cătălin afrăsinei - vie sans lumiere

 

vie sans lumiere

 

 

~*~

 

în lumbini lumini dezlumind prin păduri de arini luminânda lini lumini

originalitatea ființei se vede numai în poem nu știu dacă-i adevărat pe ion țiriac îl chema ion chiriac și el relatează cum aterizând aproape de polul nord a găsit-o pe nadia abandonată într-o rulotă

după ce eu de-abia terminasem de văzut filmul lui david linch și-ncercam să mă agăț de sideful arctic printre urși polari foci morse și moby dick

de neverosimil

ar fi fost prea frumos emoția de a pierde ultima minge

nu se inventase nocturna pe terenul de tenis și nici nota 10 la montreal

am încercat să-nvăț cu ochii minții ce-nseamnă să aștepți o oră

într-o sală arhiplină nenorocita notă comunistă

definiția perfecțiunii în zbor planat de tsukahara

originalitatea și apoteoticul își urmează precum o mască mortuară

fascinat de napoleon am încercat să-nțeleg indolența și imunitatea împăratului

în egipt a lăsat neîngropați trei mii de morți și n-a spus

duceți trupurile

lăsați morții să-și îngroape morții lor

n-a zis nimic

din sfânta elena mi-am imaginat

cum eu aș fi fost singurul pământean desemnat

să-i așeze trupul neînfrânt la waterloo

în pantheon

și pe drumuri cețoase adumbrite de gloria căderii în deșărtăciune

cum l-aș fi executat pe de gruchy de ce n-a ajuns trădătorul la timp

alta ar fi fost viața europei  am zis

răbdarea și smerenia sunt sinonimele din testamentul lui dosoftei

,,nu era om prost de felul lui’’ zice fragmentul scrijelit pe umbra mestecenilor

dintr-o pădure veche de opt sute de ani din polonia

monument al naturii

școlar îmi plăcea să fiu fotografiat la picioarele statuii lui

din fața palatului culturii din iași

se vede și acum eu și emil rămași acolo pentru totdeauna

smerenia lui dosoftei n-am regăsit-o nici în cărți

șapte ani noapte noapte de noapte se ruga la racla argintată

cu moaștele sfântului ioan cel nou de la suceava

fie-ți milă rege  mila regească n-a mai venit niciodată

există un oniric al cotidianului eroic și enorm

avusesem un vis cu prințul siddhartha buddha sakyamuni

venise să culeagă prune prunele sunt așa de dulci și tu nu le mănânci

buddha venea dintr-o parte a pământului de la miazănoapte

eu dintr-o altă parte dinspre miazăzi și astfel ființa devenise concentrică-n dreptunghiul presărat cu flori de prun și în vis am văzut

cum pământul tot pământul a devenit creștin

perfecțiunea stărilor limită și estetica îngerilor

sfărâmase ideea mea despre nirvana

în lumbini lini lumini

 

~*~

cătălin afrăsinei

albind prin amar de ploi cu boi nu noi n-am fost noroi