Popoarele
europene au același fundament iudeo-creștin și greco-roman
Prof.
univ. dr. Ilie Bădescu, Membru corespondent al Academiei Române
31
Mai 2023
In contextul general al integrării
europene a României, precum și al problemelor cu care se confruntă societățile
bătrânului continent, redăm un fragment din interviul acordat postului național
de radio de către domnul academician Ilie Bădescu, director al Institutului de
Sociologie al Academiei Române,. Intervievatul abordează unele probleme ale
societății românești, dar și ale celei europene la început de mileniu.
Stimate domnule academician Ilie Bădescu,
sunteți unul dintre experții români în sociologie. Cum evaluați perioada
contemporană din prisma specialistului în domeniul sociologic?
Avem în societatea actuală fenomene care
sunt foarte grave în viața popoarelor, și anume înstrăinarea maternității, a
mamelor. Citeam, de pildă, o chestiune care este halucinantă: într-o clinică
într-o zi s-au născut patru prunci și au fost avortați 60. Realizați ce se
întâmplă acolo, în acea clinică sau spital? Acela nu mai e un loc care
recuperează vieți, ci un adevărat abator. Deci, vă dați seama ce înseamnă
această cruciadă împotriva inocenților, a pruncilor din pântece, care au
nevoie în primul rând de dragostea mamei, a familiei și evident a națiunilor.
Și omul credincios, și el însuși, este sub amenințare pentru că sunt forțe
înșelătoare extraordinare în momentul acesta, ca de altfel în toate epocile,
după configurații, care îl amenință și pe el, ca ființă cu chip divin. Și el
împrumută, preia chip demonic. Spunea părintele Arsenie Boca: Ce este păcatul?
Este conspirația omului cu diavolul împotriva lui Dumnezeu, adică intri într-o
altă alianță cu forțe care sunt potrivnice Domnului. Ființa națiunilor în
momentul de față este amenințată prin apariția economiilor dereflexive, adică
economiile întoarse cu spatele spre popoare. Sunt economii centrate pe profitul
marilor corporații, nu pe bunăstarea națiunilor și atunci națiunile sunt
amenințate la scara bunăstării, adică la nivelul reproducerii vieții pur și
simplu.
A doua amenințare este decuplarea de la
economiile dezvoltatoare, adică apar întreprinderi noi, apar forme și așa mai
departe, dar ele sunt tot cu spatele spre comunități și centrate spre profit.
Apoi sunt fenomenele care vizează ființa spirituală. Toate curentele care în
prezent sunt promovate în spațiul media, noile orientări ideologice, sunt în
clipa de față potrivnice națiunilor. Apar forme de idolatrie, între care
cultul banului, însemnând idolatrie, credința proiectată în omul bionic, omul
ameliorat prin conectare la inteligența artificială. Sunt idolatrii, sunt
forme noi de idolatrie, care toate au vector antinațional.
Apoi este ceea ce Huxley numește statul
magic, adică statul care vine asupra cetățeanului și caută să îl alunge pe om
din forma destinului său dumnezeiesc, așa cum L-a creat Dumnezeu, din ceea ce
reprezintă drumul, călătoria lui. Viața e scurtă, drumul nostru merge spre
Dumnezeu, pentru că altfel viața e absurdă dacă nu admitem și nu înțelegem că
ea nu e doar intervalul acesta scurt al călătoriei pe pământ. Cum spunea Țuțea:
„Omul fără Dumnezeu este doar un animal rațional care vine de nicăieri și se
îndreaptă spre nicăieri”, adică nu are sens, este lipsit de sens. Și maladia
lipsei de sens este acută, o analizează un mare psiholog evreu, Victor Frankl,
care a trecut prin încercarea Holocaustului și care arată foarte clar că în clipa
când sensul este în criză, atunci și viața e amenințată, adică omul nu mai are
motivația vieții, interesul pentru viață, și atunci primește ușor vocația
morții și poate chiar să se sinucidă.
Când elitele politice sunt cu fața oriunde
altundeva decât spre popor, oamenii de rând suferă. Cum se poate reînnoda
legătura între cele două entități?
Șansa pe care o au națiunile să se reașeze
într-o nouă geografie politică a lumii în contextul globalizării depinde foarte
mult de alianța dintre elitele guvernamentale și popoare. Dacă această alianță
se prăbușește, popoarele singure vor avea foarte mult de suferit. Ele se
păstrează pentru că vocația lor este conservatoare, reactivă, dacă vreți, își
mențin ființa într-o formă latentă, adică pot să treacă peste ele epoci
istorice întregi, de aceea Blaga vorbea despre boicotul țărănesc al istoriei,
chiar românesc al istoriei, spunea el. Deci ele pot să treacă peste epoci grele
ale istoriei dificile și să renască. În viața colectivităților omenești nu este
ca la om. Omul, când a îmbătrânit, moare, dar colectivitățile pot îmbătrâni,
dar pot reveni, pot renaște, adică pot reîntineri, așa se întâmplă.
Noi am cercetat în istoria satului, de
pildă sate din zona Caraș-Severin care au trecut prin depopulări masive, mai
ales după Primul Război Mondial, adică aproape se putea pune sentința
dispariției satului respectiv, dar și-au revenit. Viața popoarelor nu este așa
de ușor de judecat, că ele nu sunt ca o persoană, să zici că așa este. Nu, dacă
își menține de pildă raporturile cu Dumnezeu, așa cum sunt așezate ele de 2.000
de ani, atunci poporul nu dispare, dar ființa națională ca atare este în clipa
de față sub amenințare.
Ca și iluștrii dumneavoastră predecesori,
domnule academician Ilie Bădescu, sunteți mai mult decât pasionat de
sincronismul european și prezența culturii critice românești. Cum se face că în
dorința noastră aproape irezistibilă de a ne demonstra apartenența la
europenism ca model cultural, am reușit contraperformanța adecvării și nu a
parcurgerii ordonate a etapelor de evoluție, acumulare și dezvoltare, un fel de
cursus honorum. Suntem tributari ai expresiei: „7 vaci grase, urmate de alte 7
slabe”?
În general, modernizarea a avut un efect
distructiv, a introdus un fel de dezorganizare și acest lucru este cunoscut. De
exemplu, în teoria economică se vorbește despre creația distructivă sau
distrugerea creatoare, adică distrugerea care creează. Altfel spus, există în
manifestările colective forme prin care realitatea este reașezată, reconstruită
și care trece prin această formă distructivă, pentru ca noul embrion, noutatea,
să prindă substanță. În contextul acesta, popoarele nu sunt singure, de aceea
Lovinescu, prin teoria lui despre sincronism, despre sincronizarea cu Europa, a
descoperit o lege corectă, o lege adevărată: popoarele se sincronizează. Cât
despre modernitate, sigur că explicația este discutabilă, nu de acolo începe
europenismul nostru. De pildă, solul lui Ștefan cel Mare, la Veneția, de
exemplu, prezenta o adevărată politică pontică, așa cum spune George Brătianu,
pentru că el spune că de vor cădea Chilia și Cetatea Albă, atunci va cădea și
Crâmul, adică Crimeea și deci toată marea. Așa s-a și întâmplat după aceea,
fiindcă după 1488 chiar asta s-a întâmplat. În 1526, după cum știm foarte bine,
are loc căderea Ungariei, pentru că el spune că păstrarea acestor cetăți era
defensiva Țării Ungurești și a Țării Leșești, adică a Poloniei. Deci, din
punctul acesta de vedere, el făcea o politică europeană, el era profundamente
european, era încă Republica Christiana, așa cum spune Arnold Toynbee, lumea
era încă așezată pe aceste fundamente. Sigur că din acest punct de vedere
europenizarea, cum este numită, este o noțiune confuză. Toate popoarele din
Europa sunt europene, în primul rând că au același fundament, adică este
fundamentul iudeo-creștin și greco-roman, este fundația pe care este așezată
Europa. După părerea mea, în clipa de față Europa este mai puțin europeană
pentru că în bătăliile pe care le-au dat la Tratatul de la Lisabona, elitele
europene n-au avut curajul să recunoască faptul că fundamentul Europei este
creștinismul. În clipa de față, Uniunea Europeană este mai puțin europeană
decât Europa lui Ștefan cel Mare. Din acest punct de vedere, în toate epocile,
țările nu sunt singure, ci sunt împreună cu. În plus, Europa prin această
vocație care este legată de temelia comună, de întemeierea comună și de
unitatea dintre Atena și Ierusalim, această Europă, ea însăși a fost încercată,
lovită și a trebuit să facă față istoriei care vine asupra ei. Iorga spune
foarte clar că „revoluția franceză este mama revoluției bolșevice” și că
adevărata revoluție organică, spune el, este revoluția americană. Din acest
punct de vedere, nu putem admite ceea ce spune Lovinescu, și anume că
modernitatea noastră se naște din revoluția franceză, dar că România este
împreună cu Europa și cu europenismul este incontestabil.
Doi, această Europă nouă, care tocmai
scotea popoarele de sub dominația imperiilor, vine cu o nouă formă de dominație
și de periferializare, care este legată de marile metropole capitaliste
apusene. În fața acestei realități a periferializării sud-estului, ca și acum,
reacționează cultura critică românească, în frunte cu Eminescu. Aceasta este
reacția, aceasta este explicația și atunci, alături de cultura eroică a
sincronizării în cadrul modernității, adică resincronizarea în cadrul
modernității cu restul Europei, apare această cultură critică și care este
oarecum anticipativă pentru că va apărea mai târziu și în America Latină și în
alte arii care se confruntă și ele cu periferializarea. De aceea, cultura
critică românească are o valoare extraordinară, ea are un întreg curent. Aici
Lovinescu n-a înțeles și a pus etichetă peste cultura critică fiind drept o
manifestare reacționară, expresie a fondului medieval etc. și zice el că
literatura a mers cu acest curent romantic medieval în vreme ce instituțiile
publice au mers cu Europa. Este o viziune care, de data aceasta, are limite
incontestabile. Eu am socotit că, dimpotrivă, cultura cristică românească este
cea care deschide o nouă fereastră istorică pentru zonele acestea, pentru
țările din periferia sistemului mondial modern[1].
-----------------------------------------
[1] Cu acordul autorului, sursa -
https://ziarullumina.ro/educatie-si-cultura/interviu/popoarele-europene-au-acelasi-fundament-iudeo-crestin-si-greco-roman-180808.html
- 28 mai 2023.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu