Liliana Popa - „Visul unei nopți de vară” în mijlocul iernii

 

„Visul unei nopți de vară” în mijlocul iernii

Liliana Popa, Istoric de artă

24 Ianuarie 2024

 

Am fost și noi visul domnului Will, fiecare cu visul lui dar în.... „Visul unei nopți de vară” în mijlocul iernii - la Teatrul „Stela Popescu”. Și asta datorită Alinei Hiristea, care prin viziunea sa regizorală ne-a permis să intrăm, să visăm, să ne trezim ca să putem pleca acasă. Altfel, unii ar mai fi visat solitari în sala de spectacol.

 

Conceptul Alina Hiristea Aldulescu este stenic, indiferent de destinul personajelor construite de Shakespeare, printre planurile paralele se strecoară ideile regizoarei bine dozate epistemic, care reușesc să ne ducă și să ne readucă în realitate, vrăjindu-ne, desvrăjindu_ne. Alina Hiristea e conservatoare, textul shakesperian e respectat întocmai, captivantă viziunea regizorală, mișcarea scenică, toată lumea a plecat mulțumită

 

Alina Hiristea creează roluri de compozitie, mișcarea scenică construită cu inteligență artistică, coregrafia modernă, coloana sonoră inspirată, dans într-un vis atemporal.

 

Adaptarea scenică: Radu Aldulescu; Regia și selecția muzicală: Alina Hiristea Aldulescu; Decorul: Tinatin Gobejishvili; Coregrafia: Sandra Mavhim.

 

Shakespeare ne reamintește că dragostea e pentru cei curajoși. Omul contemporan e la fel de vulnerabil ca acum 400 de ani, asaltat de propriile patimi, impulsuri, dominat, condus, uneori, de duhurile nopții interioare. Spectacolul Visul unei nopți de vară explorează inconștientul, visul, fantasma, un joc pe viață și pe moarte, cu formele stranii și intense pe care le poate lua iubirea în miez de noapte. Dar e o noapte de vară încântătoare, la capătul căreia se restabilește armonia și răsare soarele unei vieți noi:

 

„- Zile fericite, prieteni!

 

- Și vouă, fericire înmiită, la prânz, pe drum, precum și-n așternut!”.

 

Un spectacol în care toți actorii strălucesc, în care Shakespeare este contemporanul nostru, prietenul nostru, sfătuitorul de taină și regele comediei absolute. Yes, we love Will!

 

Ficțiunea domnului Will - aventurile a patru îndrăgostiți din Atena și a unui grup de actori amatori într-o pădure luminată feeric de Lună, apar intrigi între personajele umane și spiridușii, zînele pădurii .

 

Theseu (ducele Atenei) anunță volens-nonlens că peste patru zile va avea loc căsătoria sa cu Hippolyta, regina amazoanelor, dar află de la Egeu că fiica sa, Hermia, refuză să se mărite cu pretendentul ales, Demetrius, fiindcă e îndrăgostită de Lysander Theseu hotărăște ca viitor soț al Hermiei pe Demetrius altfel Hermia va trebui să aleagă între a muri sau a se călugări. Lysander și Hermia fug în pădure, ajung apoi ajung la casa mătușii sale. Prietena Hermiei, Helena, află despre aceasta și se hotărăște să-l înștiințeze pe Demetrius de care e îndrăgostită. Demetrius o iubește pe Hermia. Helena speră să se întâlnească cu toții în pădure. Între timp, Gutuie,Fundulea, Fluieraș, Slăbănogu’, Blându’ și Botișor pun la cale o reprezentație pe care să o prezinte la nunta lui Theseu.

 

În pădure, Oberon (regele zânelor) se ceartă cu Titania (regina zânelor) pentru că vrea să-l aibă ca paj pe copilul ei orfan. Titania se opune, susținând că ea e regina. Ceartaapare deoarece Oberon o iubește pe Hippolyta, iar Titania pe Theseu. Ca să obțină băiatul, Oberon îi ordonă spiridușului Puck (cunoscut și ca Pițigoi-Băiat-Bun) să obțină de la Cupidon o floare care face o persoană să se îndrăgostească de prima persoană care-i iese în cale. Oberon plănuiește să-i dea Titaniei floarea, astfel încât ea să se îndrăgostească de altcineva și să-i dea lui copilul. Apar Demetrius și Helena, Helena urmărindu-l, iar Demetrius fugind de ea. Sosește Puck cu floarea și Oberon îi poruncește să-l atingă pe Demetrius cu ea, astfel încât să se îndrăgostească de Helena în loc de Hermia. Apoi, Oberon o atinge pe Titania cu floarea. În pădure, Lysander și Hermia stau culcați și se odihnesc. Puck, crezând că Lysander este Demetrius, îl atinge cu floarea. Apare Helena care-l trezește pe Lysander și acesta se îndrăgostește imediat de ea.

 

Tot în pădure, trupa de actori discută punerea în scenă a piesei lor. Puck apare și-i transformă capul lui Poponeț într-un cap de măgar. Actorii fug, dar Titania se trezește și se îndrăgostește de Fundulea, poruncindu-le zânelor din slujba ca să-l servească pe Poponeț. Puck observă că Demetrius o urmărește pe Hermia, cu toate că aceasta îl acuză că l-a omorât pe Lysander și astfel, Puck își dă seama că i-a dat floarea omului nepotrivit. Puck încearcă să repare acest lucru, atingându-l pe Demetrius cu floarea, în așa fel încât acesta să se îndrăgostească de Helena și așa se și întâmplă.

 

Însă acum amândoi o iubesc pe Helena, în timp ce aceasta crede că amândoi sunt falși. Sosește Hermia și o acuză pe Helena că pune la cale o ticăloșie cu cei doi bărbați, pentru a o ațâța. Oberon, dându-și seama că Puck a făcut încurcătura, îi poruncește să facă o ceață deasă pentru a-i despărți pe cei patru și să-i cufunde într-un somn adânc, astfel încât farmecul să se destrame.

 

Oberon o trezește pe Titania și-l transformă pe Poponeț înapoi în om. Oberon și Titania se împacă. În pădure, Theseu, Hippolyta și Egeu apar și-i trezesc pe cei patru. Demetrius și Lysander le mărturisesc dragostea lor pentru Helena și, respectiv, Hermia. Nobilii sunt de acord să le permită să se căsătorească. Poponeț se trezește și nu își amintește de întâmplările nopții. La cină, cu toții ascultă scurta piesă tragică, plicticoasă, a lui Gutuie. Thisby (jucată de Fluieraș) și Pyramus (jucat de Fundulea) își șoptesc dragostea printr-o crăpătură dintr-un zid (jucat de Botișor). Cei doi își dau întâlnire la mormântul lui Ninny, dar un leu (jucat de Blându’) o atacă pe Thisby. Pyramus îi găsește eșarfa, bănuiește că a fost omorâtă și se sinucide. Sosește Thisby care-l găsește pe Pyramus mort și se sinucide și ea - piesa a fost scrisă după „Romeo și Julieta”.

 

La miezul nopții, toată lumea merge la culcare, apoi apar zânele și dansează. „Visul unei nopți de vară”, e o comedie romantică a dramaturgului englez William Shakespeare, scrisă, în perioada anilor 1595 - 1596. Publicată, în quarto, în 1600, cu 23 de ani înainte de 1623, anul publicării ediției First Folio, prima ediție a operelor lui Shakespeare, care a fost publicată la șapte ani după moartea sa.

 

Vivat Teatrul „Stela Popescu” !