LEGEA
BARNEVERNETULUI ROMANESC
Mai
18, 2023
Statul
PSD-PNL-UDMR-USR se face stăpân în casele noastre! În ultimele saptamini ne-am
alocat mai mult timp să analizam mai
aprofundat legea Barnevernetului din România. În esența ei, legea desemnează o
sumedenie de categorii de copii care, teoretic vorbind, pot fi separați de
părinți, adică luați de la părinți cu sila și puși în custodia statului. Legea,
însă, este incompletă: ea nu spune cine, cum și conform cărei proceduri copiii
pot fi luați de la părinți, doar că sunt în pericol de a fi „separați” de
părinți.
Pericolele
legii
Pericolul acestei legi este multiplu. Ea
lărgește foarte mult categoriile de copii în risc de separare. În al doilea
rând, ea nu instituie un cadru legal sau procedură pentru luarea copiilor de la
părinți. Și tocmai aici e marele pericol: statul desemnează categoriile de
copii care pot fi separați, dar nu alocă nicio autoritate ori competență legală
părinților pentru a preveni separarea copiilor ori redarea copiilor părinților
lor.
Legea pornește de la un principiu bun, dar
incomplet. Legea invocă principiul interesului superior al copilului, un
principiu enunțat și în tratatele internaționale. Fiecare dintre noi agreează
că bunăstarea copilului este un interes fundamental și superior al copilului,
și că întreaga politică a familiei în societate trebuie să ia în considerare
acest principiu fundamental.
Problema, însă, este că legea nu
menționează principiul ultim care ar trebui să anime legi de acest gen:
interesul suprem al FAMILIEI, nu doar al copilului. Societatea, încă din vremea
primelor legi scrise ale umanității, a urmărit bunăstarea FAMILIEI ca unitate
socială integră, unitară, inviolabilă și fundamentală. A familiei în întregimea
ei, ca unitate socială inviolabilă: mamă, tată și copii. Nu a separat
interesele copiilor de interesele familiei și ale părinților.
Dacă societatea ar adopta legi și
principii care ar urmări bunăstarea și interesul suprem al FAMILIEI, legi
alternative care urmăresc, doar – și separat – interesul superior al copilului
nu ar fi necesare. Tocmai de aceea de mulți ani AFR promoveaza interesul suprem
și bunăstarea supremă a FAMILIEI.
Bunastarea
Familiei in Intregimea Ei
Bunăstarea familiei asigură simultan
bunăstarea copiilor și a părinților. Tocmai de aceea, societatea are obligația
să faciliteze dezvoltarea armonioasă a FAMILIEI. Segmentarea intereselor
membrilor familiei poate duce la conflicte.
O altă problemă fundamentală cu Legea
Barnevernetului în România este că ea alocă statului autoritatea exclusivă de a
determina categoriile de vulnerabilitate, într-o manieră absolut subiectivă și
arbitrară. Niciun criteriu măsurabil nu este identificat în lege pentru a
stabili situațiile de posibilă separare. În acest sens, Legea este mai mult un
document declarativ. Îl putem numi și normativ, dar ambiguitățile normative
sunt atât de multe și pronunțate încât e practic imposibil să se determine cine
poate face, ce, și când. De exemplu, cine, exact poate intra în casa
cetățeanului să-i ia copilul? Și cum îl ia? Cu mandat sau fără mandat? Cu acte
sau fără acte? Cine emite mandatul? Judecătorul, primarul, polițistul,
prefectul? Legea nu alocă părinților nicio autoritate să prevină luarea
copiilor din familie. Absolut nimic. Și nu le acordă nici autoritatea
ulterioară, stabilită prin lege, pentru a ataca în instanță abuzurile ori
separarea copiilor de părinți ca urmare a unei interpretări în întregime
subiective a legilor.
Statul
se face stăpân peste familiile și copiii noștri – și pe banii noștri!
Un alt pericol enorm prevăzut în Legea
Barnevernetului din România este că, cel puțin în teorie, fiecare copil din
România poate fi, foarte ușor, mai devreme sau mai târziu, pus într-o categorie
de risc de separare. Legea enunță patru astfel de categorii:
(1) situația economică și condițiile de
locuit ale familiei și copiilor
(2) situația socială a familiei și
copiilor
(3) starea de sănătate a membrilor
familiei (părinți ori copii)
(4) nivelul de educație al părinților și
al copiilor
În total, cele patru categorii stabilesc
22 de situații în care copiii pot fi separați de părinți. Redam câteva:
* sărăcie extremă
* venituri reduse
* familia locuiește în spații ilegale
* familia locuiește în condiții lipsite de
igienă
* o minoră însărcinată în familie
* părinte / sau părinți plecați la muncă
în străinătate
* membri de familie afectați de
dizabilități
* copii părăsiți în unități sanitare
* părinte / părinți în închisoare
* părinții sau copiii nu sunt pe lista
unui medic de familie
* membri de familie care suferă de boli
cronice
* părintele / părinții sunt analfabeți
* copii care nu sunt înscriși la scoală
* note slabe la școală
* dependență de substanțe toxice
Fără îndoială că majoritatea covârșitoare
a copiilor României se încadrează, ori se vor încadra, mai devreme sau mai
târziu, în una dintre aceste categorii. Pot unii copii trăi în cele mai bogate
familii din România, dar dacă au note mici la școală sau părinții suferă de
dizabilități, copiii pot fi separați de părinți. Poate familia fi cât se poate
de înstărită, statul totuși poate „separa” (adică lua) minora însărcinată din
familie. Poate un copil fi un geniu și să aibă cele mai mari note la școală, ea
totuși poate fi separată de părinți dacă părinții trăiesc în condiții
insalubre, sunt săraci ori trăiesc în locuințe „ilegale”. Locuințe „ilegale”,
conform Legii, sunt chiar și casele superbe, comfortabile și spațioase, atât
timp cât ele nu dețin autorizația de ocupare.
Pentru a fi echilibrat în analiză, însă, e
de menționat că Legea nu spune că acei copii care trăiesc în astfel de condiții
voi fi separați de părinți – doar că sunt în „risc” de a fi separați.
Este, însă, primul pas într-o direcție
absolut greșită. Statul definește (ambiguu) „problemele”. Statul identifică
(ambiguu) „problemele”. Statul desemnează (ambiguu) cum și cine rectifică
„problemele”. În acest fel, autoritatea statului asupra noastră și a familiilor
noastre crește enorm, în timp ce autoritatea noastră parentală slăbește și bate
în retragere.
Observatorul
National al Copilului
Efectiv, legea suprimă rolul părinților în
creșterea copiilor lor. Conform viziunii statului, părinții sunt „producători”
de copii, iar statul „crescătorul” copiilor noștri. Autoritățile locale sunt
obligate să „identifice” cele 22 de situații de mai sus, și fiecare copil aflat
în risc de separare trebuie înscris într-un registru național numit
Observatorul Național al Copilului. Astfel se creează încă un document ori bază
de date care permite statului totalitar să-și extindă autoritatea (ilegală,
adaug) asupra noastră. Legea Barnevernetului nu trebuia adoptata. Trebuia
respinsă. Nu uitați lucrul acesta de acum într-un an la alegeri!
Familia
Romana a devenit prizoniera Bruxellului
Legile anti-familie recent puse pe rol sau
votate în Parlament dau de inteles că România a devenit un laborator al Uniunii
Europene. În România se încearcă experimente sociale care apoi pot fi impuse și
altor țări. Presiunea începe cu țările obediente și docile, precum România, și
cu țările unde liderii sunt timizi, precum dl Iohannis. Aceste politici sociale
sau legi nu ar fi putut fi testate în Polonia ori Ungaria, ambele fiind conduse
de personalități cu discernământ.
Motivația Legii Barnevernetului din
România descrie modul în care Familia Română a devenit prizoniera
Bruxellesului. Ea nu este de inspirație românească și ne este în întregime
străină. În tradiția și cultura noastră, noțiunea de „separare” a copiilor de
părinți nu a existat. Părinții noștri au avut copii mulți. Majoritatea dintre
ei au fost săraci, nu de puține ori s-au dus la culcare cu stomacurile goale,
și au trăit în condiții dificile și deloc comfortabile.
Cu toate acestea nu i-a trecut nimănui
prin minte să separe copiii de părinți ori să-i ia de la cei săraci și să-i dea
la cei bogați. Regula strămoșească la români a fost aceea impusă de Scriptură:
ajutorarea celor săraci și cu mulți copii. Ba cu mâncare, ba cu haine, ba cu
încălțăminte. Și nimeni nu s-a plâns. Am crescut împreună ca și o mare Familie
Română.
Spiritul secularist și destructiv însă se
reflectă în însăși noțiunea de separare, adică, de confiscare a copiilor de la
părinți și trimitea lor în familii sociale.
Motivația Legii Barnevernet dă de gol
acest obiectiv. Ni se spune că Legea Barnevernetului face parte din pachetul
social pe care ni l-am asumat ca țară în 2020-2021 pe perioada pandemiei când
UE ne-a donat 14,2 miliarde de euro și ne-a împrumutat 14,9 miliarde de euro.
Vă amintiți că dl Iohannis a participat la discuții și s-a întors în România cu
un zâmbet triumfant pe buze spunând că vine de la Bruxelles cu tolba plină!
Pachetul e numește PNRR / Planul Național
de Redresare și Reziliență. Unul dintre aspectele acestui pachet a fost
„crearea unui cadru juridic pentru a preveni separarea copiilor de familie ...
și intrarea în vigoare a unui act legislativ necesar pentru a preveni separarea
copiilor de familie și sprijinirea familiilor vulnerabile”. Cu un vot minim
împotrivă, proiectul de lege a fost adoptat de parlament. E îndoielnic că dl
Iohannis va ataca legea la Curtea Constituțională. Legea nu e constituțională.
Nu își trage de fapt autoritatea din Constituție, ci dimpotrivă, o încalcă.
Încalcă drepturile copiilor la părinți, la o mamă și un tată, dreptul de a
aparține la o familie, la familia lor biologică. În plus, ea încalcă în mod
grosolan drepturile părintești.
ARTICOLUL
16 DIN DECLARATIA UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI
Articolul 16 din Declaratia Universala a
Drepturilor Omului afirma: "Cu incepere de la implinirea virstei legale,
barbatul si femeia, fara nici o restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea
sau religia, au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie. ...
Familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si are
dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului". Familia romana
isi cere drepturile. Aceste drepturi le pledam, le-am pledat din 2006 incoace,
si vom continua sa le pledam. Sunt cele mai pretioase dintre drepturi dar si
cele mai abuzate azi. Pretuiti-le!
ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti
Tel. 0741.103.025 Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu