SOAPTELE MULTUMIRII

JUDECAREA UNUI VINOVAT - Sfantul Tihon din Zadonsk

Vezi ca se savârseste o judecata, iar în fata ei sta cel vinovat, care, fiind vadit, se cutremura de frica si se umple de rusine; aude osânda pentru încalcarea legii, este lipsit de cinste si de avutie, este scos din rândurile oamenilor celor buni si cinstiti, fiind socotit raufacator si netrebnic; apoi este dus în temnita cu rusine si îsi primeste pedeapsa dupa lege. De la aceasta judecata, sa se întoarne prin credinta duhul tau spre Înfricosata Judecata a întregii lumi, unde Însusi Dumnezeu este Judecatorul Care cerceteaza inimile noastre. Înfatiseaza-ti în mintea ca la acea Judecata pacatosii stau despartiti de ceata celor drepti; stau într-o negraita rusine si frica, într-un cutremur de nespus; sunt vaditi de calcarea Legii lui Dumnezeu, sunt vaditi în fata lumii întregi, înaintea Îngerilor si a oamenil or; îsi vad pacatele, pe care le-au savârsit cu cuvântul, cu fapta sau cu gândul cel ascuns si care sunt descoperite spre a fi cunoscute de toata lumea; îsi vad pedeapsa ce li s-a gatit dupa ale lor fapte. Iar pe cei care aici au fost defaimati, certati, batjocoriti, prigoniti, napastuiti si calcati în picioare ca niste gunoaie, acolo se vor afla stând întru slava si întru bucurie mare. Vor vedea cei nedrepti mânia Dreptului Judecator, vor auzi mustrarea si rânduirea Lui înspaimântatoare: „Duceti-va de la Mine, blestematilor, în focul vesnic, care este gatit diavolului si îngerilor lui. Ca am flamânzit si nu Mi-ati dat sa manânc” si asa mai departe (Matei 25, 41-42). În cele din urma, cu o nemaipomenita rusine, frica si mâhnire, cu plânsete, tânguiri si urlete de deznadejde, cei nedrepti vor fi târâti de îngerii cei rai si zavorâti în temnite, „unde viermele lor nu moare si focul nu se stinge” (Marcu 9, 48). Aceasta întâmplare si cugetarea asupra ei sa te învete a-ti plânge pacatele si a cauta de pe acum milostivirea Judecatorului, pentru ca sa nu fii rusinat atunci în vazul întregii lumi, sa nu te umpli de ocara si sa nu auzi acea mustrare si porunca înfricosatoare.

Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 66.

SOAPTELE MULTUMIRII - Sfantul Ioan din Kronstadt

Dumnezeu este mult-milostiv si îndurator fata de toti, fata de mine, pacatosul. Totul este al lui Dumnezeu, nimic nu este al meu (renunt la orice proprietate). Trebuie sa-I multumesc lui Dumnezeu cu evlavie pentru toate. Pentru pala de vânt care ma mângâie si pentru raza de lumina, pentru apa, pentru mâncare, pentru îmbracaminte. Pentru tot sa-I multumim – chiar si pentru trupurile noastre si mai vârtos pentru pamânt si pentru apa.

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 216.

Avea bunica

de Aurelia Panait

Avea bunica mea de toate:

Avea o prispă cu mușcate,

Avea fântână, pâine, sare,

Avea putere și răbdare.

Avea credință și iubire

Și-un dor nespus de nemurire,

Avea un cal la o căruță,

Și lapte bun de la văcuță.

Avea povești nenumărate

Și cântece nemaicântate,

Și le spunea adeseori

La clacă și la șezători.

Avea o sobă, un vătrai,

Avea și gura mea de rai!...

Nu mai găsesc ce a lăsat,

Căci satul s-a modernizat:

Nu mai zăreşti ca altă dată

La geamuri floarea de mușcată,

Văd atârnate la balcon:

Begonii și rhododendron....

Fântâna e necurățată,

Căci se consumă apă plată.

Văcuțe sunt puține-n sat,

Bem lapte pasteurizat.

Căruţe vezi foarte puţine,

Dar te-întâlneşti cu limuzine.

Nu mai există șezători,

Cu basme și cu ghicitori,

Pe potecuţa spre vecini

Crescut-au spini şi mărăcini

Căci avem facebook și așa

Știm noi a socializa...

Nu mai avem deloc răbdare,

Bisericile sfinte-s goale,

Porunca dată, să iubim,

Deloc nu ne-o mai amintim!

Bunico, satul de poveste

Azi îl vedem, dar nu mai este...

http://www.biblioteca-ortodoxa.ro/carte/Marea%20Apostazie.%20Semnul%20apropierii%20sfarsitului(Averchie%20de%20Jordanville).pdf

PRIETENIA ADEVARATA - Arhiepiscopul Iustinian Chira

Noi avem ceva înca si mai de pret decât fratii: prietenii. Femeile au prietene carora le spun necazurile si bucuriile: nici unei surori, nici mamei si nici tatalui nu spune o femeie ceea ce îi spune unei prietene. Barbatii, de asemenea, au prieteni carora le spun necazurile si greutatile. Unui tata nu îndraznesc sa-i spuna greutatile, asa ca unui prieten adevarat.

Arhiepiscopul Iustinian Chira, Cuvintele Parintelui - un ghid al frumusetii launtrice, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2009, p. 105.

LINISTEA DE ADANCIME - Parintele Arsenie Boca

Iisus doreste de la toti credinciosii lumii o liniste de adâncime: linistea credintei în Dumnezeu. Aceasta ar da sa se înteleaga ca în jurul unui om linistit (din cauza radacinilor lui în Cer) se face liniste pe pamânt.

Parintele Arsenie Boca, Parintele Arsenie Boca – mare indrumator de suflete din secolul XX, Ed. Teognost, Cluj-Napoca, 2002, p. 75.

Sursa: Pr. Alexandru Stanciulescu Barda