CUVÂNTUL-DREPTDUMNEZEUL
~*~
Măi,
omule brav,
perspectiv
și creeativ a Mere pădurețe din care tu faci un sper oțet de poet, de năcrit, acrit,
zama de fasoale,
fasoalea
cu zamă și ești ceea ce ești ca mine: om între oameni, om de seamă
ca
acel român, ca Nicolae Bălcescu, tribunul și sufletul revolționar, tebecist,
însă
talentat, cu har de artist fizic istoric, frumos
ilustrat
de scriitorul Cămil Pestrescu, esențial tradițional
care
a scris cu stil, vast, fără egal, monumental util-impecabil
despre
acestă stare-frământare,
din
epoca lu'48, cu mult dichis de binecuvântare,
cum
a scris epocal acel scriitor: Un veac de singurătate, acel scriitor ilustru, că
maistru era și, Nicolae Bălcescu ilustru, maistru
care
era, dragule om pentru oameni și, cu oamenii ca cei din diaspora/de
pretitindeni de prieteni, cu dragoste de om
care
sare peste cal delicat sare din banal.
La
Televizor am văzut, dragule, azi e o zi cu soare, cu Dumnezeu, drept Dumnezeu
de fapt,
o
zi însorită, o frumoasă zi-artă, astrală, cu iubire pe verticală
ca super româncă, de biserică, chipeșă româncă Xonia,
De
care tu, tactic, prea puțin ai scris, ai scris ca destin senin, de România
intens, sugestiv,
perspectiv,
creeativ,
în
stilul tău caracteristic de caracter, ai scris, cu subiect și predicat, ca de
paradis ai scris, cu infinitul ai scris interzis,
în
cuvânt cu sens ai scris
de
univers, versus... apropiat omenesc firesc, cu pacea absolut de obiectul muncii
și de autenticul păcii, că la noi răsare
cu
răsărit veșnic, răsare soarele binecuvântare și de bună creștere, De Românie de
omenie profundă și mare, cu expirație și inspirație a socio-umanul
și
năzdrăvanul, Cuvântul-Dumnezeul Drept Dumnezeul.
~*~
PAVEL
RATUNDEANU-FERGHETE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu