OMUL
ȘI CONȘTIINȚA
Vorbind de conștiință, cred că e diferența
între creierul femeii și cel al bărbatului? Din experiența mea, e să fugi din
fața ei, însă ca gândire e o simfonie pe când cel al bărbatului e un fel de Rap
Music. Femeia domină partea stângă a creierului pe când bărbatul dreapta,
mersul la vânătoare. Ca religie, fiecare trebuie să-și găsească calea spre
Dumnezeu. Orice religie care pompează doctrina nu e religie. Eu de când am
deschis ochii, am intrat prin curiozitatea mea în dialog cu Dumnezeu și sunt
până azi. Consider o binecuvântare că am rămas copil și voi continua să mă joc
de-a viața până mor. Am descoperit de-a lungul ei că, pentru a ne fi de folos
călătoria după adevăr, trebuie să învățăm cum să ne comportăm, deoarece
evoluția societății în termeni imperiali/absoluți duce la dispariția
adevărului.
Privind și trăind azi în fața
calculatorului, am început să caut și să-mi explic situația în care mă aflu.
Luând exemplul construcției lui, eu fiind expert și în electronice am găsit cea
mai reală metaforă pentru a-mi explica existența la zi. Ca să iau exemplu o
persoană sau milioanele de posesori de telefoane mobile și calculatoare nu
cunosc cum funcționează interiorul electronic al aparatelor lor, însă ei cred
tot ce văd pe ecran și iau ca real. Dacă am mări suprafața ecranului, am ajunge
să vedem că e formată din puncte mici de diverse culori după necesitatea
imaginii de pe ecran numite „pixels”. Acestea sunt puncte luminoase sau negre
(stinse) dar pentru posesor ele nu există. Pe noi ne interesează să corectăm
fotografiile luate cu telefonul, să scriem texte și să le trimitem prietenilor
etc. Habar nu avem de câmpurile magnetice și electrice că se produc în
circuitele integrate din interior. Deci ecranul ascunde adevărul, adevăratul
proces care ne dă nouă senzația că vedem persoana din țara vecină, proces de
care noi nu avem nevoie să știm.
Dacă ni s-ar cere să construim interiorul
telefonului pornind de la pixelii de pe ecran ne-ar fi imposibil să-l gândim,
să-l concepem. Deci, pornind de la acest concept, dacă în spatele ecranului se
ascund circuitele electronice, atunci în spatele realității omului se ascunde
CONȘTIINȚA și în jurul ei conștiințele obiectelor, ale ființelor și ale
întregului mediu natural.
De unde vine conștiința? Conștiința a
existat înaintea apariției mele ca trup fizic. Mai avem respect pentru ea dacă
o distrugem în fiecare zi prin acțiunile noastre? Un amic spunea că ulciorul nu
merge de multe ori la fântână – oare cât o să le meargă ăstora care ucid și
prădează? Efectul regulei de trei simple imaginată de mine prin intuiție, eu îi
zic Justiția Trinitară, justiția universului se va revarsa peste neamul tău, al
păcătosului. Sunt fenomene pe care nu le înțelegem ca fiind iubire, culori,
muzică etc. Încearcă să-i descrii culoarea roșie unui Daltonist. Nu poți decât
să-i direcționezi privirea către un trandafir. Deci Conștiința e fundația
existenței și EA lucrează.
Deci, ce vedem în jurul nostru e o
ficțiune adaptată și înțelegerea acestui fapt (ipoteză, dacă vreți) ne spune
Donald David Hoffman, (psiholog cognitiv american și autor de științe populare,
profesor la Departamentul de Științe Cognitive de la Universitatea din
California,) te poate duce spre adevăr sau nebunie și ce-i mai tragic e că nu
vom ști poate niciodată. Ce senzori a dezvoltat evoluția ca să ne ajute să
percepem realitatea (ne spun și alți specialiști în temă), răspunsul este ZERO.
Ce vedem este ceea ce avem nevoie să vedem pentru a ne reproduce, pentru a ne
înmulți și perpetua. Totul a curs NATURAL. Atunci de ce nu îi amendăm pe cei ce
vor să schimbe natura lucrurilor. O persoană care vine și îmi spune că negrul e
alb trebuie dus la un specialist și ajutat. Devine un pericol pentru societate.
Ca să devin conștient de mine, să mă
trezesc a trebuit să cad pe pirostrie să-mi frig fundulețul, să acumulez cât
mai multe cunoștințe din mediul în care am deschis ochii, realizând în final că
toate vin din CONȘTIINȚA UNIVERSALĂ UNICĂ. Când vorbim de conștiință, ea nu se
aplică memoriei, învățării, rezolvării de probleme, inteligenței, orgoliului
sau oricărei alte agenții ale minții. Dacă vreau cunoștințe despre mine trebuie
să le culeg singur. Să mă frig. Dacă vreau o poveste despre mine trebuie s-o
construiesc. Specialiștii ne spun că dacă privim în creier vom vedea o colonie
de neuroni care sunt conștiințe din conștiința fundamentală, iar atunci când nu
îi mai observi dispar precum fotonii din acceleratorul elvețian. Acum câteva
zile am ascultat-o pe Angelina Jordan cu o piesă nouă compusă de ea care mi-a
spulberat praful de pe toți neuronii tinereților mele, ai iubirii prin muzică
și timbrul vocii ei, a emoției transmise care stăteau uitați într-un colț de
mult uitat al universului. Piesa se numește: Iubire, nu mă lăsa să plec.
Matematica este scheletul cunoștinței
universale – oasele. Spațiul și Timpul sunt o fracțiune din infinitatea
posibilităților. E un concept uman. În alte lumi din univers pot exista o
infinitate de astfel de concepte chiar și de culori. Femeile au patru senzori
pentru percepția culorilor în comparație cu trei la bărbați. Ele văd nuanțele
diferit decât ei. Ce vreau să spun este că toate aceste descoperiri ale
științei contribuie la progresul civilizației. Dacă nu ar fi fost formulele de
calcul ale lui Faraday și ecuațiile lui Maxwell, noi nu ne-am fi schimbat felul
de gândire și am fi descoperit neutronii și fotonii ce compun lumina și mai
târziu Einstein a explicat efectul fotoelectric și de aici noul mod de gândire
care a contrazis vechiul mod Newtonian.
Deci. Folosind metafora tehnologică
digitală a calculatorului, fața mea este poarta conștiinței mele. Noi putem
crea o singură poartă spre conștiința universală prin copiii noștri, ne spune
Hoffman, dând naștere copiilor creăm porți de intrare în conștiință. Cu fiecare
nou născut, noi întâlnim o nouă personalitate, o nouă conștiință. Prin mine îl
privesc pe fiul meu, prin chipul meu conștiința mea privește conștiința fiului
meu. Alte modalități nu cunoaștem încă.
Ca să descoperim alte porți de accesare a
conștiinței în afară de cele ale urmașilor noștri, să zicem pe calea drogurilor
(ce se întâmplă în acest caz conștiința noastră se desparte în două sau mai
multe porți spre alte lumi), vom crea noi instrumente de a citi viața. Deci,
prin droguri obținem noi construcții, noi căi de comunicare cu alți agenți ai
constiinței. Oare asta încearcă să facă cei de la Bruxelles când vin cu tot
felul de propoziții împotriva naturii culturilor din care e formată Europa? Noi
nu vedem natura așa cum e, ci îi impunem să arate cum o vedem. Oare partea de
nord a Europei având acces la droguri mai mult decât restul, vorba lui Terence
McKenna și-au ars creierii și confundă cu ușurință natura lucrurilor. Spațiul
și timpul sunt unități de măsură create de percepția noastră. De fiecare dată
când îmi întorc capul cu privirea afară din direcția ta și nu te mai văd
trebuie să te descompun din imagine și de câte ori revin cu privirea spre ține
trebuie să te recreez. Obiectul văzut de mine nu este același cu cel văzut de
ține. Eu văd mașina ta altcum. Asta îmi aduce aminte de gluma cu soția care își
prinde soțul acasă cu una în pat și el strigă: „Mamă, nu sunt eu!”
De ce ne războim pentru posesii? Pentru
aceste obiecte care există doar când le privim și în rest ele există doar în
imaginație. Biserica are și ea explicațiile ei bune – există și lucruri fără
sens. Când trupul nostru moare, conștiința dispare din el. Deci, ce sunt? Sunt
ceea ce creez în zbor și dispar într-o secundă? Dacă gândesc în metafora
tehnologiei digitale de azi așa poate fi. Noi fiind autorii spațiului și măsură
a timpului, devenim proiecții ale conștiinței modelului de azi. Sigur peste 30
de ani când vom ajunge să trăim în alte societăți și noi invenții tehnologice, vom avea noi
interpretări ale vieții. O valoare nu există dacă nu o măsori, iar actul
observării este un act al creației.
Care e rolul iubirii, al atașamentului?
Există iubire în sensul sexual și iubire profundă. Iubirea e fundamentală. Nu
degeaba există porunca: Iubește-ți aproapele ca pe ține însuți! Dumnezeu e
EXISTENȚA - A FI. Suntem autorii spațiului și ai timpului nostru. Multe cărți
așteaptă ca să fie scrise. Conștiința se ascunde, se refugiază în trupul
nostru. E posibil ca noi să nu vedem adevărul pentru că observăm viața cu
instrumentele puse la dispoziție de evoluția la zi.
Percepția realității e pe cale de a duce
la dispariția speciei. Cu excepția, după cum spune teoreticianul Graham
Hancock, a salbaticilor din jungla amazoniană care adaptându-se la realitățile
naturii vor supraviețui dispariției civilizației. Toate organismele ce sunt
interesate doar în a mânca vor supraviețui.
Evoluția nu îi favorizează pe cei cu
inteligență artificială sau dezvoltare supertehnologică cum credem, ci asta se
întâmplă din cauză că refuzăm să MAI vedem lumea din jur la adevărata ei
valoare. Logica, Justiția, Științele, Specialiștii trebuie reinventați. Trebuie
avut curajul la o trezire a REALITĂȚII. Dacă toți cei care folosesc
calculatoare ar trebui să știe și cum funcționează un calculator în interiorul
său, ca să-l utilizeze, niciodată nu va mai fi atât de popular. Spațiul din jur
NU este ecranul tău, iar obiectele de pe ecran sunt doar iconițe, obiecte din
apartamentul virtual pe care tu le organizezi după pofta și esteticul
imaginației tale. Calculatorul e doar un instrument ajutător așa cum e lopata,
bastonul sau creionul. Nu e VIAȚA ta.
Realitatea este o mașină intensă în care
se întâlnesc o multitudine de conștiințe din jurul nostru care își produc una
alteia trăiri și experiențe, se confirmă una pe altă. Odată ce ne luăm atenția
de la conștiințe apar MISTERELE prin care vom descoperi adevărata realitate.
Cât de important este CUVÂNTUL și cât de
important este Dumnezeu, vom afla cât de curând.
S-a ajuns la o îmbârligare a minților
într-un hal fără de hal: evenimente tehnologice în care spațiul și timpul nu
mai sunt fundamentale. S-a dat drumul la tot felul de perversități,
obscenități, violențe, permutații decorative sunt tot mai mult la modă azi
devenind proiecții ideale și impuse ale agenților conștiinței, ele fiind
născute din rețeaua agenților negativi din conștiință. Acesta este un program
de manipulare (software) pe care odată ce îl cunoști te poți juca cu sufletul,
spațiul și timpul cum dorești.
Dacă vrei să călătorești între galaxia
Andromeida, continuă Hoffman, îți va lua azi în sistemul Spațiu/Timp 2,4
milioane ani lumină. S/T este doar un sistem artificial. Dacă folosim un alt
sistem/program care ocolește sistemul S/T POȚI AJUNGE ACOLO ÎN CÂTEVA MINUTE.
S/T și Quantum teory sunt foarte adânc legate. S/T este o structură săracă și
trebuie abandonată. Evoluție și Realitate.
Evoluția este o teorie precis matematică
care confirmă contribuția ei la Conștiința egală cu precis „0%”, realitate
obiectivă. Deci Spațiul și Timpul sunt o invenție a omului pentru a măsura
realitatea înțeleasă de om. Proprietățile fizice nu există dacă nu sunt
observate. Spațiul și Timpul nu există dacă nu te uiți la ele. Ele sunt
descrieri pe care le folosești doar atunci când ai nevoie. Atunci eu mă întreb:
Viața e o TROPĂIALĂ, PLUTIRE ori VISARE?
Eu cred că doar prin VIS putem deschide
noi porți spre alte conștiințe. Doar în vis mă pot întoarce cu spatele la tren
și el nu mă calcă. Atunci, domnule Ronald Hoffman și matematica e o
convenție/invenție umană și nici ea nu există neobservată. Nimicul din care e
format universul este Dumnezeu, iar restul constelațiilor cu stele și planete
sunt gângurelile LUI. Găurile negre sunt sughițuri prin care universul nostru
se întoarce pe dos precum haina, născând noi universuri în INFINITUL
CONȘTIINTĂ. E timpul să ieșim din GAȘCA Europa.
Moartea este scoaterea măștii de pe față,
a ochelarilor, a căștii IA și trezirea la realitate. În concluzie: OMULE, E
POSIBIL SĂ FII FERICIT PE PĂMÂNT! SĂ GUSTI DIN EXPERIENȚA VIEȚII CU CARE AI
FOST DĂRUIT.
Ben Todică
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu