POEMUL
MEU
~*~
Scriu sigur pe mine și sincer,
ludic,
în cheia sol/fa,
în imposibila incognito trecere de
desăvârșire,
în fericire provita,
barbacană,
coloarul doamnelor, în vârstă, în
etate, cu eternitate,
cu ulița, spre casa popii,
cu viață într- adevăr, model
fain-făinel,
de scară sacră a scărarului care a
dat o nouă valoare de pace,
cu lună și soare,
liturghie în pace, pentru pace,
în utrenie liturghie și, vecernie,
de binecuvântare, în lucrare a lui Manole,
cu scopul nostru zidită din piatră
și, lut
cu frământare (și, ce-ți mai spun, om
bun, cu lemn de prun ca să afum?
și, Ana,
nevastă-sa A lui Manoale care
plânge,
că zidurile rău o strânge și
copilul fetus de Iisus,
în pântecele lui Vica, plânge și ca
o pâine,
se frânge cu mâna,
sărut-mâna,
Vica,
așa cum se cuvine,
în bine,
că la noi răsare soarele!
*
Peste tot apareau nenorociri
și, căderi libere: cruce la poartă și pe casă,
dar
supravețuiam,
deși
dam pasărea din mână pe cea, din gard,
că
pe afară e feștit gardul,
dar
pe dinăutru e paznic de far, leopardul,
Daniel
cu leul și, cu salvarea minunea, rugăciunea
si
cu salvarea,
calea
spre cu viață și, adevăr, cu ce -a fost și ce e,
că
e Dumnezeu,
eu,
drept
Dumnezeu.
MANOLE,
un
om ca aceia care visează ciudat
devine
bufnița Cenußel și, e un indian, nun cino ximp, un ciudat așa,
cum
acel indian
cum
devine prin propiile succese, devine paza bună,
ca
piaza care sex simțea să se Împlineascca om între oameni,
nu-i
fie de deoachi a se aseza, nu ca atunci cand vinise
și
aci o Darie ca acel personal care iese din acel aparte
pentru
care devine mai mult dintr-un posibil,
impecabil,
în miraj,
curajul,
temeritatea, un dept a fi
prin
lepădâtura ceea ce din nu este,
în competența,
cu
dreptul competent și e bine,
ce
e.
~*~
PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu