Despre
drone moderne (militare și civile) (1)
Col.
(rtg) Prof. dr. ing. Ion Epure, Prof. Univ. Dr. Ing. Cosmin Karl Bănică C.,
Ing. drd. Mihai St
21
Ianuarie 2024
Concepte
Departamentul de Apărare al Statelor Unite defineşte o
dronă ca fiind „o aeronavă care nu transportă un operator uman și este capabilă
de zbor cu sau fără control de la distanță”[1], iar conform Dicţionarului
explicativ român, drona este „un aparat de zbor fără pilot la bord, ghidat de
la distanță” [2]
Termenul de dronă este mai puţin utilizat în Occident
datorită asocierii cu atacurile din Afganistan, Pakistan, Somalia şi Yemen
soldate cu numeroase victime și pagube colaterale. Mass-media a avut un rol
hotărâtor în a forma opinia că toate dronele sunt militare şi sunt concepute
doar în scopuri militare, creând impresia falsă că toţi cetăţenii ar putea
deveni ţinte odată cu introducerea acestor sisteme în spaţiul aerian naţional
al unui stat.
„UAV-urile sunt sisteme sofisticate care încorporează
cadre ușoare de aeronave, propulsie avansată, legături securizate de date,
sisteme de control de înaltă tehnologie și de sarcini utile”.[3] Acestea sunt
caracteristicile care conferă valoarea sistemelor fără pilot în domeniul
intelligence-ului, iar acest fapt împinge spre înlocuirea metodelor
convenţionale aeriene de obţinere de intelligence în favoarea unor soluții
controlate de la distanţă.
Un concept folosit în domeniul afacerilor este
actionable intelligence și presupune „orice informații care pot fi utilizate
pentru a crește poziția strategică a unei companii împotriva competiţiei.
Intelligence-ul obţinut trebuie să fie transferat în acțiuni reale, care pot fi
folosite pentru a lansa atacuri preventive sau pentru a pregăti o
contra-strategie”[4]. Deşi vorbim de domeniul afacerilor, putem observa că
noţiunea de actionable intelligence ar putea reprezenta o componentă importantă
în domeniul aparatelor de zbor fără pilot la bord datorită capabilităţilor
acestora de a colecta și de a furniza informaţii în timp real, fapt ce scade
semnificativ timpul dintre obţinerea de intelligence, actul decizonal și
acțiune. Astfel, avem ca exemplu eliminarea unor ținte importante de pe
teritoriul unor state non-ostile (Pakistan, Yemen) de către un alt stat
(Statele Unite) ca măsură preventivă în urma constatării pericolului potenţial
al acelor ţinte. În acest fel, se realizează transformarea intelligence-ului în
intelligence acţionabil raportat la tehnologia fără pilot şi nu numai.
Un aspect foarte important din acest punct de vedere
este că sistemele fără pilot pot fi folosite în orice etapă a procesului de
intelligence de la colectare până la realizarea de atacuri, devenind parte
integrată şi direct asociată intelligence-ului. Acest fapt duce la
posibilitatea detaşării aeronavelor fără pilot la bord de componenta militară
şi conferă acestei tehnologii o versatilitate extrem de facilă.
„Inovațiile în capabilitățile de securitate națională
nu trebuie să scadă atunci când nevoile de securitate se ciocnesc cu bugete
austere, liderii guvernamentali și din industrie trebuie să continue promovarea
inovației chiar dacă tăierile bugetare impun reduceri în anumite capabilități”
[5].
Efecte
Sistemele de zbor fără pilot armate au fost folosite
prima dată în Afganistan începând cu octombrie 2001, numărul lor crescând de la
167 de unităţi în 2002 la peste 7000 în ziua de azi. Principalele aeronave fără
pilot de atac ale Statelor Unite sunt Predator MQ-1B, conceput pentru misiuni
de intelligence[6], supraveghere şi recunoaştere (ISR) şi MQ-9 Reaper,
specializat în lovituri de înaltă precizie. Oricare din aceste sisteme poate
sta în aer până la 24 de ore fără oprire[7].
Aeronavele fără pilot la bord au folosite ca răspuns
la atacurile teroriste din 9 septembrie 2011, începând transformarea războiului
convenţional într-un război de intelligence, fapt ce a dat naştere politicii de
target killing (lovitura prin etichetare) întreprinsă de către Agenția Centrală
de Informații (CIA) şi nu de armată sau forţele aeriene ale Statelor Unite,
deși încă din 2001, directorul de atunci George Tenet
„avea mustrări serioase cu privire la noua tehnologie
de ucidere și etica și legalitatea utilizării acesteia”[8] Următoarea etapă în
evoluţia acestei politici a avut loc în anul 2009, când loviturile au început
să fie îndreptate nu doar împotrivaţintelor de mare valoare, în general ţinte
singulare, ci împotriva unor modele de viaţă, mai exact „grupuri de oameni care
posedă anumite particularităţi sau care prezintă caractersici asociate
activităţii teroriste, dar a caror identitate este necunoscută”[9] Folosirea
serviciilor de intelligence pentru a efectua astfel de lovituri nu este
întâmplătoare, acţiunile putând fi uşor secretizate şi negabile, menţinând în
acelaşi timp o eficienţă crescută fără costuri suplimentare. Mai mult, asocierea directă între un serviciu de
intelligence şi o tehnologie născută din intelligence sau mai bine zis din
nevoia de intelligence mai precis (în cazul acesta, în timp real) reprezintă o
sinergie mult mai logică tocmai datorită obţinerii de actionable intelligence
ce îi permite sa acţioneze precis și la momentul oportun.
Un fost operator de sisteme de zbor fără pilot la
bord, într-un interviu[10] pentru First Look, afirma că atunci când se
întreprinde o lovitură prin etichetare, eroarea în cele mai multe cazuri este
că nu se ţine cont de conţinutul convorbirilor ale SIM-ului urmărit şi prin
care se face geolocalizarea ţintei, ci de modelele de mişcare şi comportament,
astfel că de multe ori persoana care a vorbit la acel telefon mobil nu este
neapărat şi în posesia telefonului. De aceea, în multe din atacurile privind eliminarea
țintelor de mare valoare, deşi ar trebui să se bazeze pe cel puţin două surse
pentru a confirma dacă ţinta este într-adevăr cea corectă, problema care apare
este că ambele surse provin de la datele SIGINT colectate de Agenţia de
Securitate Naţională (NSA). O confirmare a spuselor lui, şi deci a utilizării
greşite a intelligence-ului acţionabil, este reprezentată de loviturile asupra
unor ţinte sau manifestări politice, civile sau chiar asupra forţelor proprii
din Afganistan care s-au soldat numai cu victime nevinovate, din cauza
interpretării greşite a datelor.
O investigaţie[11] a Computer Weekly a dezvăluit
faptul că infrastructura de telecomunicaţii din Marea Britanie este direct
implicată în misiunile de intelligence privind aeronavele fără pilot la bord
ale Statelor Unite şi că acestea fac parte din Reţeaua Informatică pentru
Sisteme de Apărare (DISN), o linie de comunicaţii supersecurizată care are ca
scop „interconectarea tuturor comunicaţiilor, forţelor, comandanţilor,
vehiculelor, armelor, senzorilor de supraveghere, sateliţilor, echipamentelor
radio, sistemelor informatice, serviciilor de informaţii şi aliaţilor săi
într-o singură reţea”. Mai exact, un internet militarizat pentru cele 3500 de
baze americane din 88 de ţări ca parte a Reţelei Globale de Informaţii (GIG) de
fuziune şi utilizare a tuturor datelor obţinute din ISR în mod automat. Această
reţea reprezintă tranziţia strategiei americane spre conceptul de Război Bazat
pe Reţea (RBR) ce presupune „generalizarea treptată a tehnologiei digitale în
spaţiul de luptă al secolului al XXI-lea, apariţia noilor generaţii de arme
inteligente, sistemele C4I2SR[12], tehnicile şi tehnologiile războiului
electronic, informaţional şi psihologic nu mai pot lipsi din nicio confruntare
armată şi este evident că vor fi folosite masiv în viitoarele operaţii” [13],
ceea ce în mod evident include și sistemele de zbor fără pilot la bord.
Deşi Statele Unite este cel mai mare utilizator,
Israel este cel mai mare exportator de aparate de zbor fără pilot la bord,
acestea fiind folosite de şase armate NATO în Afganistan. Numai Marea Britanie
şi Franţa au cheltuit aproape 2 mld. de dolari pe sisteme Hermes şi Heron
produse de Elbit Systems, respectiv Industria Aeronautică Israeliană (IAI). De
reţinut că Israel a reuşit să îşi ţină programele de sisteme fără pilot
secrete, iar vânzările nu confirmă, dar nici nu infirmă posibilitatea ca ele să
fie folosite şi pentru atacuri. Astfel, dacă loviturile prin etichetare ale
CIA- ului sunt puternic monitorizate şi criticate de către ONG-uri, cele
efectuate de Israel în Fâşia Gaza trec aproape neobservate tocmai datorită
eficienţei israeliene de secretizare a operaţiilor de acest gen. Printre
clienţii Israelului se număra Statele Unite, Marea Britanie, Canada, Franţa,
Australia, Germania, Spania, Brazilia şi
India. Aparent, sistemele fără pilot israeliene şi-au câştigat notorietatea şi
încrederea datorită dovedirii capabilităţilor lor în misiunile clasificate[14]
întreprinse de Israel. Exportul de sisteme fără pilot la bord cu capabilităţi
de atac de către Statele Unite nu este permis, Congresul aprobând acest lucru
doar pentru cel mai apropiat aliat, Marea Britanie.
Dr. Frederik Rosén de la Institutul Danez pentru
Studii Internaţionale spunea că „a vedea şi a cunoaşte declanşează
obligaţii”[15] din punct de vedere al capabilităţilor de recunoaştere şi
spionare a sistemelor fără pilot la bord deoarece acestea ridică „vălul de
ceaţă” al războiului, astfel că legile internaţionale trebuie adaptate la noile
conflicte armate caracterizate prin vizibilitate totală.
Considerente
generale
Aparatele de zbor fără pilot la bord prezintă
beneficii pentru toate sectoarele de activitate. Impactul pe care l-ar putea
avea în acestea ar reprezenta un feedback important pentru adoptarea şi
utilizarea lor în scopul securităţii naţionale.
Domenii de activitate unde sistemele fără pilot ar
putea avea un impact semnificativ:
- Poliţie[16] - pentru monitorizarea traficului[17], a
mulţimilor predispuse la violenţă, supraveghere în timpul întâlnirilor
internaţionale, control şi verificare[18], urmărirea și arestarea
infractorilor, patrularea străzilor etc.
- Autorităţile vamale - pentru monitorizarea
frontierei[19];
- Unităţile de intervenţie rapidă – pentru stabilirea
efectelor unui dezastru, misiuni de căutare şi salvare etc.
- Activităţi militare - antrenament militar, ISR[20]
în timp real, mobilitate prin „posibilitatea de a fi dislocate în zone de
interes fără cheltuieli mari și fără amenajări costisitoare”[21], determinarea
efectelor asupra adversarului, protejarea propriilor forţe[22] etc.
Domeniul privat:
- de comerţ, de transport de bunuri, de livrări la
domiciliu prin reducerea costurilor[23] faţă de alte mijloace convenţionale cu
aceleaşi capabilităţi;
monitorizarea, paza şi protecţia proprietăţilor
private;
- verificarea oleoductelor şi gazoductelor[24], a
complexelor industriale etc.
- alte activităţi[25] comerciale[26] precum
publicitate, promovare foto- video,
- înregistrarea competiţiilor şi evenimentelor
sportive, culturale etc.
Mediul înconjurător - monitorizarea şi protejarea
faunei şi vegetaţiei, rezervaţiilor naturale şi zonelor sălbatice, nivelurilor
de poluare, digurilor, cursurilor de apă, mărilor şi oceanelor, detectarea
biohazardelor[27] ș. a.
Agricultură: supravegherea suprafeţelor agricole[28]
şi pentru creşterea animalelor, evaluarea necesităţii şi cantităţii
pesticidelor, monitorizarea turmelor de animale, a sistemelor de irigaţii şi a
bazinelor hidrografice etc. Tot mai mulţi fermieri apelează la aceste sisteme
fără pilot datorită costurilor şi perspectivelor noi ce le permite să crească
randamentul agriculturii[29];
Meteorologie – supravegherea atmosferei, modificărilor
climatice şi prognozelor meteo[30];
Alte utilizări – în „topografie, cadastru,
cartografiere automată a şantierelor de construcţie, [...] mine, cariere şi
alte situri asemănătoare indiferent de teren”[31].
Considerente pentru România privind beneficiile
utilizării sistemelor fără pilot în arii de interes cu grad crescut de
importanţă naţională:
- Supravegherea graniţelor[32] ar putea deveni un
serviciu de export pentru ţările care nu îşi permit. De exemplu, România ar
putea să ofere un astfel de serviciu Republicii Moldova. Mai mult, ar spori
semnificativ gradul de combatere[33] a traficului şi a crimei organizate
transfrontaliere;
- Supravegherea activităţilor din nodurile portuare,
feroviare şi rutiere de importanţă strategică;
- Monitorizarea si protecţia infrastructurii critice
în colaborare cu companiile private sau de stat;
Industria aeronautică ar putea genera noi locuri de
muncă şi venituri fiscale la buget precum în Statele Unite[34];
- În agricultură se prognozează că în următorii 10 ani
toate fermele vor utiliza aparate de zbor fără pilot pentru supravegherea
recoltelor în detrimentul metodelor convenţionale. Există posibilitatea
dezvoltării unor firme specializate în operarea aeronavelor fără pilot şi
analizarea datelor, care să satisfacă nevoile agricultorilor care nu au timpul,
tehnica sau cunoştinţele necesare să acţioneze astfel de aparate.
Externalizarea acestui serviciu reprezintă de asemenea o oportunitate majoră
pentru România[35] şi mediul privat autohton, iar o politică pentru promovarea
unor astfel de proiecte ar putea fi gata înainte de adoptarea reglementărilor
finale privind utilizarea sistemelor fără pilot în spaţiul european;
- Îmbunătăţirea capabilităţilor naţionale de apărare
și securitate pentru a face fata noilor provocări ale mediului de securitate
global și regional.
Considerente sociale, etice si legale
Companii private din sectorul civil, precum Google sau
Facebook, caută să introducă sistemele fără pilot în operaţiunile lor. Având în
vedere că acestea sunt doar două din cele mai mari companii ce îşi bazează
activităţile pe interacţiunea cu secţiuni foarte mari de populaţie, putem trage
concluzia că astfel de încercări ar ridica mari probleme cu privire la
intimitatea şi viaţa privată a persoanelor.
În era reţelelor de socializare şi de expunere tot mai
multă a vieţii private în spaţiul public virtual indică faptul că linia dintre
public şi privat începe să dispară. Pe deoparte, Google a revoluţionat noţiunea
de navigare, iar imaginile capturate de pe tot globul şi transpuse într-o hartă
interactivă publică demonstrează acest fapt. Astfel, în aprilie 2014, Google a
achiziţionat Titan Aerospace, o companie ce produce aeronave fără pilot la bord
capabile, în teorie, să stea în aer cel puţin 5 ani fără oprire cu ajutorul
energiei solare la altitudini de 20,000 de metri, o companie pentru care
licitase şi Facebook. Titan Aerospace va contribui la Proiectul Loon[36] şi la
îmbunătăţirea serviciilor de cartografiere ale Google Maps prin furnizarea de
imagini în timp real faţă de cele statice actuale. Dacă includem şi
dezvăluirile referitoare la accesarea informaţiilor private de către anumite
structuri şi servicii de informaţii, putem vedea de ce introducerea unor
sisteme proiectate exact în scopul supravegherii, recunoaşterii şi al culegerii
de informaţii ar fi întâmpinate cu opoziţie din partea societăţii civile. Aşa
cum spunea şi preşedintele executiv al Google, Eric Schmidt şi anume că „Google
se bazează pe încredere - pierzi acea încredere, pierzi clientul. [...] Nu este
în regulă să invadezi viaţa privată - doar pentru că ai uneltele să o faci nu
înseamnă că este corect”[37].
Legea dreptului la viaţa privată nu a reuşit să ţină
pasul cu dezvoltarea tehnologiei fără pilot, precum şi a noilor provocări care
se ridică în urma acesteia. Potrivit Administraţiei Federale a Aviaţiei (FAA),
până în 2020 vor fi operate aproximativ 30,000 de aparate de zbor fără pilot
numai în Statelor Unite. Mai mult, FAA a declarat că nu va impune niciun
impediment acestei tehnologii, ci o va lăsa să
îşi atingă potenţialul maxim. Pe de altă parte,
Comisia Europeană doreşte să stabilească standarde clare privind reglementarea
tehnologiei fără pilot în Uniunea Europeană astfel încât să acopere „siguranţa,
securitatea, confidenţialitatea, protecţia datelor, asigurarea şi tragerea la
răspundere”38. Scopul ar fi să permită industriei europene să devină lider
global în acest acest domeniu, dar în acelaşi timp să aibă fixate măsuri de
protecţie adecvate. Cu toate acestea, putem asuma că motivul real este cel de contracarare a
ambiţiilor Statelor Unite de a monopoliza pe cât posibil această tehnologie.
Aparatele de zbor fără pilot la bord vor avea tendinţa să devină o competiţie
între statele dezvoltate.
Valoarea sistemelor fără pilot în intelligence reiese
şi din definiţia dată de avocata ONG-ului Fundaţia Frontierei Electronice
(EFF), Jennifer Lynch, cu privire la recomandările legislative referitoare la
utilizarea aeronavelor fără pilot în spaţiul aerian al Statelor Unite astfel:
„Sistemele aeriene fără pilot la bord sunt capabile de supraveghere de înaltă
tehnologie şi aproape constantă prin transmisii video în timp real, imagini
termice şi interceptarea comunicaţiilor susţinute de programe software de recunoaştere
a numerelor de înmatriculare, localizare GPS şi de recunoaştere a feţei. Aceste
sisteme pot acumula cantităţi mari de date private ale cetăţenilor care pot fi
legate de datele colectate prin alte mijloace de guvern şi de companii
private”[39]. Prin urmare, au fost propuse 3 recomandări:
Autorităţile responsabile cu aplicarea legii să fie
obligate să necesite un mandat pentru colectarea de informaţii confidenţiale.
Operatorilor de sisteme fără pilot comerciale să le
fie impuse standarde de confidenţialitate şi să fie transparenţi cu
activităţile lor.
Legislaţia să reglementeze clar diferenţa între
utilizarea personală şi cea privind informarea publică. În opinia acestui ONG,
publicul are dreptul să ştie unde sunt folosite aceste sisteme fără pilot la
bord, ce fel de informaţii colectează, cât timp vor fi stocate datele, cine are
acces la aceste date şi dacă informaţiile pot fi folosite şi în alte scopuri.
De notat că majoritatea îngrijorărilor se referă doar la folosirea sistemelor
fără pilot cu capabilităţi de atac pe teritoriul naţional.
Pentru România este imperativ să înţelegem
îngrijorările societăţii civile privind posibilele intruziuni în vieţile
private ale cetăţenilor pentru a putea aplica o politică de adoptare corectă şi
eficientă a acestei tehnologii fără implicaţii negative pe viitor. Înţelegerea
acestei probleme reprezintă primul pas important pentru viitorul aparatelor de
zbor fără pilot la bord în sistemele naţionale de securitate şi apărare ale
României. Pregătirea legislaţiei naţionale ar duce la creşterea interesului faţă
de aceste sisteme şi ar ajuta dezvoltarea acestui domeniu. Cu toate aceste,
sunt inconsistenţe[40] în cadrul Autorităţii Aeronautice Civile Române şi a
Ministerului Transporturilor cu privire la reglementările speciale[41] pentru
operarea şi utilizarea aparatelor de zbor fără pilot la bord, iar procedurile
de obţinere a avizelor de zbor sunt ambigue[42]. România participă prin
ROMATSA[43] la foruri internaţionale privind reglementarea şi cooperarea civilă
şi militară referitoare la tehnologia fără pilot.
Aparatele fără pilot comerciale moderne de mici
dimensiuni nu mai necesită un sistem proprietar de control, ci doar o aplicaţie
mobilă din partea producătorului, controlul realizându-se prin orice smartphone
sau tableta cu sistem de operare iOS, Android sau Windows[44]. Pe termen mediu,
vor trebui găsite soluţii la numeroase întrebări precum: Ce poate opri o
persoană să ataşeze unui microsistem fără pilot o bombă şi să o dirijeze către
o ţintă? Cum ştim cine controlează sistemul respectiv? În ce măsură poate
cineva să doboare un astfel de sistem, proprietate a altei persoane, sub
pretextul încălcării spaţiului şi vieţii private? Cât va mai dura până când vom
vedea lovituri prin etichetare pe teritorii mai aproape de noi, poate chiar în
Europa, sub acelaşi pretext al dreptului de autoapărare al unui stat sau altul?
Propuneri:
Standardizarea sunetului produs de aparatele de zbor
fără pilot civile. Majoritatea acestor sisteme produc deja un sunet specific,
dar destul de variat, fapt pentru care se poate aplica o astfel de soluţie. De
exemplu, atunci când suntem înregistraţi foto-video, în mod obişnuit, avem
indicaţii vizuale că se desfăşoară o astfel de acţiune, vedem camera ridicată
şi îndreptată spre noi. O măsură asemănătoare poate fi folosită şi pentru
aparatele de zbor fără pilot comerciale sau cele utilizate de amatori în scopuri
personale, dar sub forma unui sunet specific care să înştiinţeze persoanele de
pe o anumită rază că în acea zonă se află un astfel de aparat cu sau fără
capabilităţi de înregistrare audio-video.
Repere vizuale pentru identificarea operatorului care
controlează aparatul de zbor fără pilot. De exemplu, un anumit set de culori,
logo-uri, coduri etc.
Monitorizarea obligatorie şi permanentă de către
autorităţi a locaţiei acestor sisteme prin GPS, astfel încât, dacă este
sesizată o plângere, autorităţile pot identifica imediat cui îi aparţine
sistemul în cauză.
Evident, astfel de măsuri vor necesita o reglementare
aprofundată, dar cunoaşterea în prealabil a utilizării unei aeronave fără pilot
în vecinătatea noastră ar putea reprezenta primul pas spre găsirea unor soluţii
general favorabile privind protejarea dreptului la viaţa privată şi siguranţa
cetăţenilor.
Tehnologia fără pilot ridică probleme de natură jus ad
bellum şi dacă utilizarea pe teritoriul altor state, cu sau fără consimţământul
lor, este în conformitate cu legislaţia internaţională. În multe din aceste
cazuri, justificarea este reprezentată de dreptul la autoapărare şi la
protejarea intereselor naţionale chiar şi dacă acestea sunt în detrimentul
intereselor altor state. În războiul împotriva terorismului, o justificare
suplimentară adusă în prim plan este şi dacă statul, pe teritoriul căruia se
află ameninţările, nu doreşte sau se află în imposibilitatea de a acţiona
împotriva acestora prin forţe proprii. Legislaţia internaţională are
dificultăţi în a preciza când şi ce persoane pot deveni în mod justificat şi
legal ţinte ale unui stat ce utilizează aparate de zbor fără pilot la bord sau
de ce folosirea unei astfel de politici nu este considerată a fiind
echivalentul acţiunilor de asasinare, acestea fiind interzise.
Utilizarea sistemelor aeriene fără pilot la bord poate
avea impact negativ asupra comunităţilor adversare sau ale grupului ţintă prin
scăderea gradului de încredere dintre membrii acelei comunităţi. Se cunoaşte că
multe din loviturile preventive cu ajutorul sistemelor fără pilot se efectuează
în urma etichetării fizice şi directe a ţintei prin mijloace tehnice, precum
transmiţătoare plasate în mod intenţionat de resursele umane de la faţa
locului, de obicei, pentru o recompensă.
Totuşi, în regiunea tribală dintre Pakistan şi
Afganistan, această metodă de etichetare este folosită nu doar în scopul
eliminării ameninţărilor teroriste, ci şi pentru eliminarea reciprocă a
membrilor dintre triburi, pentru rezolvarea unor feude, răzbunare etc. Mai
mult, au existat cazuri în care informatorii folosiţi de CIA pentru etichetarea
ţintelor au acţionat la întâmplare, plasând transmiţătoarele pe ţinte aleatorii
deoarece recompensa era oricum garantată. În plus, pe baza aceloraşi surse, au
fost reţinuţi în nenumărate rânduri presupuşi terorişti care ulterior au fost
dovediţi ca fiind nevinovaţi ceea ce ridică întrebarea ce s-ar fi întâmplat
dacă ar fi fost luaţi în vizor pentru lovituri prin etichetare. Din aceste
motive, orice stat posesor de sisteme de zbor fără pilot cu capabilităţi de
atac se va confrunta cu cel puţin două probleme: riscul de victime şi pagube
colaterale şi faptul că intelligence-ul pe care îşi va baza loviturile trebuie
să fie extrem de precis şi să confirme acurateţea datelor despre ţinta vizată.
Există chiar și riscul provocării unor traume
emoţionale în rândul populaţiei civile. Scade dorinţa membrilor comunităţilor
de a se aduna, de a participa la activităţi comune, economice, politice,
educaţionale (familiile nu îşi mai trimit copii la şcoala de frică sau pentru a
suplimenta veniturile ce proveneau de la membrii pierduţi, afectează
concentrarea şi atenţia elevilor etc.), de familie, întruniri culturale ș. a.
datorită temerii unei lovituri cu ajutorul sistemelor aeriene fără pilot.
Există posibilitatea ca această politică să fie folosită în mod deliberat
pentru a provoca anxietate, dar acest lucru ar presupune recunoaşterea că ţinta
este chiar populaţia civilă şi nu cea militantă. În unele cazuri s-au raportat
stări de panică, probleme de sănătate fizică sau mintală doar de la auzul
motoarelor aeronavelor fără pilot. Se combate terorismul cu terorism.
Mai mult, atacurile de acest tip, cu implicaţii asupra
populaţiei civile, riscă să genereze violenţă nu doar în statul respectiv, ci
în întreaga regiune, iar grupările teroriste utilizează loviturile prin
etichetare[45] ca propagandă de recrutare în rândul populaţiei afectate de
pierderea rudelor în urma unor astfel de lovituri[46-47], asta deși o politică
de contra-terorism[48] ar trebui să aibă ca funcţie principală câştigarea
încrederii publice. „Chiar și Directorul Centrului Naţional de Contraterorism, Michael
Leiter admitea: «Cu siguranță nu voi încerca să argumentez că unele din
acțiunile noastre nu au condus la radicalizarea unor persoane»”[49]. De
asemenea, pot apărea şi interpretări, astfel că distanţa dintre atacator şi
ţintă poate fi atât de mare încât distorsionează informarea publică, populaţia
care suferă putând interpreta atacurile ca fiind îndreptate în mod voit asupra
lor din orice fel de considerente. În momentul de faţă, una din aceste
interpretări este presupusa dorinţă de eliminare a populaţiei musulmane.
Cu toate acestea, programele de utilizare a aparatelor
de zbor fără pilot la bord în funcţie de situaţie reprezintă proiecte şi
strategii în lucru. Maturizarea acestei tehnologii, precum şi a modurilor de
utilizare evoluează constant și va exista „o tendinţă de trecere la UAV-uri mai
mici, mai flexibile și mai versatile” [50]. Din acest punct de vedere, se pot
explica deficienţele tehnice, victimele şi pagubele colaterale. În timp,
această nouă politică bazată pe aparate de zbor fără pilot la bord se va definitiva
şi mare parte din neajunsurile actuale se vor rezolva[51]. Rămâne incert dacă
alte mijloace de combatere a terorismului ar fi cauzat mai puţină pierdere de
viaţă umană.
Cercetarea tehnologiei fără pilot în România în
scopuri militare şi civile a depăşit fazele incipiente şi prezintă capacităţi
de proiectare superioare faţă de alţi actori regionali. Cu toate acestea, nu
există în momentul de faţă o strategie care să unifice demersurile întreprinse
de mediul academic, companiile de stat şi
cele private pentru cooperarea şi furnizarea unor soluţii de lungă
durată care să ţină pasul cu dezvoltarea tehnologiei şi care să facă faţă competiţiei
pe plan extern. Astfel, putem enumera aceste demersuri:
- 1997-2003 primele aeronave fără pilot militare
moderne de supraveghere şi recunoaştere româneşti (IAR-T[52]) concepute şi
fabricate de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Aerospațială „Elie
Carafoli” (INCAS). În prezent, INCAS lucrează la sisteme complexe de integrare
a aparatelor de zbor fără pilot în infrastructura naţională aeriană[53]. În
1999, au fost înlocuite cu 11 sisteme americane de tipul RQ-7 Shadow 600,
folosite în prezent în Afghanistan şi Irak.
- 2005-2006 Centrul de Cercetare pentru Aeronautică şi
Spaţiu al Universităţii de Politehnică din Bucureşti alături de alţi parteneri
interni dezvoltă
„sisteme de comandă, control, culegere de date şi
comunicaţii prin sisteme fără pilot” [54].
- 2007-2010 cercetări conduse de Agenţia Spaţială
Română şi alţi parteneri în domeniul zborului în formaţie[55] al aparatelor de
zbor fără pilot la bord.
- 2008-2011 dezvoltarea unui „elicopter autoportant
dirijabil fără pilot”[56] de către Agenţia Spaţială Română.
februarie 2014 finalizat şi testat cel mai mare şi mai
avansat sistem fără pilot la bord autohton, Air Strato[57], dezvoltat şi
construit de Asociaţia Română pentru Cosmonautică şi Aeronautică [58] (ARCA).
Air Strato are capabilităţi de înaltă performanţă având o greutate maximă la
decolare de 280 de kg, anduranţă de până la 3 zile cu ajutorul panourilor
solare şi o viteză maximă de 190 km/h la o altitudine de până la 18,000 de
metri. Scopul programului este de supraveghere şi cercetare ştiinţifică, iar
ARCA lucrează deja la următoarea versiune. Varianta comercială a lui Air Strato
va fi destinată doar mediului privat[59], nu şi instituţiilor statului român.
Este probabil cel mai avansat proiect de acest gen din Europa de Est în
momentul de faţă, prin urmare reprezintă un prim avantaj pentru România. Cu
toate acestea ar trebui ridicate semne de întrebare de ce un astfel de proiect
ar fi destinat doar mediului privat şi de ce nu ar putea beneficia de el şi
instituţiile de apărare şi securitate naţională ale statului.
mai 2014 lansată Boreal 5[60] primul sistem fără pilot
militar operaţional de provenienţă românească, aflat în teste din 2011, cu
capabilităţi de „supraveghere, cercetare, recunoaştere, colectare şi
transmitere a informaţiilor în timp real pe o rază de sub 10 km”[61], dezvoltat
de Agenţia de Cercetare pentru Tehnică şi Tehnologii Militare.
Companii private şi instituţii academice române
interesate de cercetarea şi dezvoltarea sistemelor fără pilot în sectorul
militar[62] şi civil: Syscom 18[63], Institutul de Ştiinţe Spaţiale,
BITNET-CCSS (din 2006 participă constant în proiectele aerospaţiale şi de
securitate ale României şi NATO[64]), UTI Grup (din 2003 parteneriat[65] cu
Lockheed Martin pentru care dezvoltă aplicaţii software pentru sistemele fără
pilot), Tohan SA, Mirsand, PROOPTICA SA, SEEKTRON, Uzina Mecanică Plopeni,
Electromecanica Ploieşti (ATT-01[66]), Institutul pentru Tehnică de Calcul,
Aerostar SA (începând cu 2008[67]
dezvoltă capabilităţi pentru sisteme fără pilot la bord), Aerocontrol
UAV[68].
INAV SA, proiectare şi dezvoltare de aeronave fără
pilot pentru domeniul civil şi militar, precum: SISAERO[69] (stadiu de
proiect), Argus S[70] (2005), Argus XL[71] (2007), SISUAR[72] (proiectat
special pentru supraveghere şi recunoaștere militară, stadiu de proiect).
Autonomous Flight Technologies şi Grupul TeamNet,
proiectare şi dezvoltare de sisteme fără pilot militare (ŞOIM I[73] şi ŞOIM
II[174]). Comercializează în prezent Hirrus[75] cu capacităţi ISR pentru
sectorul militar, poliţie, misiuni de salvare, cercetare etc.
Societatea civilă ar putea fi cel mai mare investitor
şi dezvoltator al tehnologiei fără pilot în România. De aceea, împiedicarea
proiectelor de tip pasiune, ar putea reduce potenţialul în domeniu. Astfel,
statul român ar trebui să facă radiografii constante şi să promoveze în
societatea civilă dezvoltarea unor astfel de proiecte de mici dimensiuni ce ar
putea fi apoi fructificate de către instituţiile naţionale responsabile de
securitatea naţională. Utilizarea greşită a sistemelor de zbor fără pilot sau
împotriva propriilor cetăţeni ar putea avea efecte dezastruoase asupra
viitorului acestei tehnologii pe teritoriul României.
Iniţiative la nivel naţional:
Asociaţia Unmanned Vehicle Systems România[76] (UVSR),
cel mai important ONG din România privind promovarea, dezvoltarea, proiectarea,
construcţia şi integrarea sistemelor de zbor fără pilot la nivel naţional.
Interes crescut[77] pentru astfel de aparate,
numeroase iniţiative mici cu dezvoltare şi producţie limitată, dar cu
potenţial.
Tot mai multe oraşe şi consilii judeţene caută să
achiziționeze astfel de aparate pentru supravegherea traficului, a mediului
natural şi pentru situaţii de urgenţă.
Poliţia română[78] este de asemenea interesată de
achiziţionarea unor sisteme fără pilot şi reprezintă o piaţă importantă atât pe
plan intern, cât şi extern cu perspective de dezvoltare foarte mari pe viitor.
- Va urma –
Aranjament
grafic – I.M.
--------------------------------------------------------
[1] Department of Defense Dictionary of
Military and Associated Terms, Joint Publication 1-02, 2014, p. 276.
[2]
http://dexonline.ro/definitie/dron%C4%83,
[3]
http://www.uavs.org/index.php?page=what_is
[4]
http://www.businessdictionary.com/definition/actionable-intelligence.html,
[5] Frank Strickland, An Insider's
Perspective on Innovation During Fiscal Austerity, The Early Evolution of the
Predator Drone, Studies in Intelligence Vol. 57, No. 1 (Extracts, March 2013),
p. 1.
[6] Richard K. Barnhart, Stephen B.
Hottman, Douglas M. Marshall, Eric Shappee, Introduction to Unmanned Aircraft
Systems, Editura CRC Press, Boca Raton, 2011, p. 42.
[7] Elizabeth Bone, Christopher C. Bolkom,
Unmanned Aerial Vehicles: Background and Issues, Editura Novinka Books,
Washington D.C., 2004, p. 21.
[8] Brian Glyn Williams, Predators: The
CIA's Drone War on al Qaeda, Editura Potomac Books Inc., Washington D.C., 2013,
p. 24.
[9]
http://www.livingunderdrones.org/background-and-context,
[10]
http://dissenter.firedoglake.com/2014/02/10/death-by-unreliable-metadata-how-nsa-contributes-to-drone-
assassinations-of-the-wrong-people,
[11]
http://www.computerweekly.com/news/2240219969/UK-telecoms-infrastructure-used-to-support-
controversial-US-drone-operations,
[12] Comandă, Control, Comunicaţii,
Calculatoare, Intelligence, Informaţii, Supraveghere și Recunoaștere.
[13]
http://www.rft.forter.ro/2010_2_t/02-fm/03.htm,
[14]
http://www.aljazeera.com/programmes/peopleandpower/2014/04/201442911431250545.html,
[15]
http://blog.oup.com/2013/11/drone-technology-international-humanitarian-human-rights-law/,
[16] Un video fictiv privind folosirea
sistemelor fără pilot de către autorităţile responsabile de siguranţa publică
https://
[17]
http://www.cbsnews.com/news/8-totally-cool-uses-for-drones,
[18]
http://www.suasnews.com/2014/05/29026/easyjet-to-use-unmanned-drones-to-inspect-its-aircraft/,
[19]
https://www.eff.org/deeplinks/2013/07/customs-border-protection-considered-weaponizing-drones,
[20]
http://www.rumaniamilitary.ro/viitorul-dronelor-in-romania,
[21] Laurenţiu Răducu
Popescu, Întrebuinţarea sistemelor
aerospaţiale fără pilot
uman la bord,
Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, București, 2012,
p. 110.
[22]
http://www.lockheedmartin.com/us/news/features/2013/robots-protect.html,
[23] Reg Austin, Unmanned Air Systems: UAV
Design, Development and Deployment, Editura John Wiley & Sons Publication,
Chichester, 2010, pp. 7-8.
[24]
http://www.sky-futures.com/new-video-just-released-oil-and-gas-uav-flare-inspection/,
[24]
http://www.pcmag.com/slideshow/story/307900/beyond-warfare-12-non-lethal-uses-for-drones,
[26]
http://www.boston.com/business/2014/03/14/commercial-uses-for-drones/dscS47PsQdPneIB2UQeY0M/story.html,
[27]
http://www.telegram.com/article/20140126/NEWS/301269707/1116,
[28]
http://www.technologyreview.com/featuredstory/526491/agricultural-drones/,
[29]
http://news.nationalgeographic.com/news/2013/12/131202-drone-uav-uas-amazon-octocopter-bezos-science-
aircraft-unmanned-robot/,
[30]
http://www.annenbergclassroom.org/speakouts.aspx?name=do-domestic-drones-violate-the-right-to-privacy,
[31]
http://www.suasnews.com/2014/02/27574/topcon-announces-release-of-unmanned-aerial-positioning-system-
a-result-of-strategic-partnership-with-mavinci-gmbh/
[32]
http://www.truth-out.org/opinion/item/16422-drones-over-the-homeland-from-border-security-to-national-
security,
[33]
http://articles.latimes.com/2011/dec/10/nation/la-na-drone-arrest-20111211,
[34]
http://www.usatoday.com/story/money/business/2014/03/23/drones-agriculture-growth/6665561/,
[35]
http://agrointel.ro/11024/din-2015-agricultura-performanta-se-face-cu-drone-vehicule-aeriene-fara-pilot-vor-
fi-utilizate-pentru-fertilizari-si-irigatii/,
[36] O reţea ce va furniza internet
wireless în zone izolate sau sărace cu ajutorul dirijabilelor şi a sistemelor
de zbor fără pilot la bord răspândite pe tot globul la altitudini mai mici
decât sateliţii convenţionali.
37]
http://www.theguardian.com/technology/2014/feb/09/privacy-concerns-google-streetview-facebook-drones,
[38]
http://www.theinquirer.net/inquirer/news/2338729/ec-wants-to-regulate-drones-because-privacy,
[39]
https://www.eff.org/deeplinks/2013/06/all-drone-legislation-must-meet-these-three-requirements,
[40]
http://www.caa.ro/supervizare/certificari-nationale,
[41]
http://www.caa.ro/pdf/RACR%20AZAC.pdf,
[42]
http://geo-spatial-org.2126404.n4.nabble.com/aprobari-UAV-td4656475.html,
[43] http://www.romatsa.ro/ro/node/118,
[44]
http://www.engadget.com/2014/05/03/windows-8-ar-drone-2-0/,
[45]
http://www.nytimes.com/2014/02/11/world/asia/us-debates-drone-strike-on-american-terror-suspect-in-
pakistan.html?_r=0,
46]
http://www.usnews.com/opinion/blogs/world-report/2014/02/13/american-drones-are-creating-terrorists-in-
africa-and-asia,
[47]
http://www.theatlantic.com/international/archive/2013/08/how-drones-create-more-terrorists/278743/,
[48]
http://www.rand.org/blog/2013/10/the-future-of-counterterrorism-fewer-drones-more-partnerships.html,
[49] Charli Carpenter, Michael A. Cohen,
Micah Zenko, Steven Metz, Thomas P.M. Barnett, Drones, Cyber and Covert Ops:
America's Invisible Wars, World Politics Review, 2012.
[50] Kimon P. Valavanis, Advances in
Unmanned Aerial Vehicles: State of the Art and the Road to Autonomy, Editura
Springer, Dordrecht, 2007, p. 7.
[51]
http://tribune.com.pk/story/647672/un-passes-resolution-
against-drone-strikes-unanimously/,
[52]
http://www.incas.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=136&Itemid=119,
[53]
http://www.incas.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=106:systems-department-
&catid=68:systems-department-&Itemid=89
[54]
http://www.pub-rcas.ro/dezvoltare%20uav-duav.html,
[55]
http://www.pub-rcas.ro/formatie%20uav-uri%20in%20zbor%20autonom.html,
[56]
http://www.pub-rcas.ro/elicopter%20autoportant.html,
[57]
http://jurnalul.ro/it/tehnica/drone-romania-arca-uav-arca-air-strato-661232.html,
[58] http://www.arcaspace.com/,
[59]
http://www.romaniatv.net/arca-dezvolta-o-aeronava-fara-pilot-de-inalta-performanta_126212.html,
[60] Agenţia de Cercetare pentru Tehnică
și Tehnologii Militare, Centrul de Testare Evaluare și Cercetare Șiinţifică
pentru Armamente, Sistem mini U.A.V. de supraveghere apropiată în câmp tactic
Boreal 5/5E, 2011.
[61]
http://www.dpa.ro/despre/sistemul-integrat-de-management-al-achizitiilor-pentru-aparare/programe/17-
programe/627-boreal
[62]
http://www.acttm.ro/romana/images/stories/Doc/Proiecte/pscd.pdf,
[63] http://www.syscom.ro/Military.asp,
[64]
http://www.bitnet.info/bitnet_services.htm,
[65]
http://uti.eu.com/main.html?http://uti.eu.com/main.php?lang=fr&pageid=1041,
[66]
http://www.elmecph.ro/pdf/ro_ATT-01.pdf,
[67]
http://www.aerostar.ro/dezvoltare.php,.
[68]
http://www.researchforindustry.ro/site/viewCompany/12,
[69] http://www.inav.ro/mediu_sisaero.php,
[70]
http://www.inav.ro/securitate_argus_s.php,
[71]
http://www.inav.ro/securitate_argus_xl.php,
[72]
http://www.inav.ro/securitate_sisuar.php,
[73]
http://www.aft.ro/index.php/soim-i.html,
[74]
http://www.aft.ro/index.php/soim-ii.html,
[75]
http://www.aft.ro/index.php/hirrus.html,
[76]
https://uvsr.org/index.php?option=com_content&view=article&id=71&Itemid=8,
[77]
http://www.hotnews.ro/stiri-cultura-15641913-10-ani-myth-busters-romania-drone-roboti-noaptea-
cercetatorilor.htm,
[78]
http://stirileprotv.ro/%C5%9Ftiri/timi%C5%9F/inspectoratul-de-politie-timis-si-a-luat-elicopter-drona-va-fi-
folosita-de-criminalisti.html,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu