Romania, ţară distrusă cu buna
ştiinţă!
General Br. (r) Dr.
Gheorghe Văduva, Membru A.O.Ş.R.
20 Februarie 2019
Din 1989
încoace s-au întâmplat lucruri îngrozitoare. Unele dintre ele au şi explicaţii.
Ştim că societatea capitalistă este una concurenţială, bătălia economică fiind
cumplită, este fără cruţare, nu se menajează nimeni în această bătălie pentru
pieţe şi resurse. Asistăm la reconfigurări geopolitice şi geostrategice
semnificative, reţeaua amplificând practic acest conflict. Aşa au apărut
ameninţări cu totul şi cu totul noi, care nu existaseră până acum. Gradul de
interdependenţă a crescut, s-a „spart” bipolaritatea, iar lumea a intrat
într-un fel de haos în vederea unei noi organizări. Noi am trecut puţin de
această etapă, însă n-am depăşit-o, fiind destul de departe de ceea ce înseamnă
noua organizare.
România este
o ţară care practic a fost distrusă. Cauzele sunt multiple. Putem da vina pe
cei „de-afară” care ne-au făcut tot soiul de şicane, care au intervenit brutal
în organizarea noastră, însă nu cred că acesta este răspunsul. Nu era posibil
acest lucru fără complicităţi din interior, fără interese personale, sau fără o
mare doză de prostie. E adevărat că economia socialistă era una uriaşă cu
„picioare de lut”, centralizată, cu planificare, dar funcţiona. România avea o
piaţă, oamenii aveau loc de muncă, salarii. Problema e că, după reconfigurare,
am dat de o piaţă europeană extrem de eficientă, concurenţială, dură. Nu poţi
să intri în ea oricum şi cu orice. Faptul că dintr-odată s-a declanşat
agresiunea asupra acestui tip de economie socialistă a dus, în primul rând, la
distrugerea sistemului bancar, concomitent cu privatizarea întreprinderilor -
practic distrugerea acestora - în toate marile oraşe ale ţării. Nu spun că
acele combinate gigantice erau nemaipomenite, însă unele, precum cel de la
Călăraşi, deţineau tehnologie de ultimă oră, utilajele importate din Germania
fiind încă sigilate în momentul distrugerii acelor coloşi. Totul a fost dat la
fier vechi. Ba mai mult, statul român şi-a asumat şi ecologizarea zonei
respective. Sunt lucruri cutremurătoare, n-am învăţat nimic din lecţia
Argentinei.
Trecerea
asta de la un sistem la altul ţine de o bătălie geopolitică, de un nou tip de
război, generat de o violenţă politică inexplicabilă. Uitaţi-vă în toată lumea
asta, agresiunea a ajuns să vină şi din cultură, deşi în cultura adevărată nu
poate exista violenţă, deoarece cultura înseamnă valoare, iar valoarea nu
generează războaie. Practic, vorbim despre violenţa de pe piaţa culturală,
alimentată cu „produse” culturale. A invada lumea cu produse de acest tip
înseamnă a o domina. Filme, cărţi, reţele de socializare… Mai avem apoi
violenţa financiară, economică, informaţională…
România a
suportat presiuni mari care, ciudat, sunt justificate. Ele vin din această
schimbare dintr-un „efect de falie”. Trecerea bruscă la un alt tip de sistem -
pe care nici nu l-am identificat prea bine -, deocamdată asistăm la un
capitalism vulgar, nemaivorbind de faptul că însuşi capitalismul este într-o
perioadă de aşezare pe alte structuri. În tot sistemul, sunt dezbateri intense
vizavi de intervenţionismul statului în economiile ce stau să se prăbuşească.
Obama a băgat 780 de miliarde, bani publici, în bănci, într-un mediu privat
care a creat criza, chipurile pentru a-l revigora. Suntem practic în situaţia
crizelor din ’29 şi ’39 încheiate cu Al Doilea Război Mondial. Toată nebunia
aceasta a creat un comportament haotic din care nu mai ştim cum se poate ieşi.
Oalele
sparte le vor plăti ca de obicei ţările sărace, oamenii de rând. Aşa a fost
întotdeauna. Vom plăti propriile noastre neputinţe, uriaşa noastră prostie.
Aproape că nici nu-nţelegi cum se poate ca, în ultimii douăzeci de ani, când am
avut o grămadă de şanse să corectăm ce-a fost rău în vechiul sistem, să păstrăm
ce-a fost bun, am reuşit să distrugem tot: „Electroputere”, „Tractorul”,
uzinele mecanice, sistemele de irigaţii, combinate de toate tipurile, tot,
tot…! Întreprinderile au fost făcute prin munca oamenilor, nu aveau pe ele
amprenta „socialism”.
În Orient se
întâmplă un lucru formidabil. Vorbim despre o mare ruptură între lumea
democratică şi lumea aceea cramponată în fundamentalism, însă bineînţeles la
mijloc este petrolul. Acolo se joacă o carte foarte mare. Sper să le vină
mintea la cap şi la unii, şi la alţii, să depăşească această situaţie, altfel,
hodoronc-tronc, având izmenele rupte-n fund, ne mai confruntăm şi cu
perspectiva intrării într-un război în Orient…
Ne îndreptăm
spre o uriaşă catastrofă! În eventualitatea unui război purtat de evrei în
Iran, s-ar putea să avem un conflict care să-l copieze pe cel din Irak. Prin
implicarea americanilor, vom vedea o forţă colosală care va mătura tot. Atunci
vom asista la un război asimetric, purtat după toate regulile acestui tip de
război în care este foarte puţin probabil ca Rusia şi China să se implice. Nu
cred că va exista un asemenea scenariu. Nimeni nu are interese de globalizare a
conflictului. Există peste 12.000 de capete nucleare active în lume, şi, dacă
unul singur explodează, s-a cam terminat cu ceea ce înseamnă omenire. Pentru
că, evident, vor exploda şi celelalte. Un asemenea război ar putea începe cu un
atac israelian asupra capacităţilor nucleare ale Iranului, de tipul celui
efectuat tot de evrei, în 1981, asupra reactorului Osirak din Irak. Desigur că
Iranul ar riposta. Forţa Iranului nu constă numai în rachetele Shahab, care,
din punctul meu de vedere, pot fi contracarate cu uşurinţă de sistemele
antiarachetă pe care le au americanii, israelienii şi europenii. Toată zona
aceea care este de partea Iranului deţine tot felul de mijloace, inclusiv arme
biologice, şi ar putea declanşa o ripostă greu de imaginat şi greu de
controlat. Au şi ei specialişti prin toată lumea care pot lansa virusuri cu
efecte cumplite. Pe de altă parte, luptătorii fundamentalişti s-au dotat cu
armament individual reactiv modern. Uitaţi-vă ce se întâmplă în Afganistan;
câteva mii de talibani s-au luptat ani de zile şi se mai luptă cu super-puteri.
Israelul ar
trebui să se potolească! Ar trebui să ştie că din momentul în care s-a dotat cu
arma nucleară, toate ţările din jur, mai devreme sau mai târziu, se vor dota cu
aşa ceva. Nu poţi să te opui acestui proces. S-a creat o discrepanţă strategică
uriaşă. Pe de-o parte sunt cele cinci ţări care au câştigat Al Doilea Război
Mondial, apoi sunt ţările precum India şi Pakistanul, care s-au dotat cu arma
nucleară sub ochii celorlalţi şi e posibil ca multe alte ţări să deţină
armament nuclear cumpărat de la alţii. Nimeni nu ştie cu exactitate ce se
întâmplă. Sigur, Israelul are interesul să deţină controlul în zonă, însă au
fost generate soluţii anomice şi antinomice. Dacă ar fi existat vreo soluţie
salvatoare, cu siguranţă, până la această oră ea ar fi fost pusă în aplicare.
Criza aceea e cumplită. Butoiul cu pulbere reprezentat odinioară de Balcani în
Europa s-a mutat acolo.
Nu cred că e
cineva nebun să-şi ridice peste 80 de milioane de oameni în cap. „Primăvara
Arabă”, dincolo de realităţile care nu se spun, a relevat tendinţa ieşirii din
dictaturi personale. Era conducătorilor matusalemici a trecut. Rămâne totuşi
atracţia faţă de coridorul energetic al lumii, adică nordul Africii şi ţările arabe.
Se încearcă crearea unor puncte strategice care să nu permită o reacţie comună
a ţărilor respective în războiul pentru acapararea resurselor.
La noi,
Armata a pregătit o reformă adevărată, însă totul a rămas pe hârtie, deoarece
nu s-a primit nimic pentru programele de înzestrare. Mai mult decât atât,
domnii ăştia decidenţi politici au atacat armata română din toate părţile, cum
le-a venit lor mai bine, făra excepţie. În primul rând că au acordat cu
nemiluita gradul de general. Acesta nu se acordă decât coloneilor activi care
au competenţe strategice şi doar în limita în care armata are nevoie de ei.
Avem cei mai mulţi generali pe cap de locuitor din lume. S-au făcut cu
nemiluita, în bătaie de joc. Nu ştiu dacă au făcut-o intenţionat, pentru a
umili acest grad care ţine de competenţă strategică şi de încrederea
militarilor. Generalul este cel care duce soldaţii la luptă şi este ultima
creastă în sistemul de rezistenţă al unei naţii. Atunci când intervine armata,
dacă se trece peste acest nivel, s-a terminat cu ţara aia!
Armata se
poate pregăti sute de ani pentru a se întrebuinţa o dată, poate zece minute,
sau un an. Pe nimeni nu interesează acest aspect: „hai mai lăsaţi-mă cu
ameninţările astea!”. Trebuie să le vină ăstora odată mintea la cap. Naţia asta
trebuie să înţeleagă că politicienii pe care-i votează trebuie să fie oameni de
calitate care să înţeleagă interesele naţionale şi să apere ţara aceasta,
pentru că suntem într-un moment de răscruce. Se vrea acum Moldova Mare a lui
Ştefan, se vorbeşte că Transilvania este altceva decât România, însăşi stema
ţării noastre nu reprezintă un simbol al unităţii naţionale. România nu este o
aglomerare de provincii cum au arătat tâmpiţii ăştia-n stemă. Suntem un stat
unitar, poate cel mai omogen din Europa. Există o unitate lingvistică de
excepţie; limba română nu are dialecte ca în Franţa sau Italia, ci graiuri.
Toţi românii din lumea asta se înţeleg, vorbesc aceeaşi limbă, în pofida
faptului că ne-au separat şi ne-au distrus de-atâţia ani. Şi nu mai ştiu de ce acest
popor înţelegător şi răbdător este certat ba că n-a ieşit la vot, ba că n-a
făcut nu-ştiu-ce… Este scârbit de ticăloşii ăştia care-şi bat joc de el. Este
ca o turmă de oi mânată de nişte ciobani tâmpiţi într-o prăpastie.
Am
convingerea că ne vom trezi la timp şi ne vom păstra ţara aşa cum e acum,
pentru că aşa e mai bine şi pentru Europa, şi pentru noi, şi pentru pământul
ăsta. Mă scârbeşte însă această violenţă politică stupidă, care se manifestă de
fapt în întreaga lume, dar care la noi a atins cote inimaginabile. Noroc cu
formele de rezistenţă ale unei Românii tăcute care n-a intrat în aceste jocuri
şi care îşi păstrează nivelul de credinţă, de cultură şi de bun simţ.
Profesorii Bădescu şi Dungaciu în „Sociologia Frontierelor” aminteau de rezistenţa
de sută la sută prin cultură, de renaşterea nu prin Hegel şi Kant, ci prin
păstrarea moştenirii naţionale, prin tradiţie, prin obiceiuri, prin Biserică.
Nici măcar exodul românesc în lume nu este o atât de mare dramă. Se vor
întoarce mulţi mai căliţi, mai pregătiţi, mai bine informaţi.
Eu sper că
ne vom maturiza după ce am traversat o perioadă extrem de grea, un examen
cumplit… Ar trebui ca şi politicienii să înţeleagă că vremea clanurilor care se
bat pentru putere, precum ţiganii, a
apus şi că sunt reprezentanţii acestui popor, slugile acestuia, şi că
dezbaterile nu trebuie să fie conflictuale. Să înţeleagă că n-au fost votaţi
pentru a-şi etala costumele şi cravatele de firmă, ci pentru a rezolva nişte
probleme care dor. Ar mai trebui definit interesul naţional, căci nimeni n-a
avut timp de aşa ceva, iar soluţia de redresare va trebui să fie una acceptată
de tot spectrul politic.
Notă:
Adaptare după dialogul dintre Generalul Br. (r) Dr. Gheorghe Văduva şi Marcel Bărbătei [1].
---------------------------------------
[1] https://www.cotidianul.ro/romania-o-tara-care-a-fost-practic-distrusa/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu