ÎN CIUDA NEPĂSĂRII MARII DEZINTETERESAT MESIE A IUBIRII OMENIRII

ÎN CIUDA NEPĂSĂRII MARII DEZINTETERESAT MESIE A IUBIRII OMENIRII

~*~

Ne reclădim dragostea prin MERE PĂDUREȚE,

în mare trcere prin labirintul a ceea ce eu sunt: Cuvânt,

în al vieții"ambilicat, sfânt, cânt, al cântărilor,

ca-n cer să fie rostul acestui popor

şi la noi, să fie a tuturor, artist, pe pământ,

dar nu complexat de ce  Dumnezeu m-a dat lumii: lumină a lumii,

în dragoste,  de poveste şi de bună veste,

cum m-a dat:

curcubeu, peste mare şi mereu şi mereu, aruncat,

ca eu să fiu eu prin Dumnezeu, eu,

că Dumnezeu, nicidecum oamenenii, m-a scos de la greu,

pentru a fi dar din dar, Rai,

pentru oameni aur cenuşiu strecurat

pe însoritul omenesc plai,

făcând cu dragoste, cu înțelepciune, pasiune şi rugăciune ca activ şi de poveste

într-a lui Dumnezeu vrere şi plăcere, binecuvântare,

cu răsărit de soare, calitate în relitate măsurată în karate-responsabilitate duh de adevăr, duh de viață şi conştiință,

că ce ți-a dat Dumezeu e iubire,

un minunat: luminat şi curat, fericire întru drept la înviere cu iubire,

pentru omenire -drept de a candida la fericire, la nemurire,

pâine-liturghie-n grâne, trasă-mâine,

pentru celălt,

un cel mai iubit, infinit,

un absolut, un înalt Eminescu apropiat:

subiect şi predicat,

apropiat cu respect de obiect, cu obiectul păcii şi obiectul muncii,

Mesie a iubirii omenirii,

în ciuda nepăsării mării.

~*~

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE