne, Australia: ---------------------

  Mulțumesc și eu pentru această ocazie, sosită chiar de acest Paște, pe care vi-l doresc Fericit!, Dumneavoastră, Familiei și Fraților Români,  de a vă prezenta lansarea unei cărți, apărținând unei persoane de mare prestigiu internațional-Paolo Mele. În prima parte despre Români -Timișoara și Români-Diaspora, care doresc să ridice prestigiul Românilor în lume.

Prezentare de carte bilingvă italiano-română, carte manifest în cadrul drepturilor omului- drepturile femeilor, susținută la ,,Clubul de aur”-Montreal, de către Melania Rusu Caragioiu sub emblema SPICC Timișoara,, Fi vocea celor fără voce!”

                                                                  

LE  API  MORTE - ALBINELE MOARTE

Ediție bilingvă italiano-română

     

--Autor poetul Paolo Mele

Traducător Teodora Stancu,

Italia-Vicenza

Bună ziua, stimat auditoriu,  stimați scriitori, stimați colegi,

Permiteți să vă urez ca de fiecare dată un an prosper în activitatea domniilor voasttre și o participare activă și, să ne dorim o participare numeroasă la Clubul de aur-Montreal.

 Am ales pentru  astăzi o temă asupra unui subiect stringent, dar neglijat mereu, tema  drepturilor omului, subliniind de această dată tema drepturilor femeilor din întreaga lume.

Încep prin a mă prezenta  în fața dumneavoatră, deși ne cunoaștem. Iată  ceeace aș voi să vă spun nou despre mine in conextul   implicării mele în această problemă.

Împreună cu câteva persoane-femei din comunitatea multietnică din Montreal, persoane care au activitate socială și culturală,   eu, Melania Rusu Caragioiu, sunt protagonista unui film care a fost turnat în anul 2014,  in cadrul activităților  de către  colectivul catedrei de cinematografie,   cineaștii de la Universitatea  Guy Concordia-Montreal, Și care film va fi dat pubicitățìi ¸în septembrie, anul acesta.

 Principala temă a acestui film este promovarea drepturilor  omului.  și modul în care pătura femeilor în vârstă pot susține această cauză prin integrarea lor în comunitatea montrealeză și în lupta pentru mai bine.

Aceast film este suvenționat d’organismele implicate în aplicarea măsurilor pentru drepturile omului. Solicitându-se  și participante  din rândul persoanelor  care activează  și  in cadrul activităților care au loc sub egida Asociației Culturale Române, doamna Ala Mindicanu ,  printre alte propuneri, m-a  indicat și pe mine de a face parte din acest studiu social, care va apare într-un film documentar.

Intre timp au fost luate în considerare și anumite  conjuncturi favorabile din trecutul activității mele.  În  anul 2004 eu m-am înscris în cenaclul francez  ,,Anneau poetique”, care are un mic istoric. Cu ocazia unui concurs literar, eu   am sugerat ideea înființării unui cenaclu literar. Ideea mea a prins, eu fiind considerată și membru fondator al acestui cenaclu. De atunci acest cenaclu s-a maturizat mereu. În 2014 am sărbătorit împlinirea a 10 ani de la înființarea lui. Pe parcurs au fost multe și frumoase realizări, eu amintind aci doar cele  două antologii-plachete în care au apărut, bineînțeles și  creații  de ale mele.

.  Din 2003  Comunitatea multietnică din Cotes des neiges a scos și o revistă: „ Multivox”, în limba franceză, unde și eu  public cu regularitate. Revista apare și pe hârtie și  se poate citi și pe internet.

Revitsa ,,Multivox” , a suscitat o mare audiență la organismele  care coordonează activitățile sociale și culturale ale acestui conglomerat montrealez în care conviețuim.

Mie personal, mi se cer  materiale despre viața mea, eu fiind  o persoană care am prins din păcate, al doilea război mondial,  la vîrsta  de 11-15 ani, spre a descrie propriile mele percepții.

Această revistă intrând și  în viziunea culturală a organelor locale de guvernământ a deschis calea spre mai ample  manifestări stradale sub inițiativa ,,Pro genesis”.

În acest mod am ajuns eu, personal, de a susține prin poezie, ocazional, aceste manifestări, uneori fiind prezentă chiar  și în stradă, alături de demonstranții  pentru dreptuile omului.

În filmul  desppre care am vorbit mai sus  veți vedea chiar o asemenea secvenă.

      Activând în acest sens,  alte reviste, locale franceze, au solicitat materiale de la cenaclul nostru francez și astfel am devenit și eu,  incet, incet o activistă socială, fără portofoliu, făcănd parte din lumea celor mulți, adică în cazul de față a celor multe lucrătoare pentru binele pe care mereu  am dori să-l întîlnim peste tot.

     Dacă eu nu aș fi avut tangență cu acest gen de activitate socială, această carte  pe care vreau să v-o prezint, nu mi-ar fi parvenit din Italia

        Și cum noi românii din Diaspora comunicăm tot timpul, vom vedea cum putem sprijini  și acest deziderat: ,,Lupta impotriva violenței asupra femeilor”

       Mobilul acestei  întâlniri de față este prezntarea cărții  ,,LE API  MORTE”, în traducere ,, Albinele moarte”, titlul alegoric sugerănd viața  femeii. 

Se știe că albina luncrătoare  trăiește  doar 20 de zile și apoi, frântă, epuizată de munca ei,  moare. Alte albine lucrătoare o   cară  afară din stup, cadavru  nefolositor. Deci, pierzăndu-și utilitatea, murind ea este dată afară, ca un balast nociv, de către alte albine lucrătoare care vor avea la rândul lor aceeași  soartă. In unele locuri de pe terra și le dorim să fie cât mai puține, femeia are doar un mare drept, acela de a munci peste măsură până la epuizare, mai suportând în plus și violența răsfrântă asupra ei sub diferite forme și toate acestea până la epuizarea ei totală fizic și psihic, când ultima ei șansă de a se elibera este moartea, binefăcătoare,  pentru ea în acest caz.

      Condițiile pentru a vă prezenta aceasă carte s-au precipitat. Prietena mea, o universitară, traducătoare poliglotă din Italia, doamna Stancu Teodora, mi-a tradus mie și unor colege de la Timișoara câteva  poeme, adresate femeii. Pentru tematica lor, aceste poeme au fost incluse, în Italia, în această carte a poetului Paolo Mele, prin acceptul și voința acestuia

    Observați, vă rog, că până în momentul de față am doar cartea apărută în Italia, și imprimată de mine după originalul tipărit acolo.

     Văzând noi originarii  din Timișoara această copie, am cerut consimțământul autorului și  am trimis-o la   Editura Napoca-Nova  din Cluj-Napoca. Editura  nereușind într-un termen scurt să tipărească această carte,  totodată neputându-se ajunge ca un exemplar, finisat, legat, să-mi parvină  și mie.

  Imediat după desfășurarea alegerilor pentru noul președinte al României, la Timișoara, Comitetul  de luptă pentru drepturile omului, Moțiunea de la Timișoara,  specială  pentru aplicarea și respectarea articolului 8,   a inițiat o perioadă de manifestări socio-culturale. Alcătuit acum 25 de ani în urmă, acest articol 8 a rămas  fără nicio rezolvare.

 S-au desfășurat la Timișoara timp de de 16 zile, de la 25 noiembrie, Ziua care sărbătorește și invită la lupta conta violenței împotriva femeior, până la 10 decembrie 2014  manifestări politico- social -culturale de anvergură in cadrul Asociației SPICC, emblema fiind :,,Fi vocea celor fără voce !”

 Timișoara este un oraș multietnic și multicultural,  care dorește să obțină măcr pentru un an deptul la titlul  de Capitală culturală europeană așa cum a fost și municipiul Sibiu. Am prmit  mesaje din Timișoara, unde cu această ocazie a fost lansată și Cartea ,,Le api morte-Albinele moarte” și caseta video de față, ocazie la care s-au citit poeziile  și noastre, ale  originarilor din Timișoara.  

    Eu, exprimându-mi  interesul pentru această carte,  traducătoarea-scriitoarea,  a discutat cu autorul care s-a declarat încântat de faptul că această carte a sa  va  ajunge și în Canada, printr-una din semnatarele din carte, adică eu, exprimînd drumul și mesajul și importanța acestei cărți, care consemnează adeziunea de sentiment la lupta pentru drepturile Omului-femeilor.

 Mi  s-a trimis  acest  volum pe care îl vedeți acuma in folio, cules de mine de pe internet.

În baza acestui eveniment s-a cerut și un supliment de cărți spre reeditare,  tot acelei edituri   amintite, din România.

 Deci în  acest istoric prezentat dumneavoastră,  se arată  motivul pentru care  am ajuns să am în mână  această  carte  ,,Le api morte=Albinele moarte”.tradusă în întregime de către Teodora Stancu și tipărită în Italia, cuprinzând poeziile d-lui Paolo Mele dănsul cerînd și includerea poeziilor noastre gen oarecum manifest,  tot  în varianta bilingvă româno-italiană. 

În  fiecare an, la data de 25 noiembrie ,  se sărbătorește, începând de acum 5 ani,  Ziua internațională de luptă  imporiva violenței  asupra femeilor  La această dată de 25 noiembrie a fost lansată   la Vicenza-Italia, aceată carte de către autorul său scriitorul Paolo Mele vorbindu-se și despre mesajele noastre- poezii, al grupului  timișorean, poezii  incluse la dorința sa în cartea ,,Albinele moarte” .

  Această mișcare mondială pentru drepturile femeilor  are mulți adepți în lume, Președintele acestei Asociații  este Dl.Paolo Mele,  un reputat avocat din Italia. Dânsul este Consilier național  și membru delegat national al Asociației Naționale Marinai-Italia, totdată și avocatul Marinei venețiene. Este scriitor, poet, publicist  și un luptător asiduu penru drepturile omului, fiind  extrem de solicitat.

La Vicenza funcționează un Comitet director, ,,Al Celor Patru”   al acestei lupte.  Acest comitet este compus din patru persoane : președintele avocatul Paolo Mele  și trei doamneî dintre care una este traducătoarea  poliglotă și scriitoarea Teodora Stancu, românca noastră din  București.

      Domnul Paolo Mele a absolvit studiile la Neapole ]n 1976, are un fiu tot avocat, tot un Paolo Mele și preconizează în mărinimia  sa de a facilita înfrățirea Orașului Timișoara cu Orașul Vicenza din Italia.

     După câte știți Vicenza a fost aproape în intregime infrumusețată în secolul al șaisprezecelea de către arhitectul, sculptorul Andrea Palladio, 1508-1580, născut laPadova, dar care a trăit în Vicenza. Mai dăinuiesc și astăzi marile palate, marile lui opere. Acest oraș, Vicenza este  trecut în întregime in patrimoniul UNESCO.

      Pentru Timișoara cu vestigiile sale, 180 de obiective istorice, ar fi o minunată înfrățire și un  minunat schimb de impresii de cultură, dar de fapt pe toate planurile și un pas turistic spre  Italia, acest muzeu deschis european. Poate unii zic : majoritatea vestigiilor valoroase ale Timișoarei aufost ridicate în timpul imperiului Habsburgic, dar aceste persoane uită că românii localnici și alte etnii  au suportat impozitele fiscale îmense și robia muncii, din fericire creatoare ale acestor valori, din acest colț de țară îndelung înstrăinat de corpul  Daciei mame..

      Cartea ,,Le api morte-Albinele moarte” are 60 de pagini,  și în interior are  și poeziiile semnate de doamna Doina Drăgan, Mariana Strungă, Melania Rusu Caragioiu, Ionela Andrada Dobrei, Titina Nica Țene, Ana Caia, Sciitorul și epigramistul Corneliu Ioan Iovuță,Rada Rajic Ristic-Italia, toate incluse cu acceptul și la dorința autorului cărții, Paolo Mele.

       Poeziile d-lui Paolo Mele  sunt romantice, uneori directe, concise sau persuazive, pline de înțelepciunea experienței în activiatea sa de avocat pentru drepurile omului, sau acel bărbat demn, respectuos și ocrotitor al fiecărei ființe creată pe acest pământ. Unele poeme sunt de mare sensibilitate, reușind să ne inducă și nouă sensul compasiunii, al  devărului.

  Noi, societatea feminină,  care înfruntăm atât de multe privațiuni spre a duce   sus și susținut stindardul familiei sub multele lui aspecte conferit nouă, suntem profund impresionte de acest minunat ajutor din partea unei mari personlități, care își exprimă sentimentul și de la tribuna drepturilor și în poezie.

 În realizarea năzuințelor noastre, modeste, dar atât de necesare familiei și societății cerem prin glasul acestei Organizații și a celor care o reprezintă, de a fi respectate ca om și de a  ni se recunoaște meritele. Astăzi pe lângă clasica noastră atribuție de adevărată îngădire de sclavă,  kirche, kuche,  kinder, ieșim peste tot în lume, suplinind muncile pe care bărbatul decimat în multele războaie, ar fi trebuit să le poarte pe umerii săi. Cerem sprijin, respect și colaborare și recunoașterea ființei noastre ca OM

 Această carte este și un îndemn spre demniatea fiecărui bărbat de a  se respecta pe sine, în sensul că trebuie să dețină spiritul drepății sociale, morale, civice de a soluționa problema privind micile sale diferende de viață cu femeia doar pe calea dialogului, indifrent dacă se desface sau nu carul fmiliei respetive. Se dă în acest fel șansă  femeii, - acea albinuță care își împarte viața între maternitate, famile, serviciu și exponent activ social.

        Vă voi citi mult din această minunată carte scrisă de un reputat om și avocat, pe urmă vă voi citi și versuri care susțin această temă,din poeziile scrise de  grupul nostru de femei care am îndrăznit să publicăm din ceeace avem de spus la acest stringent subiect.

         Adaug la acestă prezentare în scris doar câteva spicuiri din carte bilingvă, pe dumneavoastră invitându-vă să o lecturați.

                     

                      Motto :,,C’è qualcosa delle donne

                                    che me le ha fatté amare

                                     piu di quanto esse

                                     siano reuscite ad amarmi’’

                                     ,,Acel ceva din ființa femeilor

                                       m-a făcut să le iubesc

                                        mai mult decât ele

                                        ar fi putut să mă iubeacă”                                                   

                                                      Prologul  

        În aceste pagini, puține la număr și fără indice, am transpus un nou semnificat al durerii. O durere sonoră ca o tuse răgușită pe fundalul unei nopți de insomnie. O durere surdă și incomodantă, mai mare chiar decât inima mea. Acum este aici, printre albinele moarte și alte poezii pe care le-am scris și le scriu când nu pot, sau nu reușesc să fac nimic altceva.

         Și sper mereu că vor fi ultimele.

                                                          Outsider 

                                            

Prima poezie :         ,, Orice iubire eternă

                                   are sertarele ei

                                   pline de lucruri și fleacuri.

                                   parfumul tău déjà departe

                                              gust rătăcit

                                         în hrana timpului ”       

                            

                                      Ultimul tren

                                  din întâmplare

                                   ca și orice adio

                                    din întâmplare

                                    în ultima stație

                      aglomerată de navetiștii îmbrățișați

                                           și eu,

                         cu un singur bagaj, amintirea ta.

                                       Acuma merg

                               printre ruinele cerului

                               cu intenția de a trece dincolo

                                dar fără să mai merg înainte

                                 și în timp ce facem dragoste

                                fiecare cu singirătatea lui

                                    eu te caut în depărtări.

                                         

Urmează  o ploaie de poezii binefăcătoare prin iubirea, calmul, căldura, decența, respectul dăruit mitului,, prezent și trecut”- femeia

 Apoi P.S. :   ,,Te urmăresc cu privirea         

                        dar după ce ai dat colțul

                             ești déjà o amintire…”   

        

                       Fragmente din creația altor poeți.

Fragment din poemul semnat de Rada Rajic Ristic, premiul I internațional la sesiunea de poezie de la   SAVONA.

                       ………………………………

                               Eu iubesc,

                               tu iubești,

                                el ucide,

                                noi iubim,

                     ………………………………

          Ucigașule,iartă-mă, că nu pot să te chem altfel,

                  mergi însetat de răzbunare,

                învăluit de ura fără iertare

                și fără pic de conțtiință,

                 idealizezi moartea,

                   te ridici impotriva iubitei tale,

                      și te tranformi în judecător josnic

                  cu un verdict care nu lasă recurs la viață…

                ……………………………………………                                            

                                                            

                       Frangment poeziile  poetei Doina Drăgan din volumul ,,Stelata cale”

                                        ,,Ecou”

                     …………………………………..

                         Se aude aici… se aude acolo,

                             chiar dacă l-aș căuta

                                  nu pot să-l găsesc.

                          Să-l prind, să-l ajung…

                          ă-l depășec… ba da… este al meu

                         …………………………………….

                               Moment de destin.

                         Explozie de durere și întristare-

                                 putea fi o explozie

                          de fericire și încântare.

                     Este atât de profundă o fotografie…

                      O fotografie… dar nu orice fotografie…

                       Lucia purta rochie funuță de mătase naturală,

                                   de culoare verde închis,

                                      și pupi roșii de trabmndafir la găt

                                                   Așa îi plăcea.

                           …………………………………………

                                                dar flori și îngeri

                                               plutesc desupra ei

                                          prăvălind piatra cea grea

                                         peste care se lasă adânca tăcere 

           Sunt inserate apoi și gingașele poezii ale poetelor

                                           Mariana Strungă

                                           Ionela Andrada Dobrei                                                 

                                           Melania Rusu Caragioiu,

                                           Titina Nica Țene,

                                           Ana  Caia.

               În final ,,dau cuvăntul” unui poet care încheie  prin catrenele sale acest frumos omagiu,, Albinele moarte”, închinat  perpetuei vieți a femeii.

                      Corneliu-Ioan Iovuță, din ,,Mic dicționar , Epigramos.

                      Fata morgana      Curcubeu ce luminează

                                                   O dorință arzătoare,

                                                    O speranță ce nu moare,

                                                     Dar mereu se-ndepărtează.

                     Femeia         Amestec foarte complicat,

                                          Sens al vieții și speranța,

                                           Ispită dulce și păcat,

                                           Durere-n ultimă instanță…                                           

                                                  

                       Prezentare de carte susținută de Melania Rusu Caragioiu la ,,Clubul de aur”-Montreal, 22 ianuarie 2015