Melania Rusu Caragioiu - CÂT DE FRUMOS E GRAIUL TĂRII MELE, ,,Limba Română”

 

CÂT  DE  FRUMOS  E  GRAIUL  TĂRII  MELE, ,,Limba Română”

Grupaj de sonete

de Melania Rusu Caragioiu

 

 

~*~

 

C L EP S I D RĂ

Şi pictural, într-un apus târziu,

Sub norul vioriu – crepuscular,

Din ornic cad secunde lapidar,

Silabisind că veacul tău e viu.

 

Tot diafan se-aştern pe culmi de zări,

În unghiuri molcome, tăcuţi cocori;

Se strânge tot parfumul înspre flori

Iar ele-l fac căuş de alintări.

 

Şi în conduri tăcuţi, de catifea

Vin zânele şi gustă din potir

Şi lasă-n dar : ,,nimic din ce ai vrea...”

 

Ridici privirea printre gene grele

De-atâtea repetări cu fulgi de nea,

Şi o prefiri...şi-n conturări vin iele...

Timişoara, 1994

 

 

 

ÎN  CUMPĂNĂ

 

Atâtea ierburi suspină sub coasa cărării,

Şi scame de-azur se repetă în fire de rouă;

E veche răscrucea din tine, dar astăzi e nouă,

Cum nou e râvnitul balsam al visării.

 

În  pocnet de toamnă, ce - aruncă alune

Prin scorburi ascunse-n carpatice văi;

Trecând printre vulturi cu ochi de văpăi,

Vin fluturi de-aramă, din nou, să te-mbune.

 

Te-nalţi, spre speranţă, în clipa durerii

În  zborul pe talerul frunzelor triste,

Şi parcă te smulgi din praful  frustrării....

 

Din mugurul spaimelor strânse de-o viaţă,

Ies  zmeii  mărunţi, curioşi, să te-asiste,

Dar tu îi goneşti;

Azi, iarăşi un vis te răsfaţă !

Timişoara, 1991

 

 

 

SPRE  IDEAL

 

Zburăm, zbor vulturesc, deasupra ceţii

Gândind că despicăm eter şi val;

Amurgul dă culori de ireal,

Prin rarii nori ce se desfac… Semeţii !

 

O navă spaţială ne salută –

Printr-un clipit de nestemat aprins –

Părere-n infinitul neînvins,

Şi strălucire-n fracţiuni de-o sută…

 

Extratreştrii? Pământeni ? Viaţa

Răzbate până-n adâncimea mută …

Nici o fărâmă-n cosmos nu-i pierdută,

 

Şi omul-etalon străbate timpul,

Uşor şi uimitor, mărindu-şi nimbul,

Urcând mereu, pe calea lui … ştiută.

 

 

 

P L O A I E  CU  SOARE

 

Întâmplări neprevăzute cad din cer;

Norii scutură cămaşa lor de in,

Prin văzduhul mov, de  rozmarin,

Şi rotund ca o capsulă de eter.

 

Roşii, salviile deschid ciocul

Lacome să soarbă  nou nectar;

S-a oprit un curcubeu cercar

Ancorat de cer, aprins ca focul.

 

Şi-n cadenţe de  cleştar ciobit

Ritmic, sferele de apă mor;

Uniform, pătrund ca-ntr-un covor…

 

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

 

Ploile au stat şi-n urma lor

A rămas un susur adormit;

Cad pleoape calme, într-un  asfinţit.

 

 

 

SOARE  ERMETIC

 

Alb, lințoliul întins al zăpezii

Ascunde sub poală uscatul pământ,

Iar soarele aspru în cupa amiezii

Tăios mă privește și dur, ca un sfânt.

 

Din aura vremii martirul tăcerii,

Ascet bizantin, cu brațe subțiri,

În cer pironit, sub strâmbe luciri,

Înrămat stă-n  crucea densă a nepăsării.

 

Copiii-n cojoace râd de sfântul crunt,

Prin nea răsturnând forme de mumii;

Înghețat plesnesc pietrele din prund...

 

Iese-n copcă somnul din iazul afund

Și-n nesaț inspiră prin nări viorii

Gerul din lințoliu; undițe ce-ascund ...

 

~*~

Ing. Melania Rusu Caragioiu, 

bibliotecszr BJT 1974-1988, Scriitoare, poetă ,autoare, publicistă, Canada, România,Timișoara;, Vicepreședintă ASRAN, Asociația Scriitorilșor Români din America de Nord;, Vicepreșledintă Cenaclul epigramiștilor,,Păstorel Teodoreanu”-Montreal-Canada; Ambasador literar ,,Limba noastră cea Română” -Canada, Diaspora, România (2012, Corneliu Leu),