Citește asta, dacă ai obosit de tot
și de toate
Toți obosim,
și nu doar fizic. Uneori obosim atât de tare, încât nu mai avem energie și
dorință de a mai face ceva. Vrem să lăsăm totul baltă, să ne dăm bătuți și să
ne dezicem de lume. Dar asta nu e soluția potrivită.
Lumea în
care trăim obosește foarte tare. Ea e nerecunoscătoare. Obosești până și de
faptul că trăiești în ea. Obosești să iubești prea mult, să ai grijă de cineva,
să oferi ceva unei lumi care nu dă niciodată nimic la schimb. Obosești de
indecizie. De zile gri.
Cândva ai
fost plin de speranță, optimismul combătea cinismul și erai gata să dai totul,
din nou și din nou. Însă inima frântă, promisiunile nerespectate, planurile
eșuate – toate acestea te-au întors, treptat, cu picioarele înapoi pe pământ.
Lumea nu era mereu bună față de tine și ai pierdut mai mult decât ai câștigat,
iar acum nu ai nimic o motivație pentru a încerca din nou. Te înțeleg.
Adevărul e
că am obosit. Fiecare. Odată ce atingem o anumită vârstă, nu suntem nimic mai
mult decât o armată de inimi frânte și suflete ce se plâng și caută, disperate,
armonie. Vrem mai multe, dar suntem prea obosiți pentru a cere ceva. Trebuie să
mergem la risc, dar ne e frică să vedem cum totul din jurul nostru se poate
dărâma în câteva clipe. La urma urmei, nu suntem siguri de câte ori vom putea
începe totul de la capăt.
Încă un
adevăr e faptul că am obosit unii de ceilalți – am obosit de jocurile în care
ne jucăm, de minciunile pe care le zicem, de nesiguranța pe care ne-o oferim
reciproc. Nu vrem să îmbrăcăm măști, dar nici nu vrem să rămânem niște persoane
naive. Suntem nevoiți să jucăm roluri care nu ne plac și să ne prefacem a fi
cineva, pentru că nu suntem siguri de cine vrem să fim.
Știu cât e
de greu să continui să faci ceva, sau să te dedici unei relații și unui om din
nou și din nou, sau să încerci să iubești de fiecare dată total, până când
puterile tale dispar, încetul cu încetul.
Iar acele
idealuri optimiste pe care le aveam cândva par acum a fi prostești și lipsite
de sens. Dar iată care e rugămintea mea, luând în considerație că ești atât de
aproape de momentul cedării: mai încearcă încă o dată, și depune tot efortul în
această încercare.
Suntem cu
mult mai veseli decât ne imaginăm. Putem oferi mai multă dragoste, mai multă
speranță, mai multă pasiune, decât oferim acum. Vrem să avem rezultate imediate
și cedăm atunci când nu le vedem. Suntem dezamăgiți de lipsa feeback-ului și
pur și simplu renunțăm la tot.
Ține minte:
nimeni nu poate fi inspirat în fiecare zi. Toți suntem epuizabili. Toți ne
dezamăgim. Toți obosim. Faptul că ți-ai pierdut puterile și ai obosit de viață
nu înseamnă că stai pe loc. Fiecare persoană pe care o admiri a fost, măcar o
dată, dezamăgit de sine, în goana după visul său. Dar asta nu i-a împiedicat.
Orice ai face, fie vorba despre rutina zilnică sau realizarea planurilor
grandioase, nu-ți permite niciodată să cedezi.
Când
obosești, mișcă-te încet. Mișcă-te încet, nu te grăbi. Dar nu te opri. Oboseala
ta are motive obiective. Ai obosit pentru că faci și schimbi multe lucruri. Ai
obosit pentru că te maturizezi. Iar cândva, în viitor, această maturizare te
poate inspira pentru totdeauna.
Comentarii:
Elena Nedelcu
Nu avem
dreptul sa obosim de tot! Si maine e o zi! ...viata e o lupta, deci, te lupta...
spune poetul.
Răspunde
Lily Negulescu
''viata e o
lupta'' e o idee pe care poetul a utilizat-o doar pe jumatate si pe care noi am
preluat-o pana a devenit un cliseu dupa care ne-am condus multa vreme in
deriva; viata e o lupta pentru aflarea adevarului (acela care i se potriveste
fiecaruia) - dupa ce ai aflat adevarul acela care-ti trebuie si care ti se
potriveste urmeaza o lupta pentru a te tine de el si a merge mai departe :)
asta vrea sa insemne ''viata e o lupta'' - la scoala ne-au invatat numai pe
jumatate, pentru ca nu aveau voie sa ne spuna mai mult; intr-o zi m-a lamurit
un preot
Răspunde
Rosita Rosenacker
drept.
nedrept- sunt zile cänd te saturi de toate
Răspunde
Ion Ardelean
Minunat
articolul, multumesc ! Da, viata e o lupta foarte grea, deoarece am fost (toti)
programati sa o vedem asa, dar cindva vom fi in stare sa ne jucam cu ea, cu
minunatiile ei. Fie toti binecuvintati, indrumati si sustinuti !
Răspunde
Candrea Elena
Intradevar
viata este o lupta a parti bune, cu cea neagativa din noi. Daca am avea grija de
noi, daca ne-am intelege si cunoaste mai bine..., am curge ca un rau prin viata
pentru ca n-am accepta pe orcine, si orce...e o poveste lunga......lunga. E
bine sa ne TREZIM mai repede .. altii se trezesc tarziu .. altii niciodata...
Răspunde
Mircea Simescu
Viata fara
urcusuri si coborasuri ar fi ca o mancare fada, lupta si izbanda ne aduc motive
de bucurie atunci cand ne aflam de partea dreptatii. Am simtit oboseala vietii, am cazut, m-am ridicat si am pornit mai departe singur, fiecare are drumul
sau, chiar daca la drum am plecat insotit drumurile s-au despartit, fiecare
trebuie sa-si poarte crucea pana la capatul drumului.
Răspunde
https://psihologiadeazi.ro/citeste-asta-daca-ai-obosit-de-tot-si-de-toate/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu