TIMP
ÎNCREMENIT...CLIPE ÎNMĂRMURITE...
#AnnaNoraRotaru
- autor
~*~
Cu-nghesuit
capu-ntre umeri, de vedenii înghițită,
Cu
trupu-nconvoiat, mă las condusă de picioare...
Mă
ducă unde ele vor, haihui, de nimeni însoțită,
Din
negura minții, cu fruntea-ngândurată, încrețită,
Să
dezertez din toate vrând, ce îmi produc oroare,
C-aicea,
nu se mai trăiește, ci se moare....
Privirea
oarbă îmi ridic adulmecând Necunoscutul,
Că
vreo speranță poate-nvie, că mi-oi găsi limanul...
În
mâna stângă țin balanța și-n cea dreaptă scutul,
De
vechi trăiri să m-apăr, de m-o năpădi Trecutul,
De
slăbiciune profitând înșelătorul meu, dușmanul,
Să-mi
taie calea prinzându-mă cu-arcanul...
Mor
și rădăcinile în humă, că-i stearpă, n-are hrană,
Chiar
Timpul aleargă speriat, chinuit de înfrângeri...
Nimeni
n-a mai rămas pe-aici să te tragă de sutană,
Au
fugit toți credincioșii, s-au golit locurile în strană,
Din
icoane lacrimi pică, haosul domnind și plângeri,
E
noaptea minții... cu psalmodii de îngeri...
Din
toate cele ce au fost, pulberea s-alege, scrumul,
În
cripte morți se zvârcolesc, degeaba viețile murite...
Mă-mbie
setea de Lumină, prin spini îmi caut drumul,
Prinzând
un vis îmbietor, mă-nalțe cu suav parfumul,
Să
mă ducă-n depărtări, spre zări și mări nețărmurite,
Cu
Timp încremenit... clipe înmărmurite...
~*~
Anna
Nora Rotaru
__________________
NORA ____________________
versuri
din vol. _ „Dincolo de magia cuvintelor” _
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu