PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE - FERICIREA, UN FEL DE NEMURIRE

 

FERICIREA, UN FEL DE NEMURIRE

 

 

~*~

 

Viața e ce? ce altceva? știu cumva? ce-mi trece prin cap sunt, cum, bun de?

Sunt un zaharisit, dar nu lipsit de natural, de poftă de viață, poftă de viață, de adevăr și de carte, cu Luceafar extraordinar, legendar ca tipograful Petre Ispirescu și cel care a intuit că-i geniu matele naționalul nostru universal Eminescu ca Nichita Stănescu, un verde- albastru, din țara noastră, din patrimoniu, din lauda, de cinste și de zeste a noastră, preferată, cu artă, cu viață, cu durere și binecuvântare, durere, în continuare ca să și zâmbești, o iubesc Românie, o, te iubesc Vica,

Doamne-ți mulțumessc și, închină-mă, Doamne la icoane și stropește-mă cu mănuchil de, busuioc încins, în în ciupă, cu apă sfințită de la bobotează, că eu, ce crezi, că mă vezi, că fac gargară, dar nu mă prefac știind ce contează, cu gargară cu pioneză, cu toate că a dispărut hipermanganul, a dispărut, din l, din omenie bardul Românie,

că citesc ca David Dobricu, un strălucit, la el ca cecul/cardu, la purtător, cu cuvântul, foarte special și, un specialu, că pur și simplu,

prin el a înviat și s-a renăscut Eminescu, că Drept Eminescu și Drept Dumnezeu cuvântul care a existat de la început,

că de la început a fost Eminescu și un sfânt a lui Dumnezeu ca călăuză avându-mi Dumnezeu, Drept Dumnezeu și, ați crede ego, eu, El Dorado, un El Greco, dar eu mă raportez la universalul fain-fănelul Eminescu, fără egalul genial naturalul și, naționalul deștepul de drept Eminescu, descoperindu-ne Eminescu cultura generală și genială, iubirea noastră de dincolo de școală generală, iubire pe verticală, dincolo de reguli, cu stare de crtic, istoric și, dialectic, în negație a negației, cu Vica pritre tei înfloriți, prin Las Ferbinți ca cei botezați, responsabilizați, fenomenal cu lecții de viață, cu provocări fără remușcări cu experențe și empatizări nedorite, cu darurile pământului, dureri și iubiri, osteneli pentru a fi utili și valabili, impecabili și compatibili, dodoloță, cu ștință și conștiință, că se comportă, în artă, cu succese, special și, artă,

că se comportă cu mine ca un copil util, sincer, comoară rară, fagure de miere, Eminescu și, limba română cea maternă și, la îndemână ca străbună și, străbună cu dragoste, cu dor de popor a tuturor, folositor

ca scriitor educând, în răbdare și binecuvântare, de România profundă și, mare, prin unire, unificare. întregire pro fericire, un fel de nemurire.

*

Ai învățat de la cine ai avut, ceva de învățat, că învață, învață și, iar învață, ca eu care scriu, om bun, scriu ca un nebun

făcând lampa mare, făcând ce mi-am dorit, ca păstorul blând și profund,

în binecuvântare, de Românie profundă și, mare,

prin unifiare întregire, prin iubire, prin unire și, prin fericire, pro pace, în omenire, prin limba română, prin nemurire,

că ești mai învățat ca Stan-Pățitul care-i  ca tine sustenabil, cu subiect și predicat,

cu distinct, Cuvântul, Dumnezeul, Drept Dumnezeul,

infinitul apropiat de obiect,

de drept de a mă naște și, cu dreptul învierii, în drept de a fi a națiunii pâine de o ființă și marea românească conștiință și știință.

 

~*~

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE