PAVEL RATUNDEANU FERGHETE - REZONARE, ÎN NEUITARE

 

REZONARE, ÎN NEUITARE

 

 

 

~*~

 

Cu o groază de probleme care ca om le am n-am cum să înfloresc firesc pentru că pro-rod ca să stare spiritual renasc național, în propriu-mi și pentru propriul norod,

când divin suspin, transpir, mă mă aventur și respir ca, firesc, cerescu a lui Vica trandafir,

cu sămanătură de mândrie și, cu proasoătă humă, bucurie, de adevărata și autentica valoare, parfum de Românie, cu adevărată culoare,

cu anumite probleme mă privesc omenec,

mă dolojesc, cu senin și blajin ca la paștile blajinilor, în rostul lor, cu iubire pe verticală-rânduială ca-n filme destin nostim, făurit de Iuliana Marciuc sublim,

că scumpule, în durere și tristețe, cu mere pădurețe am supețe, în ștință și noblețe, că-n tot am răsfețe mărețe cu mari bucurii, cu, de dragoste și dor,

că Mesia iubirii, îmi da să am dor la marginea mării, că nu știu de ce, nu știu de ce cogito ergo sum prin mesia iubirii și a durerii

ce-mi asum cogito ergo sum

ca să exist ca artist fudul și nu deștrept destul, dar altruist și optimist,

în drept Dumnezeu, ca fericit iubit să fiu și eu pretutindeni,

că eu ca scriitor sunt, cu lucruri, în sens bun de sfinte Paști, a cuvântului, moș Crăcin,

de om bun-Hristos-luminos,

că mi-a șoptit o viorea, mi-a șoptit, minunea

în viața mea, de drag, în făinoșag,

cu Vica pe al casei prag

și,împrejur cu tei înfloriți, în ciudă, că-mi cade tensiunea, și, mi creștre diabetul și, în palpitații, aritmie la inima

care-mi desleagă, emoțional în lumea întreagă, îmi deslegă inima,  limba-mi dezleagă,

îmi reânvie cuvântul care sparge tipare, dând apă, în izvoare pentru sete la căprioare, beșug, în apă și ierburi pentru înfometare,

la pași pernă moale, la dorul inimii, astâmpărare, pentru dor și amor de zimbru, pentru Eminescu poet, geniu șide iz de profet, că mă remușcă și mă pune, în mișcare, cu natura, Dumnezeul care independent mă poate face și neglijent și imprudent de mare, că din inimă facem, că facem să fim, că suntem ca țară și neam orice, liturghie, în spice,

eu răspunzând de mine și, Dan Pavăloiu, în natură și aventură,

cu adevărul, în strălucire în arătură ca-n fim ce-și imaginează preamult ca să-ți faci ca Ceaușecu, un cult de lucru și de conducător bun ca România-n bucate ca Păunescu cu vervă, viralitate, în vorbe superbe, proverbe

ca George Zanfir om cu nai de aur, c-avea cu el tot ce avea mai cu făinoșag, cu tot ce i-a fost mai drag, în forma de exemplificare și extraordinar, în exprimare, de cântare și de binecuvântare, în Gâiești, cu rezonare, Zanfir, în neuitare trăiește românește, cu propriul nai trăiește ca-n rai, trăiește, în culori de liniște și, de grai de plai.

 

~*~

PAVEL RATUNDEANU FERGHETE