Paula ROMANESCU - Litere II

 

Litere II

Paula ROMANESCU

 

 

~*~

 

Soarta cǎrţii

Greu de lansat o carte optimistă,

Dar de vândut apoi, ce sǎ mai zic!

Oricum lumea aceasta-i mult prea tristă.

De ce în fond n-ar mai şi râde-un pic?

Dar să nu râdă totuşi cei ce, poate,

Ştiu bine cum se scrie azi o carte

Ca sǎ rǎmânǎ (dac’ ajunge!) –n geam

De librǎrie, cum la Amsterdam

Femeile cu-amorul tarifat

Îşi expun trupul semidesnudat

Pentr-o citire simplu de-nţeles

Chiar şi unui expert în plagiate

Ce n-a citit în viaţa lui o carte

Dar care, în Guvern se vrea ales

Pentru cǎ în cenuşa lor din urnǎ

Sunt voturile celor mulţi, din turmǎ…

 

Schimbare-ntru diversitate

Un dus alǎturea cu drumu’

Privi nostalgic înapoi

La vremea când pǎrinte unu

Era, nu simplǎ mamǎ doi.

Dar printr-o stranie chemare

A firii, ar fi vrut sǎ simtǎ

Şi-arsura suliţei din flintǎ

Prin buzunare.

Şi a vǎzut cǎ n-are...

Atunci a hotǎtât pe datǎ

Sǎ redevinǎ tatǎ.

Dar mama unu – poamǎ- amarǎ! –

Vrea pensie alimentarǎ

Şi un palat.

La asta nu s-a aşteptat

 

Schimbatul diversificat,

Dar sfǎtuit de-un avocat –

Pasǎre rarǎ,

A apelat

La un chirurg cu doctorat

Luat de pe-o scarǎ

Şi, s-a fost grabnic operat.

Acum este fecioarǎ.

 

Investitori strategici

La paşa vine-un padişah

Ţanţoş, cu nasul în proţap

(Adicǎ mult infatuat),

Şi-n pas de gâscă, un prusac

C-un cap pǎtrat...

Eu ce să fac,

Ce sǎ le spun

Cum sǎ-i îmbun,

Cum sǎ-i împac

La ǎst impas?

Sunt puşi pe luat

Şi bruma ce ne-a mai rǎmas

La târgul spart

Când am intrat

În nuş’ ce parteneriat…

Nu-s o nababă,

Dar nici babă

Cu mintea slabă

Şi nici roabă

Sǎ fiu ţinutǎ la pârloagǎ,

Doar contu-n bancă

Mai firav…

O, El Zorab,

Vino degrabǎ

(Pânǎ pe vineri!)

Cât mai avem în Delta noastrǎ

(Cu-o soartǎ prea de tot albastrǎ)

Vreo trei cai liberi!

***

 

Cǎ veşnicia s-a nǎscut la sat,

Nu au cum s-o mai afle-n veci de veci

Cei abonaţi la noile bodegi

Şi-ajunşi azi bodyguarzi la vreun palat

Cu zeci de turnuleţe cât sǎ treci

Pe-un fir de fum direct în cerul ’nalt

Sau, c-un vis roz, pe ţǎrmul celǎlalt

Când pre pǎmânt ştiutele poteci

Rǎmase-n gând sub viu zǎvor de iarbǎ

Sunt interzise paşilor pierduţi

În lumea ca o pajişte bolnavǎ

Cu fǎrǎ minte oameni... dar prea mulţi.

O, trestie de lut, oarbǎ luminǎ,

Ce vrei sǎ faci cu viaţa ta puţinǎ ?

***

Singura ostenealǎ ce şi-a dat

Un prinţ dintr-un ţinut de ploi şi brume,

A fost de a se fi nǎscut pe lume

Din întâmplare într-un vechi palat.

De-atunci n-a mai fǎcut nimic anume

Cǎ i s-a spus cǎ fi-va împǎrat

Când tronul (multǎ vreme ocupat!)

Va fi sǎ fie-al lui, printr-o minune...

În aşteptarea acesteia (cam lungǎ!)

Şi-a luat el într-o ţarǎ fǎrǎ regi

Un colţ de rai în care îşi alungǎ

Plictisul, şi o salbǎ de bojdeuci...

Azi tronu-i liber, legea-i fǎrǎ milǎ,

El şi-ar vrea raiul tot, dar... şi-o cǎmilǎ.

Poveşte cu şi despre regi

Striga Richardul cel cu numǎr Trei:

Un cal, un cal, un cal pentr-un regat!

Înspǎimântatul rigǎ-ar fi schimbat

Tronul pe-un bidiviu adevǎrat

Mult mai de preţ, mai scump ca niciun alt

Sceptru al lumii, el care din zei

Crezuse pân’ atunci cǎ e picat.

Dar în momentu-acela infernal

Când lumea-ntreagǎ îi pǎrea o fiarǎ,

Fiindcǎ-i lipsea un mai nimic – un cal,

Richardul Trei a-nvǎţat sǎ şi moarǎ.

 

Iatǎ-ne acum, când alt numerotat

Cu Trei – pre nume Charles - se vrea

Cu pompǎ-ncoronat, cǎ, mama sa

I-a fost lǎsat un ditamai regat;

Dar drept e c-a avut de aşteptat

Decenii lungi de sǎ te prindǎ mila

De soarta lui de fost june, ‘ncǎrcat

Şi cu doi prunci, şi puţin divorţat,

Şi vǎduv, şi cumplit de-amorezat

De-o întomnatǎ palidǎ Camila.

Numai cǎ astǎzi, învingându-şi frica

De-a nu rǎmâne în anonimat,

Regatu-şi luǎ, cu calul înşeuat

La brişca auritǎ, cu Camila

Pe caprǎ lângǎ el – reginǎ mare

Peste inima lui de-nfiorare

Cuprinsǎ într-o stranie poveste

Cu... înainte mult nu prea mai este,

Cǎ iatǎ, clopotele bat (de nuntǎ?)

Şi cade ploaie dinspre cer, mǎrutǎ...

Dar pompa-i pompǎ planetarǎ, las’ cǎ

Tot globul o priveşte gurǎ-cascǎ

Deşi supuşii au plǎtit chiolhanul

Regalei întronǎri, gândind cǎ, poate,

Dacǎ şi iese totul ca la carte,

Cum mai trecurǎ anii, vine şi-anul

De-or înhǎma la brişcǎ din nou calul

Pentru o şi mai şi ceremonie...

Dar ce-o mai fi şi-atunci, doar Domnul ştie...

Sǎmbǎtǎ, 6 mai 2023

*

Epigrame

Între palate şi bojdeuci

1

Un tont ajuns Ciumǎ-Împǎrat

Se crede ǎl mai mare fiindcǎ

A dat cu capul într-o grindǎ

Unde-au poveştile palat!

*

2

Mǎria Sa Prostia prin palate

Se-ntrece-n gol cu umbrele de regi

 

Întru cine sǎ doarmǎ mai mult poate

În dulce plânsul unei ţǎri întregi.

*

Unui preş ajuns la tron în zi de 6 mai 2023

Ai tot umblat zevzec prin lumea mare

De ne-ai fǎcut amarǎ viaţa acra.

Acum, la o regalǎ-ncoronare

De cal/cǎmilǎ, hop şi tu cu capra!

 

 

~*~

Paula ROMANESCU