ÎNTRU BINECUVÂNTARE DE
OAMENI DE CARACTER SFINȚIȚI CU BINE
-preț a evadării în
nemurire
Lui Lucian Blaga
Prea plin de responsabilitate în
plinătate de crudă realitate,
de caracter şi mister,
în echilibru-n aer-eter sub cer,
ca Lucian Blaga filozofic şi
pragmatic în cunoaştere
Întru răsărit de soare şi de
binecuvântare de izvoare cu aură şi nimb de primăvară, culme a culmii
cioplit din bardă, daltă şi topor
folcloric Brâncuşi pragmatic nemurit mioritic de baladă,
cioplit din popor la curți de
dragoste şi dor-
Templu eliberării pur şi
simplu:exemplu-EMINESCU,
în iubire cu responsabilitate de
înviere, că nu strivim nobil şi sublim, ceea ce în bine, ca bine ştim,
nu strivim corola de minuni a
luminii-dulce pace şi gustoasă pâine a omenirii, Mesie, doină a iubirii,
a omenirii, un mai presus a firii,
în pace şi pâine un Iisus mai presus
de cuvinte,
un bonus, un Iisus, Iisus mai Iisus
de moarte
înşiruind Cuvântul-Dumnezeu,
dragoste şi dor uşor şi greu
pentru a face pentru existență
esență şi excelență: minunea minunii
luminii în băi de mulțimi ajunse pe culmea-culmii lumii
(artist, în iubire de Transilvania, de
România de Nord-vest),
în drept de iubire candidând candid,
profund la fericire,
candidând cu pace, pâine, lapte şi
miere-imensă iubire pentru omenire pe imensa tablă de şah cu văzduh Aurel
Vlaicu peste carpatic duh,
mândrie şi parfum de Românie
în plinătate ospitalieră, primăvară a
tuturor cu nimb şi aură Eminescu
întru falnic şi prosper viitor cu
răsărit de de soare şi de binecuvântare
pentru oamenii de caracter sfințiți
cu bine,
cu ce ni se cuvine
pentru echilibru sub cer pentru'că nu
s-a strivit corola luminii,
culme a culmii,
nu s-a strivit lumină şi mister sub
cer
prin duh de viață, duh de adevăr şi
caracter,
nu s-a strivit, în iubire cu drept la
înviere
candidând la fericire
cu prețul evadării în nemurire.
PAVEL RĂTUNDEANU-FERGHETE
INIMĂ ÎNTINSĂ-FLACĂRĂ APRINSĂ
Scriu românească istorică frescă
Pe palma-inimă întinsă
firesc-omenescă
Muşcate-n fereşti ori trandafiri
Ce ne sângerează prin coroane
Pe frunți temple cu vitralii coloate
Din curcubee de sfinți-părinți
Şi Căi lactee în spiritul Sfintei
Treimi
De prospețimi şi profunzimi
Cu adânc de înălțimi
În cerul limpede din fântâni-
Corolă de lumini pe bolta acestei
lumi
De patimi şi carte
Ce-ți pune sufletul-inima
În palmă-cugetare maximă-
Când lacrimi,stropi de rouă,
Ne frig şi ne fac riduri din
începuturi
Care ne cresc din ierburi
În urme de paşi de bivoli-zimbri,de
albatroşi irişi
Atârnați de tăblița pe care scrie:
"Nu călcați iarba ! Nu rupeți
florile !"
Şi atenție sub tălpi, copite, în vaca
ce paşte
Mi-au crescut aripi, Doamne, Doamne,
aripi
De lapte mulse din sfinte icoane,
De la boii prinşi la plug şi biciuiți
Cu biciul din spate
Răsfrânte cu cercei de busuioc
În duminică cu şură ce se frânge-n
joc
Ori în cojoc omorând puricii şi
frigul
Suflând viscolos caldul sufletesc
De pâini în mâinile strânse pumni
pentru străini,
Pentru ogoarele pline de mărăcini şi
buruieni,
Iubire înaltă pentru vrăjmaşii
hârâiți câini de prin vecini
Cu vulpi viclene la găini
Şi uli dând rotocol deasupra peste
ocol
La puii ce înfricați ce se vâr sub
brusturi,
Ca nişte vulturi aventurați pe
colțuri de stânci
Pe care părintele Ion
Mărginean-floare de colț rar mulge lapte-n şuştar-"lacrimi cereşti"
În povară de aur,aramă şi argint,
Învierea unui sfânt dintr-un deschis cristic
mormânt,
Că-i răstignit chiar el de fapte
mari,
Mărgăritar de vin şi prescură pe
altar,
Statui-monumente de spirit în minte,
Miez de pâine fierbinte,
Un munte firesc şi
inimăîntinsă-flacară aprinsă
În temple cu vitralii colorate cu
responsabilitate de realitate
În curcubee de sfinți părinți şi Căi
Lactee
Cu pace pentru liturghii ce pârguie
pâinea-n spice
Când scriu liric un roman desculț de
etern
Însă-n simțul dobitocesc prin iesle
dobitocească şi omenesc de la sine-ți graiesc: "M-am nascut şi eu ca pruncul
sfânt
Şi te fericesc prin toate cu
echo-sănătate, că-i mai bună ca toate
Şi magic, fantastic, sănătate să ai şi
ție îți poftesc şi te fericesc cu Dumnezeu în tot şi-n toate !"
(Aici e propria-mi emoție heraldică
din hrisoave vechi,
Semantice fapte, de amploare, mari, de
şcoală ardeleană, şcoală transilvană
Irizate spieitual cu excelență,
Esență de stejar, veşnicie
înrădăcinată la sat
Să ne cearnă vrednic prin vreme cu
principii morale de Biblii,
Ca pe o floarea ce-nfloare
folositoare cu sistematice superioare,
Ca o Românie Mare muncitoare în
odihna distractivă
De sărbătoare şi de harnica
perspectivă.
PAVEL RĂTUNDEANU-FERGHETE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu