joi, 13 iulie 2017

INIMĂ ÎNTINSĂ-FLACĂRĂ APRINSĂ ÎNTRU BINECUVÂNTARE...





ÎNTRU BINECUVÂNTARE DE OAMENI DE CARACTER SFINȚIȚI CU BINE
-preț a evadării în nemurire

Lui Lucian Blaga

Prea plin de responsabilitate în plinătate de crudă realitate,
de caracter şi mister,
în echilibru-n aer-eter sub cer,
ca Lucian Blaga filozofic şi pragmatic în cunoaştere
Întru răsărit de soare şi de binecuvântare de izvoare cu aură şi nimb de primăvară, culme a culmii
cioplit din bardă, daltă şi topor folcloric Brâncuşi pragmatic nemurit mioritic de baladă,
cioplit din popor la curți de dragoste şi dor-
Templu eliberării pur şi simplu:exemplu-EMINESCU,
în iubire cu responsabilitate de înviere, că nu strivim nobil şi sublim, ceea ce în bine, ca bine ştim,
nu strivim corola de minuni a luminii-dulce pace şi gustoasă pâine a omenirii, Mesie, doină a iubirii,
a omenirii, un mai presus a firii,
în pace şi pâine un Iisus mai presus de cuvinte,
un bonus, un Iisus, Iisus mai Iisus de moarte
înşiruind Cuvântul-Dumnezeu,
dragoste şi dor uşor şi greu
pentru a face pentru existență
esență şi excelență: minunea minunii luminii în băi de mulțimi ajunse pe culmea-culmii lumii
(artist, în iubire de Transilvania, de România de Nord-vest),
în drept de iubire candidând candid, profund la fericire,
candidând cu pace, pâine, lapte şi miere-imensă iubire pentru omenire pe imensa tablă de şah cu văzduh Aurel Vlaicu peste carpatic duh,
mândrie şi parfum de Românie
în plinătate ospitalieră, primăvară a tuturor cu nimb şi aură Eminescu
întru falnic şi prosper viitor cu răsărit de de soare şi de binecuvântare
pentru oamenii de caracter sfințiți cu bine,
cu ce ni se cuvine
pentru echilibru sub cer pentru'că nu s-a strivit corola luminii,
culme a culmii,
nu s-a strivit lumină şi mister sub cer
prin duh de viață, duh de adevăr şi caracter,
nu s-a strivit, în iubire cu drept la înviere
candidând la fericire
cu prețul evadării în nemurire.

PAVEL RĂTUNDEANU-FERGHETE


INIMĂ ÎNTINSĂ-FLACĂRĂ APRINSĂ

Scriu românească istorică frescă
Pe palma-inimă întinsă firesc-omenescă
Muşcate-n fereşti ori trandafiri
Ce ne sângerează prin coroane
Pe frunți temple cu vitralii coloate
Din curcubee de sfinți-părinți
Şi Căi lactee în spiritul Sfintei Treimi
De prospețimi şi profunzimi
Cu adânc de înălțimi
În cerul limpede din fântâni-
Corolă de lumini pe bolta acestei lumi
De patimi şi carte
Ce-ți pune sufletul-inima
În palmă-cugetare maximă-
Când lacrimi,stropi de rouă,
Ne frig şi ne fac riduri din începuturi
Care ne cresc din ierburi
În urme de paşi de bivoli-zimbri,de albatroşi irişi
Atârnați de tăblița pe care scrie:
"Nu călcați iarba ! Nu rupeți florile !"
Şi atenție sub tălpi, copite, în vaca ce paşte
Mi-au crescut aripi, Doamne, Doamne, aripi
De lapte mulse din sfinte icoane,
De la boii prinşi la plug şi biciuiți
Cu biciul din spate
Răsfrânte cu cercei de busuioc
În duminică cu şură ce se frânge-n joc
Ori în cojoc omorând puricii şi frigul
Suflând viscolos caldul sufletesc
De pâini în mâinile strânse pumni pentru străini,
Pentru ogoarele pline de mărăcini şi buruieni,
Iubire înaltă pentru vrăjmaşii hârâiți câini de prin vecini
Cu vulpi viclene la găini
Şi uli dând rotocol deasupra peste ocol
La puii ce înfricați ce se vâr sub brusturi,
Ca nişte vulturi aventurați pe colțuri de stânci
Pe care părintele Ion Mărginean-floare de colț rar mulge lapte-n şuştar-"lacrimi cereşti"
În povară de aur,aramă şi argint,
Învierea unui sfânt dintr-un deschis cristic mormânt,
Că-i răstignit chiar el de fapte mari,
Mărgăritar de vin şi prescură pe altar,
Statui-monumente de spirit în minte,
Miez de pâine fierbinte,
Un munte firesc şi inimăîntinsă-flacară aprinsă
În temple cu vitralii colorate cu responsabilitate de realitate
În curcubee de sfinți părinți şi Căi Lactee
Cu pace pentru liturghii ce pârguie pâinea-n spice
Când scriu liric un roman desculț de etern
Însă-n simțul dobitocesc prin iesle dobitocească şi omenesc de la sine-ți graiesc: "M-am nascut şi eu ca pruncul sfânt
Şi te fericesc prin toate cu echo-sănătate, că-i mai bună ca toate
Şi magic, fantastic, sănătate să ai şi ție îți poftesc şi te fericesc cu Dumnezeu în tot şi-n toate !"
(Aici e propria-mi emoție heraldică din hrisoave vechi,
Semantice fapte, de amploare, mari, de şcoală ardeleană, şcoală transilvană
Irizate spieitual cu excelență,
Esență de stejar, veşnicie înrădăcinată la sat
Să ne cearnă vrednic prin vreme cu principii morale de Biblii,
Ca pe o floarea ce-nfloare folositoare cu sistematice superioare,
Ca o Românie Mare muncitoare în odihna distractivă
De sărbătoare şi de harnica perspectivă.

PAVEL RĂTUNDEANU-FERGHETE










Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu