cătălin afrăsinei - viață de câine

 

viață de câine

în sprijinul profesorilor intrați în grevă pe termen nelimitat

 

motto:     zi după zî lao-zî

 

 

~*~

 

din mine nu au mai rămas nici mâinile

cu care să pictez ideograma marii lumini

pe un bob de miei

pace vouă aligatorilor pace vouă aligatorilor de pe nil

trăind în umbra morții adumbrit de Duhul Sfânt în lumina neapropiată

va trece peste voi Sfântul Pahomie legându-vă cozile

în cele din urmă se va închega un pod al înțelepciunii solomonice

orice poem presupune o etică

metafizica nu poate fi decât imperativă

precum tirania imperativul etic kantian a fost abolit

mutat samavolnic pe spinări de mamut și-n peșteri neumblate

obișnuiește-te să mori  îți spun

din condescendența păcatului și a crimei

obișnuiește-te să dispari înainte de  fi dat dispărut

și-n urmărire generală de poliția gândului

la nămiezi

brusc vor observa că nu mai ești că nu mai vii

că nu  mai pot respira  fără să te știe printre dobitoace

închis în ferma animalelor

singura justificare a ideilor și a inteligenței  în stare pură

ilustrează condiția marginală a inadaptatului și acesta e bun

pentru export se pleacă într-acolo

și se intră în transă levitația ideilor doar acolo

e creatoare și cunoașterea dobândește valoare de lege doar acolo

obișnuința e crasă și logaritmică se practică

noncunoașterea noneducația nonvaloarea

singura formă de educație

sunt martor

educația turmei transmisă din etaj în etaj pe silabe și stalacmite

sub tocita lamă de oțel a adevărului

fugi cât mai poți ascunde-te cât te mai poți preface

tu cântec al lebedei negre pe o apă neagră

printre negri lotuși

între moarte și vis

profet al ideilor și moașă a sentimentelor hybrisului

înotând pieziș prin jungla umană

cântecul harpistului te mână încet în viitorul profetic

atârnat printre dune și scorpioni imperiali de 5023

cinci mii de ani douăzeci și trei de ani se continuă

greva pe timp nelimitat a profesorilor eu i-am cunoscut

catedre rupte 20000 douăzeci de mii de atentate ale elevilor

în spiritul idolilor

săli de clasă devastate pereți de-abia mai susținându-se

sub vajnica temelie comunistă adevărată cândva

umblatul prin poșeta domnișoarei profesoare

închisul prin closet îngurgitarea de toate mizeriile și

urâciunea lumii care a întrecut apocalipsa

o revezi pe doamna profesoară la pensie

plimbându-și cățelul prin parcul gol

plin numai în caz de necesitate și distracție dirijată

vă plimbați câinele întreb viață de câine îmi răspunde

da Doamne dar și câinii mănâncă de la masa stăpânilor

aici nu se aplică și nu e un atac la regină

,,câinii din Danemarca o duc mai bine decât profesorii din România”

foarte aproape de istoria recentă lao tzî

se pregătește să picteze pe un bob de miei

ideograma marii lumini și aceasta mușcă realitatea cu dinți de aligator

pace vouă aligatorilor pace vouă aligatorilor de pe nil

primește binecuvântarea sfântului pahomie cel mare

printre bannere ale revendicării educației & aluviuni de trupuri sfârtecate

printre closete și crime spargeri cocaină sărăcie &moarte

pace ție aligatorule

pace ție dictatorule

urâciunea pământului a întrecut apocalipsa

 

~*~

cătălin afrăsinei