INIMĂ ÎNTINSĂ-FLACĂRĂ APRINSĂ ÎNTRU BINECUVÂNTARE...

ÎNTRU BINECUVÂNTARE DE OAMENI DE CARACTER SFINȚIȚI CU BINE

-preț a evadării în nemurire

Lui Lucian Blaga

Prea plin de responsabilitate în plinătate de crudă realitate,

de caracter şi mister,

în echilibru-n aer-eter sub cer,

ca Lucian Blaga filozofic şi pragmatic în cunoaştere

Întru răsărit de soare şi de binecuvântare de izvoare cu aură şi nimb de primăvară, culme a culmii

cioplit din bardă, daltă şi topor folcloric Brâncuşi pragmatic nemurit mioritic de baladă,

cioplit din popor la curți de dragoste şi dor-

Templu eliberării pur şi simplu:exemplu-EMINESCU,

în iubire cu responsabilitate de înviere, că nu strivim nobil şi sublim, ceea ce în bine, ca bine ştim,

nu strivim corola de minuni a luminii-dulce pace şi gustoasă pâine a omenirii, Mesie, doină a iubirii,

a omenirii, un mai presus a firii,

în pace şi pâine un Iisus mai presus de cuvinte,

un bonus, un Iisus, Iisus mai Iisus de moarte

înşiruind Cuvântul-Dumnezeu,

dragoste şi dor uşor şi greu

pentru a face pentru existență

esență şi excelență: minunea minunii luminii în băi de mulțimi ajunse pe culmea-culmii lumii

(artist, în iubire de Transilvania, de România de Nord-vest),

în drept de iubire candidând candid, profund la fericire,

candidând cu pace, pâine, lapte şi miere-imensă iubire pentru omenire pe imensa tablă de şah cu văzduh Aurel Vlaicu peste carpatic duh,

mândrie şi parfum de Românie

în plinătate ospitalieră, primăvară a tuturor cu nimb şi aură Eminescu

întru falnic şi prosper viitor cu răsărit de de soare şi de binecuvântare

pentru oamenii de caracter sfințiți cu bine,

cu ce ni se cuvine

pentru echilibru sub cer pentru'că nu s-a strivit corola luminii,

culme a culmii,

nu s-a strivit lumină şi mister sub cer

prin duh de viață, duh de adevăr şi caracter,

nu s-a strivit, în iubire cu drept la înviere

candidând la fericire

cu prețul evadării în nemurire.

PAVEL RĂTUNDEANU-FERGHETE

INIMĂ ÎNTINSĂ-FLACĂRĂ APRINSĂ

Scriu românească istorică frescă

Pe palma-inimă întinsă firesc-omenescă

Muşcate-n fereşti ori trandafiri

Ce ne sângerează prin coroane

Pe frunți temple cu vitralii coloate

Din curcubee de sfinți-părinți

Şi Căi lactee în spiritul Sfintei Treimi

De prospețimi şi profunzimi

Cu adânc de înălțimi

În cerul limpede din fântâni-

Corolă de lumini pe bolta acestei lumi

De patimi şi carte

Ce-ți pune sufletul-inima

În palmă-cugetare maximă-

Când lacrimi,stropi de rouă,

Ne frig şi ne fac riduri din începuturi

Care ne cresc din ierburi

În urme de paşi de bivoli-zimbri,de albatroşi irişi

Atârnați de tăblița pe care scrie:

"Nu călcați iarba ! Nu rupeți florile !"

Şi atenție sub tălpi, copite, în vaca ce paşte

Mi-au crescut aripi, Doamne, Doamne, aripi

De lapte mulse din sfinte icoane,

De la boii prinşi la plug şi biciuiți

Cu biciul din spate

Răsfrânte cu cercei de busuioc

În duminică cu şură ce se frânge-n joc

Ori în cojoc omorând puricii şi frigul

Suflând viscolos caldul sufletesc

De pâini în mâinile strânse pumni pentru străini,

Pentru ogoarele pline de mărăcini şi buruieni,

Iubire înaltă pentru vrăjmaşii hârâiți câini de prin vecini

Cu vulpi viclene la găini

Şi uli dând rotocol deasupra peste ocol

La puii ce înfricați ce se vâr sub brusturi,

Ca nişte vulturi aventurați pe colțuri de stânci

Pe care părintele Ion Mărginean-floare de colț rar mulge lapte-n şuştar-"lacrimi cereşti"

În povară de aur,aramă şi argint,

Învierea unui sfânt dintr-un deschis cristic mormânt,

Că-i răstignit chiar el de fapte mari,

Mărgăritar de vin şi prescură pe altar,

Statui-monumente de spirit în minte,

Miez de pâine fierbinte,

Un munte firesc şi inimăîntinsă-flacară aprinsă

În temple cu vitralii colorate cu responsabilitate de realitate

În curcubee de sfinți părinți şi Căi Lactee

Cu pace pentru liturghii ce pârguie pâinea-n spice

Când scriu liric un roman desculț de etern

Însă-n simțul dobitocesc prin iesle dobitocească şi omenesc de la sine-ți graiesc: "M-am nascut şi eu ca pruncul sfânt

Şi te fericesc prin toate cu echo-sănătate, că-i mai bună ca toate

Şi magic, fantastic, sănătate să ai şi ție îți poftesc şi te fericesc cu Dumnezeu în tot şi-n toate !"

(Aici e propria-mi emoție heraldică din hrisoave vechi,

Semantice fapte, de amploare, mari, de şcoală ardeleană, şcoală transilvană

Irizate spieitual cu excelență,

Esență de stejar, veşnicie înrădăcinată la sat

Să ne cearnă vrednic prin vreme cu principii morale de Biblii,

Ca pe o floarea ce-nfloare folositoare cu sistematice superioare,

Ca o Românie Mare muncitoare în odihna distractivă

De sărbătoare şi de harnica perspectivă.

PAVEL RĂTUNDEANU-FERGHETE