RUPÂNDU-MI DIN VREME OVREME
Motto: "Fericiț
sunt cei care aud cuvântul lui Dumnezeu şi îl respectă" (Luca11:28)
Lui Ovidiu Bajan
Tu eşti iubire în dans, ca o poezie
de omenească ecuație-
doină de omenie în duh de de adevăr
cu emoție,
strălucire de Luceafăr, simetrie-ecuație
pentru soluție
dând paşilor coloană fără sfârşit
templu eliberării pur şi simplu spre
infinit,
dând paşilor celui iubit profund,
în dragoste şi dor la curți de
dragoste şi dor ,
dând adânc sens în univers,
sens de rost, folos şi adăpost de
popor luminos-
Infinit Hristos, în iubire apropiat cu respect de obiect,
cu predicat şi cu subiect,
verbul-superbul să se aprindă în
candele, ca penru feciorele gătite de nuntă sfântă, fecioare
care-n nerăbdare de chemare
aşteaptă mirele întru răsărit de
soare,
de binecuvântare cu aură şi nimb
de zicală şi proverb.
Am vreme că am vreme,
deşi vremea nerăbdătoare
m-alunecă din vreme,
m-alunecă din lume,
în iubire candidat la fericire-
duh de viață şi duh de adevăr, simetrie,
în ecuațe cu emoție pentru aflarea
adecvatei omeneşti soluții
şi rezoluții la revoluții
cu drept la înviere
întru veşnicie cu răsărit de soare,
căldură de om cu înflorire de pom
cndidat la fericire
pentru binecuvântare,
că nu-i om fără griji,
că nu-i lăsat omul de Dumnezeu fără
nelinişti, fără griji...
fără dragoste şi dor
la curți de dragoste şi dor
cu folos şi rost de popor luminos,
cu Eminescu falnic viitor
unde şi eu poetul dragste şi dor,
cu tupeu şi Dumnezeu lupt din
rasputeri pentu restaurarea României profunde şi mari
rupându-mi din vreme o vreme,
rupându-mi cu îndemână şi peste mână
pentru Patria Limba Rmână,
că am, că n-am vreme
(pntru țară şi neam oricând e musai,
e necesar, şi am vreme,
deşi vremea m-aluneca nerabdătoare
din vreme, din lume,
mă rupe din vreme
întru răsărit de soare, de
binecuvântare,
la Dumnezeu să mă cheme.
PAVEL RĂTUNDEANU-FERGHETE
Erată: pentru;
eccetera corectați greşelile, scăparirile melegramaticale sau tehnice, vrând să
aibă sens, informațiile să fie corecte, ca cele biblice. Unele informații te
vor mâhni, supăra pentru ceea ce ele-s dezastru, prăpăd şi proastă gospodarire
a țării şi prostă conducere a națiunii către fericire şi "falnic
viitor".
Cu bine, Pavel
Dar nu pot pleca,
Gândurile
mele străbat şi bat depărtarile, străbat timp peste timp, străbat veac peste
veac, că-s a lui Dumneezeu vrere şi plăcere şi sunt, ca munții ce se bat cap în
cap să-şi apere aur-propria avere (nu le întoarceți spatele, dragilor, vorbelor
mele-stele mari şi mânânțele-eminescieni aştri), că-n ele sunt ofurile
neamului, doruri grele, mari şi, ca stelele cerului luminând şi ele Altarul
Soarelui, Grădina Maicii Domnului-imensa tablă de şah al pământului, Grădina
Edenului, unde Adam şi Eva, soța lui, vor să dea şah-mat păcatului, dar dau
greş mâncând merele (din ispitirea şarpelui nerespectând porunca supremului a
lui Iehova-Dumnezeului, deşi respectarea e ca stelele mari şi mânânțele a
Cerului, toate fiind creația Tatălui, c-aşa le-alduit Dumnezeu având cale lactee-drum răsărit de
soare şi de binecuvântare către suflete cu ascultare).
PAVEL
RĂTUNDEANU-FERGHETE
DREPT DE A CANDIDA LA FERICIRE
Gândurile mele străbat,
ca stelele mari şi mânânțele
departarile,
străbat țările şi mările,
bat să-m astâmpere, potolească,
ofurile,
străbat întinderile, imensele, depărtările,
în timp peste timp având imaginea de
neam şi Olimp,
de tot ce am osana-cânt iubire-n cer
şi pe pe pământ
prin ceea ce-i scump, drag şi sfânt,
pe pământ cu făinoşag,
cu drept la înviere,
drept de a candida la fericire prin
ceea ce la neamul omenesc e: pace, pâine şi doină dulce-
Eminescu, albastră-minune.
PAVEL RĂTUNDEANU-FERGHETE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu