Mândrie
de evreu
Prof.
univ. dr. Ion Coja
24
Ianuarie 2024
Circulă pe internet două texte. Texte abjecte,
mizerabile, semnate de Chaim Schatzman și Cezar Lazarovici. Pline de ură și
dispreț față de români, față de lumea noastră românească. E o greșeală că au
fost puse în circulație. Mi s-a cerut un
punct de vedere, o atitudine, față de cei doi evrei care nu sunt de capul lor,
ci exprimă un punct de vedere pe care, din păcate, îl împărtășesc mulți evrei,
măcar parțial. Este de fapt optica elitei evreiești. Cu alte cuvinte, cele două texte stârnesc în
mine mai multe răspunsuri, inclusiv tentația de a ignora existența lor, a
textelor și a autorilor, nu ar trebui nici să le mai pomenesc infamul nume.
Vrând-nevrând răspunsul meu va generaliza persoana
adresantului. Deși am cunoscut mulți evrei de calitate, colegi sau prieteni,
unora datorându-le sentimente de recunoștință mărturisite de-a lungul anilor, rândurile
de mai jos vor fi adresate evreilor care, aidoma celor doi preopinenți, se
fălesc cu apartenența lor la poporul ales să conducă omenirea. Evrei plini de
dispreț pentru restul planetei. Așa cum ne cataloghează Talmudul lor, noi,
ne-evreii, nu suntem oameni, ci niște animale! De pe această poziție le răspund
celor doi nerușinați!
Nerușinați am zis? Am zis și mai zic o dată:
nerușinați! Rușinea de a fi evreu, de a te ști evreu este sentimentul firesc
care ar trebui să-l încerce pe orice evreu cinstit conștient de tarele
comunității evreiești. Iar nu mândria, satisfacția de a aparține istoriei și
mentalului iudaic! Spiritualității evreiești! Dar știu evreii ce-i aia rușinea?
Punctul meu de plecare, ca reper fundamental în
această discuție, este poziția față de adevăr, față de idealul de dreptate și
de justiție, în ce măsură este caracteristic pentru mentalul evreiesc, pentru
tradiția iudaică, evreiască. În ce măsură este prețuit idealul de dreptate, de
justiție de modelul uman evreiesc! De arhetipul iudaic.
Pornesc de la autoritatea cea mai avizată asupra lumii
evreiești: domnul nostru Iisus Hristos. Cuvintele sale sunt definitive și mereu
adeverite: voi sunteți fiii minciunii ! Iată cuvintele domnului nostru Iisus
Hristos adresate evreilor: „Dacă Dumnezeu ar fi tatăl vostru, m-ați iubi, căci
eu de la Dumnezeu am ieșit și am venit. Nu am venit de la mine însumi, ci El
m-a trimis. Pentru ce nu înțelegeți felul meu de a vorbi? Pentru că nu sunteți
în stare să-mi ascultați cuvântul. Voi diavolul îl aveți de tată și vreți să
îndepliniți dorințele tatălui vostru. El dintru început a fost ucigaș și nu s-a
menținut în adevăr, căci în el nu este adevăr. Când minte, vorbește după firea
lui, căci este mincinos și e părintele minciunii. Pe mine, deoarece vă spun
adevărul, nu mă credeți. Care dintre voi mă va dovedi de păcat? Dacă vă spun
adevărul, pentru ce nu mă credeți? Cine este de la Dumnezeu, ascultă cuvintele
lui Dumnezeu. Voi de aceea nu ascultați, pentru că nu sunteți de la Dumnezeu”.
Pe acel site au fost deseori pomenite și inventariate
o parte din minciunile puse în circulație de evrei despre ei înșiși sau despre
alții, inclusiv minciuna despre (1) un dumnezeu al evreilor care le-a făgăduit
să ajungă să stăpânească întreaga omenire, toate bogățiile pământului. Zic unii
comentatori că aceasta ar fi minciuna cea mai exagerată scornită de mintea
evreilor: ideea, credința, teza că se bucură de protecția specială a unui
dumnezeu care le aparține în exclusivitate. Un dumnezeu care le-a promis - nu
se știe de ce, că vor stăpâni lumea! Drept răsplată pentru fapte și merite
deosebite niciodată puse la vedere! Niciodată puse în discuție! Niciodată
formulate deschis! Niciodată dovedite! Nimeni nu ne spune de ce acel Dumnezeu
i-a ales pe evrei pentru o răsplată atât de mare!
Facem sinteza acestor dezvăluiri dând un citat din
„Iudaismul ca religie auto-terminată”, un text scris recent de Nick Kollerstrom
- 18 iulie 2023: „Povești neadevărate există la fiecare capăt al celor trei mii
de ani ai istoriei evreiești – fictive, fabricate și de o amploare imensă. S-ar
putea să începem din secolul al X-lea î.e.n., când arheologii, după un studiu
sârguincios, nu au găsit nicio urmă a regelui Solomon, a templului sau a
imperiului său. O jumătate de secol de săpături intensive din Țara Sfântă a
ajuns acum la această concluzie. Presupusul imperiu puternic al lui David și
Solomon, care se întindea de la Nil până la Eufrat - pe baza căruia s-a format
statul modern Israel – nu a existat, este doar visul unor religioși habotnici”.
Cu alte cuvinte, practic nicio informație din Vechiul
Testament nu poate fi luată în serios, nu ne poate inspira nici cea mai mică
încredere. Deci Solomon și David nu au existat?!... Și cu „steaua lui David”
cum rămâne? A cui este?! Iar vestitul templu al lui Solomon, ca și însuși
regele Solomon, să nu fi existat?!... Să fie toate aceste mituri niște minciuni
vrcone cu patologia minții?! Ce rămâne din pasionanta epopee a captivității în
Egipt, pe care o neagă importanți savanți, savanți evrei, evrei cinstiți, căci
există și așa ceva: evrei cinstiți?!
Cineva, care ar avea timp de pierdut cu nimicuri, ar
putea încerca să detașeze din mitologia biblică evreiască ce poate fi crezut și
documentat cât de cât. Un efort care nu știu dacă mai merită să fie făcut! A
deveni expert / erudit în minciuni, indiferent ale cui, inclusiv cele iudaice,
nu poate fi o îndeletnicire recomandabilă. Ce satisfacții poate să ofere?! Nu
sfătuim pe nimeni să piardă timpul cu asemenea mizerii. Mă întreb numai - am
această curiozitate!, care vor fi fost minciunile avute în vedere de Iisus
Hristos atunci când le-a reproșat evreilor că sunt „fiii minciunii”! Iisus nu
le face onoarea unui inventar explicit al netrebniciei evreiești. Poate că ar
trebui să procedăm și noi la fel!
Noi, cei care azi avem a ne confrunta cu obrăznicia
sionistă, cu infatuarea lor nemărginită! Cu minciunile de azi ale „unor
religioși habotnici”. Minciuni fără
pereche de stupide, de prostănace! Pe lângă minciunile din Vechiul Testament,
minciunile evreilor de azi sunt calitativ „superioare”, având un grad de
abjecție la care nici nu visau „religioșii habotnici” de odinioară, din
antichitatea iudaică, autori ai basnelor din Vechiul Testament. Copii mici pe
lângă maeștrii minciunilor sioniste de azi!
Firește, în fruntea minciunilor nerușinate puse în
circulație de mitomanii moderni ai iudaismului se află Holocaustul, minciuna cea mai absurdă, mai
neîntemeiată, mai nerușinată din istoria abjecției umane. Istorie în care
evreii au scris cele mai ample capitole! Dar trebuie să recunosc că sunt
momente când mă întreb dacă nu cumva merită toată admirația cei care au crezut
că poate căpăta răspândire și prestigiu o minciună atât de sfruntată, de
„imposibilă”, cum este inventatul genocid a 6 milioane de evrei uciși în
lagărele naziste!
Minciuna, iată că a ținut și a produs efectele cele
mai neașteptate. Pentru unii rătăcirea a fost totală și au ajuns să vorbească
chiar și de o „religie a holocaustului”. Mai mult nici că se putea pentru
ticăloșia umană! Pentru prostia așa zis umană, inumană în sine! Și-a atins
apogeul!
Nu cred că o persoană cu un nivel minim de inteligență
poate accepta, în sinea sa, narațiunea numită Holocaust! Și marea mea mirare
este existența celor care, evrei sau neevrei, nu puțini, iau în serios basmul
despre genocidul celor 6 milioane de evrei, victime ale anti-semitismului
nazist! De ce o fac? De ce se leapădă de
capacitatea de a deosebi minciuna de adevăr cu care ne-a înzestrat norocul de a
ne naște oameni?! Ființe raționale, fraților! Nu animale stupide!
Mă întorc la minciuna numită holocaust! Pentru a fi
mai ușor digerată de imbecilii care ne sunt concetățeni, scenariștii
holocaustului l-au asezonat cu alte minciuni, mai nerușinate, mai absurde, mai
incredibile. Se pare că funcționează în mintea unora o reacție vecină cu
paranoia! Handicapați în stare să accepte cele mai gogonate minciuni tocmai pe
acest motiv, pentru că sunt de necrezut! Pentru că un om sănătos la minte nu ar
fi în stare nici măcar să le scornească! Deci nu sunt scornite, ci adevărate,
iar cei care le propagă au de partea lor prestigiul și autoritatea academică,
politică, guvernamentală ș.a.m.d. și trebuie crezuți! Cam acesta este
mecanismul mental al imbecililor care cred sincer în holocaustul nazist!
Așa s-a ajuns la minciuna cu asasinarea a milioane de
evrei prin camerele de gazare, prin cuptoarele care au ars milioane de cadavre
și alte bazaconii care au pus la lucru imaginația bolnavă a unor activiști ai
holocaustului, ai minciunii nerușinate, instituționalizată ca politică de stat:
statul Israel! Un stat fundamentat pe minciună și falsuri, pe crime și
diversiuni.
Narațiunea despre holocaust, intens mediatizată de
structurile sioniste, a cerșit compasiunea întregii omeniri, reușind la capătul
unui lanț de crime și falsuri să impună la ONU crearea în 1948 a unui stat
Israel, cămin al năpăstuitului popor evreu! Stat în care evreii să se afle în
siguranță, să poată prospera în pace și liniște!
Existența statului Israel, cu atribuțiile pe care și
le-a asumat, este o altă minciună din panoplia sionistă de falsuri, de minciuni
nerușinate! Israelul este un stat prosper, cu un nivel de trai dintre cele mai
ridicate. Prosperitatea Israelului se întemeiază însă pe altă minciună, pe o
înșelătorie unică în istorie: despăgubirile pe care evreimea le percepe de la
statele considerate autoare ale Holocaustului, în frunte cu Germania!
Despăgubiri pentru cele 6 milioane de victime inventate ale așa zisului holocaust
nazist! Un sac fără fund!
Au invocat chiar și despăgubiri pentru urmașii
victimelor închipuite ale holocaustului! Urmașii celor 6 milioane de evrei
inventați de strategii sionismului! În realitate, pe baza documentelor emanate
de Crucea Roșie Internațională și de arhivele germane, aflăm că în lagărele de
concentrare naziste au murit numai câteva zeci de mii de evrei, din cauze
naturale: boli, vârstă etc. Nicicum șase milioane de evrei! În aceleași
condiții au murit mii de prizonieri ruși, polonezi, țigani... Condițiile de
trai din lagărele de concentrare naziste nu au fost condiții de exterminare!
Dimpotrivă! Au respectat întocmai legile războiului! Mult mai mult decât în
lagărele de prizonieri din Rusia sau Statele Unite
Nu se cunoaște cuantumul sumelor plătite deja
Israelului ca despăgubiri pentru evreii holocaustizați! Este un secret de stat
al Israelului și al Germaniei. Sume importante a plătit și România pentru cei
400.000 de evrei trecuți la activul anti-semitismului românesc, măcar că nu s-a
putut identifica nici o acțiune criminală, abuzivă a autorităților de la
București avându-i drept țintă pe evreii din România! Dimpotrivă, există
documente potrivit cărora în anii aceia guvernul Ion Antonescu a organizat strămutarea,
la cerere, a sute de mii de evrei din România în Palestina. Cităm în acest sens
declarația explicită a lui Simon Perez, prim ministru în funcțiune al
Israelului: „Nu vom uita niciodată că, în perioada cea mai întunecată a
Europei, în perioada nazistă, românii au salvat viața multor evrei de aici,
400.000 de evrei, care au venit în Israel și au contribuit și contribuie la
construirea Israelului”.
Să reținem și declarația unui mare rabin evreu, Moshe
Carmilly Weinberger: „Atunci când lumea a privit insensibilă spectacolul
nimicirii evreilor europeni, România a fost dispusă să primească refugiați
evrei și a fost gata să deschidă pentru ei porturile sale. (...) Evreimea a
pierdut 6 milioane din membrii săi; lumea și-a pierdut umanitatea, la fel și
iubirea creștinească a aproapelui. Poporul român s-a străduit în schimb să-și
salveze credința în omenie. Iar noi, evreii, îi suntem și îi rămânem recunoscători
poporului român pentru aceasta”.
Cuvinte frumoase, care nu au fost urmate de
recunoștința evreiască, ci de nenumărate lovituri date intereselor românești
elementare, existențiale, lovituri date atât de evrei, persoane particulare,
care, bunăoară, s-au numărat printre principalii beneficiari ai unor
privatizări frauduloase după 1990, cât și de statul israelit, care a forțat
mâna guvernanților români determinându-i să ia o mulțime de măsuri în
contradicție cu constituția României, în folosul Israelului. Abuzul cel mai
scandalos constituindu-l acuzația de holocaust adusă oficial românilor fără
nici o dovadă cât de cât demnă de a fi luată în seamă. Acuzație acceptată de
clasa politică de la București fără niciun examen critic al argumentelor
evreiești!
Israelul este o țară puternică din multe puncte de
vedere. Puterea iudaică se sprijină pe susținerea ne-condiționată oferită de
cei 4-5 milioane de evrei din SUA și Marea Britanie, din Occident, deținători
ai puterii financiare mondiale, ai marilor consorții bancare. Cu sprijinul
acestora Israelul a intrat în clubul ultra select al statelor, al puterilor
nucleare. Ajuns în această poziție de forță maximă, Israelul nu a întârziat
să-și arate adevărata față, lipsa de respect față de restul omenirii, față de principiile
morale ale unei minime corectitudini! Altfel cum să interpretăm șantajul
iudaic, declarațiile cinice ale liderilor politici de la Jerusalem care în
repetate rânduri au amenințat cu folosirea armelor nucleare în caz că Israelul
va pierde o confruntare militară!
Israelul este singura putere nucleară care face
asemenea declarații. Poate și pentru că a dobândit statutul nuclear prin
înșelăciune, prin furt, nu prin efort propriu.
În acest context ne amintim mărturia altui evreu
informat, un mare rabin, rabinul Reichorn din Praga. O mărturie mai veche care
merită reținută și analizată cu toată atenția. S-o punem în chenar. Rabinul
Reichorn din Praga, la 1896, despre planul de iudaizare a proprietăţilor
funciare: „în numele justiţiei sociale şi al egalităţii, vom împărţi marea
proprietate la ţărani care, fiind lipsiţi de mijloace de exploatare, se vor
adresa nouă, devenind datornicii noştri, iar capitalurile noastre făcându-se
stăpâne, noi vom fi marii proprietari şi puterea va fi a noastră”.
Mai deslușit spus, în strategia Sionului a acționat
încă din secolul al XIX-lea o strategie politică care va promova „în numele
justiţiei sociale şi al egalităţii”, adică în numele ideii comuniste, ideea ca
„marea proprietate să fie împărțită la ţărani, țărani care, fiind lipsiţi de
mijloace de exploatare, se vor adresa nouă”, adică băncilor evreiești,
„devenind datornicii noştri, iar capitalurile noastre făcându-se stăpâne, noi
vom fi marii proprietari şi puterea va fi a noastră”.
„Noi vom fi marii proprietari și puterea va fi a
noastră!” Deci acesta a fost scopul instaurării comunismului, dar și al căderii
comunismului! Instaurarea comunismului a dus la des-proprietărirea celor ce, în
termeni bolșevici, de zeci de generații exploatau, ca proprietari, clasa
muncitoare, inclusiv țărănimea săracă. Proprietatea privată a fost desființată
de comuniști în folosul proprietății publice, a tuturor și a nimănui. În
comunism proprietatea nu mai era a proprietarilor de drept, dar nici a evreilor,
era impersonală, era „proprietatea poporului”. Comunismul însă, proiectat de
evrei, nu era decât o etapă a procesului de instaurare a puterii mondiale a
evreimii. Mai era nevoie de un transfer al proprietății publice în folosul unor
persoane private! Ceea ce nu se putea petrece sub un regim comunist! De aceea
comunismul trebuia să dispară, ceea ce s-a și întâmplat în 1989! An ales de
liderii sioniști pentru a celebra astfel împlinirea a 200 de ani de la
revoluția franceză, așa zis franceză. În realitate autorii și beneficiarii
abolirii monarhiei franceze fiind în primul rând exponenții evreimii mondiale.
Merită atenția cea mai mare opinia unui evreu care a
avut un moment de sinceritate cu totul neașteptată: Marcus Eli Ravage, text
publicat în „Century Magazine”, Februarie 1928. Îl transcriu cu o ușoară
stilizare, cu speranța că îi voi spori puterea de circulație. Merită: „Voi,
creștinii, încă nu ați început să vă dumiriți cât suntem de vinovați față de
voi! Nici până azi nu ați priceput că noi, evreii, suntem intrușii. Noi suntem
subversivii. Noi v-am distrus lumea în care erați obișnuiți să trăiți, v-am pervertit
idealurile, v-am schimbat destinul, am făcut ravagii în lumea și în viața
voastră. Noi am fost la originea nu numai a ultimului mare război, ci și la
toate revoluțiile majore din istoria voastră. Noi am adus dezbinare,
neînțelegeri, confuzii și frustrări în viața voastră privată și publică, și
asta facem în continuare. Nimeni nu vă poate spune cât timp vom continua așa!
Cine știe ce destin măreț și glorios ați fi avut dacă noi v-am fi lăsat în
pace!”[1]. Așadar ne punem și noi întrebarea „cine știe ce destin măreț și
glorios am fi avut noi, omenirea, dacă ne-ar fi lăsat în pace evreii?!”
Ce înseamnă că „evreii nu au lăsat în pace” restul
omenirii? În acest sens înregistrăm isprava probabil cea mai ticăloasă din
prestația evreiască în planul istoriei universale: instaurarea comunismului în
Rusia și în Europa de Răsărit! În Rusia asta a însemnat, în perioada 1917-
1953, producerea a zeci de milioane de victime printre creștinii din Rusia,
printre ne-evreii din Uniunea Sovietică, care a cunoscut după 7 noiembrie 1917
o lungă dictatură iudaică până la venirea lui Vladimir Putin la conducerea Rusiei
post-comuniste.
Aleksandr Soljenițîn a estimat că, în total, regimul
evreiesc din Rusia a reușit să extermine peste 60 de milioane de oameni,
inclusiv victimele colectivizării forțate, foametea, epurările, expulzările,
exilările, execuțiile și decesele în masă din Gulaguri. A mai precizat marele
Soljenițîn că „crimele la scară industrială ca acestea sunt o parte esențială a
teoriei comuniste [evreiești]”. „Trebuie să înțelegeți. Principalii bolșevici
care au preluat Rusia nu erau ruși. Urau rușii. I-au urât pe creștini. Conduși
de ura etnică, ei au torturat și au sacrificat milioane de ruși fără nicio
remușcare. Revoluția din octombrie nu a fost ceea ce numiți în America
„Revoluția Rusă”. A fost o invazie și o cucerire asupra poporului rus. Mai
mulți dintre conaționalii mei au suferit crime oribile de mâinile lor pătate de
sânge decât orice popor sau națiune a suferit vreodată în întreaga istorie a
omenirii. Nu poate fi subevaluat. Bolșevismul a fost cel mai mare sacrificiu
uman din toate timpurile. Faptul că cea mai mare parte a lumii ignoră această
realitate este o dovadă că mass-media globală în sine este în mâinile
criminalilor” (Aleksandr Soljenitîn)[2] .
Declarații similare ne-a lăsat-o și marele campion
Boby Fischer, născut evreu, care la maturitate și-a renegat obârșia din motivul
amintit: rușinea de a se ști evreu. Să reținem și cuvîntul remușcare, absent
din psihologia iudaică. Par de necrezut aceste cifre apocaliptice, dar oricum
numărul de victime făcute de instaurarea comunismului, operă eminamente
iudaică, se numără cu milioanele, zeci
de milioane de oameni au murit ori și-au petrecut viața în detenție, pentru că
nebunia sionistă „nu i-a lăsat în pace”, a intervenit în destinul a sute de
milioane de oameni, victime produse de ideea evreiască de a stăpâni planeta!
Familia mea, părinții mei s-au numărat și ei printre victimele
iudeo-comunismului instaurat la putere în România după august 1944!
Dintr-un inventar al faptelor care îi singularizează
pe evrei printre celelalte etnii nu poate lipsi celebra rugăciune Kol Nidre.
Ciudata scornire iudaică: o dată pe an evreii se roagă la Yahve al lor să fie
exonerați / eliberați / absolviți de orice obligație asumată în trecut sau în
anul care vine prin contracte, promisiuni sau angajamente de orice fel care
implică onoarea iudeului! Nu există cuvânt de onoare la evrei, se pare! Se
respectă cuvântul de onoare numai dacă îți convine! A fi evreu te scutește de
obligațiile pe care și le asumă un om de onoare, de cuvânt! Să tot fii evreu!
Un alt capitol de maximă importanță pentru istoria
omenirii sunt războaiele, în primul rând cele două din secolul trecut,
apreciate ca fiind mondiale. Declanșarea și desfășurarea lor este strâns legată
de intervenția discretă și decisivă a strategilor intriganților sioniști, lucru
pe care deja l-au recunoscut public numeroși comentatori evrei. Mulți evrei se
laudă cu (4) rolul decisiv jucat de evrei în declanșarea și desfășurarea celor
două conflagrații mondiale, care au adus atâta suferință pentru sute de milioane
de oameni!
Care a fost interesul evreiesc în declanșarea acestor
confruntări militare de dimensiuni planetare, apocaliptice? În primul rând a
fost vorba de interesul iudaic de a provoca astfel moartea unui număr cât mai
mare de ne-evrei. În mod special fiind vizați albii, arienii. Dușmănia iudaică
față de noi, indo-europenii, este o constantă a istoriei iudaice, a obsesiilor
care bântuie mintea oricărui evreu dedicat identității sale etnice. Roma antică
a fost subminată în toate felurile de structurile secrete ale puterii iudaice.
La Roma, Cicero se ferea să-i vorbească de rău pe evrei, să le menționeze măcar
existența și manevrele ilegale din culisele vieții publice! Evreii au preluat
ura și setea de răzbunare a cartaginezilor stabilindu-se la Roma într-un număr
tot mai mare, organizați într-un veritabil stat în stat.
În zilele noastre atacul iudaic la ființa rasei
noastre se materializează prin fenomenul perfid al (5) migrației/invaziei
afro-asiatice asupra Europei, prin care se urmărește distrugerea genei
europene, metisarea noastră cu alte rase, ceea ce va însemna practic dispariția
rasei albe, europene! Prezența unui număr tot mai mare de afro-asiatici în
demografia Occidentului este confirmată de toată lumea ca un pericol imposibil
de contracarat cu armele democrației și ale statului de drept! Acest fenomen
este dirijat de la distanță de strategii sionismului, care au un control total
asupra guvernelor europene.
Să nu ne ferim de cuvinte atunci când faptele impun
evaluarea corectă a situației. Planul / proiectul sionist de susținere a
migrației / invaziei afro-asiatice asupra Europei este un proiect criminal fără
egal în istorie, care ne amenință cu cel mai perfid și mai extins genocid
imaginat și declanșat în istorie. Un proiect aflat în plină desfășurare, cu o
susținere mediatică colosală!
Din păcate puțină lume este conștientă de amestecul
decisiv al sionismului mondial în nenorocirile care se petrec în Europa
occidentală! Ceea ce n-au reușit decât parțial prin războaiele provocate între
europeni, evreii încearcă să obțină prin această manevră insidioasă și lașă:
colonizarea Europei cu zeci de milioane de afro-asiatici pe care legislația
occidentală, în numele democrației și al toleranței rasiale, îi invită propriu
zis să se instaleze confortabil în Occidentul european, întemeind astfel un punct
de plecare pentru o viitoare inevitabilă metisare a rasei albe.
Rasa albă este în cel mai mare pericol! Iar liderii
politici ai statelor noastre sunt incapabili să reacționeze în vreun fel.
Suntem în legitimă apărare și avem dreptul la orice măsuri prin care să
contracarăm strategiile sioniste! Ofensiva distrugătoare a evreimii mondiale trebuie curmată prin
orice mijloc! Este în joc bunul nostru cel mai de preț: gena rasială
identitară!
Avem dreptul, dar și datoria să acuzăm „evreimea
mondială” pentru acest comportament criminal în măsura în care nu există
practic nicio opoziție evreiască la strategiile imaginate de liderii
atotputernici ai evreimii! Strategii aflate în curs de realizare, de împlinire.
O realizare discretă, de cele mai multe ori secretă, de care nu suntem
conștienți decât atunci când este prea târziu pentru a mai face ceva!
Repet: nu există nicio reacție a liderilor de
conștiință evrei împotriva crimelor sioniste care atentează la integritatea
rasei albe! Se pare că distrugerea rasei albe întrunește adeziunea unanimă a
evreimii! Este țelul suprem al existenței evreilor pe acest pământ!
Suntem rasa care a făcut cel mai mult pentru
civilizație, pentru progresul omenirii! Celelalte rase recunosc cu seninătate
aceste merite și respectă rolul jucat de popoarele indo-europene în destinul
omenirii! Numai evreii privesc cu invidie și ranchiună excelența rasei albe! Cu
o ură nedomolită de mii de ani!
„Pe când Rasa Albă a construit, a explorat și creat
civilizații, guverne și națiunii, evreul nu a făcut nimic asemănător. Din
contră, evreul a fost antiteza nobilului om alb. De-a lungul istoriei
evreiești, care datează de cam 5.000 de ani, în timp ce a fost unit ca rasă,
evreul a fost un parazit și prădător pe cocoașa tuturor națiunilor care au
ajuns să îi fie gazdă în mod involuntar. Evreul nu a creat niciodată, nu a
construit și nici nu a produs ceva, ca membrii Rasei Albe. Chiar din contră,
evreul a fost un distrugător al civilizațiilor, un prădător al națiunilor și un
ucigaș care a inventat ideea de genocid din stadiile timpurii ale istoriei
sale. Tot ce trebuie să facem este să le citim vechiul testament și să observăm
cum, pagină după pagină, au măcelărit, ucis și distrus trib după trib. Națiune
după națiune a fost trecută prin foc și sabie, bărbat, femeie și copil.”
(extras din cartea „Nature’s Eternal Religion,” scrisă de Ben Klassen)
În acest context este cazul să denunțăm minciuna
vehiculată prin conceptul de tradiție/moștenire iudeo-creștină, imaginând o
colaborare/o complementaritate între iudei și creștini prin care civilizația
umană ar fi progresat într-un mod decisiv. În fapt, compatibilitatea dintre
rasa albă și iudaism nu are niciun temei, nici o bază, nici o tradiție
autentică, oricât de mult s-ar strădui propaganda sionistă să acrediteze și să
impună acest fals. Mentalul european nu are nimic comun cu felul iudaic de a
reacționa la provocările vieții, la exigențele condiției umane!
Existența unei diversități rasiale în structura
omenirii face parte din planul divinității și aparține rațiunii divine
motivația acestei realități! Nu știm care va fi viitorul omenirii, al raselor
umane. Sigur este un singur lucru: avem datoria să prezervăm diversitatea
rasială ca pe un atribut natural și esențial al umanității!
De-a lungul anilor popoarele europene au conștientizat
destul de corect pericolul iudaic, rolul distructiv al comunităților evreiești
aflate pe teritoriul statului respectiv.
Așa se face că evreii au cunoscut periodic rigorile unor legi anti-evreiești
care au mers până la expulzarea din țară a tuturor evreilor. Asemenea legi au
funcționat în majoritatea țărilor europene. Numai comunitățile evreiești au
trecut prin asemenea momente jenante rușinoase, când au fost alungați ca niște
popoare de infractori. Alte popoare nu au trecut prin asemenea experiențe
dezonorante!
„Nimeni nu ii vrea. Peisajul și drumurile le sunt
deschise; se pot întoarce în țara lor când doresc; le vom face cu plăcere
cadouri pentru a scăpa de ei, căci sunt o povară grea pentru noi, un flagel, o
molimă și o nenorocire pentru țara noastră.
Acest lucru este dovedit de faptul că deseori au fost
expulzați cu forța: din Franța, unde aveau un cuib pufos; recent din Spania,
adăpostul ales de ei, și chiar anul acesta din Boemia, unde la Praga mai aveau
un cuib prețuit; în cele din urmă, în timpul vieții mele, din Ratisbona,
Magdeburg și din multe alte locuri”(Luther). Într-un inventar oricât de succint
al motivelor pentru care cineva poate fi mândru de sine ca evreu nu poate lipsi
predilecția evreilor pentru câteva profesii dintre cele mai onorabile:
cămătăria, comerțul de sclavi, proxenetismul.
*
Evreii însă s-au priceput să interpreteze aceste
episoade rușinoase ca dovezi ale unui anti-semitism gregar, primitiv, de care
se fac vinovate celelalte popoare. Ușurința cu care evreii au manevrat cu
acuzația de anti-semitism a făcut posibilă o performanță juridică neașteptată:
implementarea unor legi care condamnă negarea holocaustului și orice atitudine
„anti-semită”! Sunt câteva state care se consideră campioane ale democrației și
ale respectului pentru „drepturile omului”, state unde au fost promulgate
asemenea legi. Se dovedește astfel că
guvernele respective, din statele care au acceptat această legislație absurdă,
funcționează de fapt sub controlul iudaic, sionist! Iar lucrul acesta nu poate
stârni decât nemulțumire și dezgust în mintea noastră, a oamenilor
normali. E vorba de statele
europene și nord-americane!
Nu e de mirare că în aceste condiții a apărut și
reacția de opoziție, o veritabilă mișcare mondială de contestare a controlului
sionist asupra vieții noastre. Grație internetului în mod deosebit, în zilele
noastre oamenii pot lua cunoștință unii de alții ce gânduri au, ce sentimente
și idei îi însuflețesc și îi pot solidariza în fața primejdiei iudaice.
Un rol important în acest moment îl joacă evoluția
evenimentelor tragice din fâșia Gaza, care i-a pus pe oamenii de pretutindeni
din cele mai variate medii în fața aceleiași evidențe: cinismul și nepăsarea
liderilor sioniști față de suferința umană, a ne-evreilor.
Lumea devine tot mai conștientă de răul imens pe care
îl aduce în viața noastră existența structurilor sioniste de comandă a lumii
evreiești.
De curând, pe neașteptate, oficialitățile sioniste au
pus capăt unei minciuni care bântuie lumea de aproape un mileniu și jumătate:
au recunoscut că marea majoritate a celor inventariați ca evrei nu au nimic
comun cu rădăcinile biblice ale iudaismului. Peste 95% dintre „evreii” de azi
sunt de fapt urmașii khazarilor, o populație asiatică, din nordul Mării Negre,
care și-a părăsit religia păgână în secolul al VIII-lea pentru iudaism. Au avut
de ales o religie și nu i-a atras nici modelul creștin, al iubirii și al
onoarei, nici cel islamic al respectului pentru semeni. Ar fi interesant să
aflăm ce anume i-a atras pe khazari, un popor sălbatic, primitiv, sângeros și
răzbunător, să adopte modelul iudaic de comportament. Ce anume le-a convenit
din „oferta” iudaismului? La fel cum ar fi interesant să aflăm prin ce era
atrăgător pentru „înțelepții Sionului” acest spor demografic care prin khazari
diminua sever evreitatea comunității iudaice! Nu era un preț prea mare? Așa de
puțin îi interesa pe liderii evreilor biblici prezervarea genei iudaice? Oare aceasta să fie explicația ușurinței cu
care azi liderii iudaismului ne propun nouă, rasei albe, metisarea și
dispariția ca rasă! După modelul iudaic ?! Căci după metisarea cu khazarii,
iudeii nu mai există propriu zis ca etnie distinctă!
Trebuie precizat că în discuțiile care au precedat
înființarea statului Israel în 1948 prin consens internațional s-a făcut mult
caz de dreptul evreilor stabiliți în Palestina de a reveni astfel în patria
strămoșilor biblici! Acum, din declarații cvasi-oficiale ale Israelului, aflăm
că acei strămoși biblici nu prea există! Majoritatea imensă a evreilor din
Israel sunt urmași ai khazarilor, nu au nimic comuna cu Iudeea străbună! Nu
cumva prin dezvăluirea acestei situații dispare dreptul la existență al așa zisului
stat Israel?!
Până să dispară Israelul - ipoteză tot mai mult
vehiculată! -, se pune pe tapet dreptul khazarilor de a reveni în „patria
mumă”! În Khazaria de unde au fost alungați de apariția statului rus, a
țaratului moscovit! Se pare că revoluția bolșevică din Rusia, ca operă a unor
structuri evreiești, reprezintă revanșa luată de khazari pentru umilințele la
care au fost supuși de regimul țarist moscovit. Regimul bolșevic instaurat în
noiembrie 1917 a fost un regim de supremație iudaică, în fond, khazară.
Supremație mascată sub ideea luptei de clasă, a victoriei proletariatului, a
ideilor revoluționare marxist-leniniste etc., etc
Rusia bolșevică, ca operă a unor cercuri evreiești,
reprezintă revanșa după mai mult de un mileniu de la extinderea Imperiului Rus
asupra teritoriului khazar. Este impresionant cum de s-a păstrat această sete
de răzbunare în comunitatea khazară, iudaică. Pare a fi un semn de voință de
prezervare identitară care poate stârni admirația noastră. Dar trebuie luat în
seamă și un detaliu esențial: rasa khazară s-a metisat puțin deoarece ideea
unor căsătorii mixte a fost dintotdeauna respinsă cu dezgust de ne-evrei! Așa
zisa interdicție talmudică care îi oprește pe evrei să se amestece cu ne-evreii
maschează de fapt realitatea refuzului instinctiv al ne-evreilor de a se metisa
cu evrei! Interdicția talmudică este o stratagemă ingenioasă pentru a ascunde
realitatea jenantă: refuzul ne-evreilor de a se amesteca cu evreii, cu
khazarii!
Motivația acestui refuz este multiplă, complexă!
Într-un studiu scris pe acest subiect, al atitudinii țăranului român față de
apropierea de lumea iudeo-khazară, este amintită frecvența cu care evreii
practică în viața de familie incestul. S-au scris cărți pe acest subiect, cu
dovezi din cele mai variate medii evreiești, cu mărturii ale unor evrei
celebri, care nu au realizat oroarea actelor de incest săvârșite ori acceptate
în tradiția familiei iudaice.
Acesta nu poate fi decât semnul unei decăderi morale
și mentale care singularizează lumea iudaică printre etniile existente, printre
oamenii normali... Este unul din motivele pentru care la nivelul oamenilor de
rând ideea unui mariaj între albi și evrei este văzută ca o mezalianță
rușinoasă, inacceptabilă! Aceasta este explicația vestitei interdicții
talmudice care, chipurile, prezervă „puritatea” rasei iudaice!
Resuscitarea identității etnice khazare se pare că are
un scop exact, deocamdată secret, dar care a început să orienteze tot mai
vizibil câteva din evenimentele politice majore la care astăzi asistăm fără să
le înțelegem. Este vorba de războiul din Ucraina, a cărui logică trimite la
proiectul evreimii khazare de a reface imperiul / statul khazar pe o parte din
actualul teritoriu ukrainean. În acest scop strategii khazari au în vedere, ca
pe o condiție sine qua non, o diminuare a populației din Ukraina prin exodul a
milioane de ukraineni care și-au părăsit țara și au avut parte de o primire
suspect de generoasă în țările Uniunii Europene. E vorba oare de o complicitate
a acestor state la Proiectul Khazar ?! Este sigur că acești ucraineni nu vor
reveni în patrie, în Ucraina. La aceștia se adaugă sutele de mii de tineri
ukraineni (și ruși!) care mor pe front, în războiul fratricid cu Rusia. Se
naște bănuiala că Zelensky și Putin acționează și ei în interiorul planului
khazar de reînființare a Khazariei. Alt sens nu au acțiunile lor, felul cum
conduc ostilitățile de pe front. Sunt crime în masă asupra propriului popor!
Toate cele prezentate mai sus sunt argumente imposibil
de ignorat care pledează pentru o schimbare radicală a poziției noastre, a
ne-evreilor, față de lumea iudaică. Este momentul să dăm pe față toate cărțile,
toate faptele care alcătuiesc contenciosul iudeo-creștin, toate motivele care,
în mod rațional, ne obligă să ne re-evaluăm trecutul și perspectivele de
viitor.
Această
schimbare presupune câteva acțiuni concrete, exacte. După mintea noastră pașii
următori ar putea fi aceștia:
- Abolirea legilor de așa zisa combatere a
antisemitismului. Sunt legi absurde, rușinoase, care încalcă cele mai simple
drepturi la libera exprimare a ideilor, care neagă demnitatea intelectuală.
- Declanșarea unei vaste campanii mediatice de
informare a publicului cu privire la crimele iudeo-khazare săvârșite în
istorie, dar mai ales în istoria recentă, cu privire la tehnicile sioniste de a
oculta adevărul despre abuzurile iudaice, de a da vina pe alții pentru răul
făcut de iudei, de khazari!
- Alcătuirea unui inventar al abuzurilor săvârșite de
iudei, de khazari, prin abaterea sistematică, repetată, de la normele
conviețuirii cu ceilalți semeni, ale respectului pentru „aproapele tău”. Se va
urmări în mod special identificarea unor abuzuri săvârșite la îndemnul /
indicația / presiunea venită din partea unor structuri diriguitoare ale
ierarhiei sioniste / iudaice / khazare. Demascarea strategiilor sioniste
anti-creștine, anti-rasiale, amenințată fiind cu precădere rasa albă,
europeană.
- Identificarea modului de organizare secretă a
structurilor care, de sute de ani, oprimă viața maselor de evrei, lipsiți de
orice drept de a contesta / ameliora sensul circularelor / directivelor după
care se desfășoară viața internă a comunităților iudaice. Se va introduce
principiul și regulile transparenței, ale democrației autentice în organizarea
și funcționarea acestor comunități la toate nivelurile lumii iudaice.
- Elaborarea unei strategii de recuperare și reparare
a pagubelor pricinuite de sionism planetei noastre. Alcătuirea unui inventar al
acestor pagube trebuie făcută cu decență, cu simțul măsurii, evitând excesele
unor aprecieri pripite, ale unor reacții violente la adresa unor persoane.
- Elaborarea unei strategii demografice care să
discrimineze pozitiv rasa albă, pentru a recupera regresul demografic al rasei
albe provocat de diversiunile sioniste.
- Inițierea unui dialog public pe subiectul celor
discutate în acest text, al cărui sens este unul singur: reacția noastră, ca
rasă, în legitimă apărare, la agresiunea milenară a lumii iudaice împotriva
creștinismului, a identității noastre etnice, rasiale.
Salus populi suprema lex !
------------------------------------------
[1]"A
Real Case Against the Jews". Century magazine. Vol. 115, no. 3. January
1928. pp. 346–350. Archived from the original on October 26, 2009. "The
Jew: Commissary to the Gentiles: The First to See the Possibilities of War by
Propaganda". Century magazine. Vol. 115, no. 4. February 1928. pp.
476–483. Archived from the original on October 21, 2009.
[2Aleksandr
Soljenițîn (1918-2008)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu