vineri, 14 iulie 2017

NU-ȚI FIE TEAMĂ...




NU-ȚI FIE TEAMĂ...



Am încercat să transmit acest mesaj unor prieteni din copilărie , unor colegi și prieteni din liceu, facultate, precum și din anii mulți trăiți la Melbourne...Să mă ierte cei pe care, din greșeală, i-am omis...

Vreau să vă spun că, așa cum mulți ați știut, soția mea, Lucica, a suferit în ultimii ani de combinația a două boli severe,atât singure , cât mai ales în acțiune combinată: Parkinson și Anxietate.

  La mijlocul lunii martie a.c , Lucica a suferit o căzătură care a determinat o operație de șold(Hip replacement) care a deteriorat și mai mult starea ei cognitivă.

A fost internată după operație și perioada de spitalizare, într-un centru de reabilitare și într-un Centru de Transition Care. În urma avizului medical, am căutat un azil în care Lucica să primească îngrijire permanentă. De ieri , Lucica a fost internată într-un azil din cele mai bune din Melbourne. Are perioade mai bune și mai rele, dar, la ora actuală,  nu se află într-o situație periculoasă.

Să ne rugăm ca Dumnezeu s-o aibă în grijă !

Ioan Gionea

PS   În acest context, am scris o poezie dedicată soției mele, pe care cu dragoste v-o prezint anexat


 ***


NU-ȚI FIE TEAMĂ...
La internarea permanentă a soției mele, Lucica, la un azil din Melbourne



~*~
Nu-ți fie teamă de nimica,  draga mea,
În acest loc  ești protejată și-ngrijită
Azi te-am găsit  zâmbind în somn pe perna ta
Precum Frumoasa din Pădurea Adormită..

Nu-ți fie teamă nici când fulgeră afară
Și nici de tunete în noapte sau pe bură
Pogoară Sfânt' Ilie cu a sa trăsură
Să trăznească dracii cu biciul său de pară

Nu-ți fie teamă, chiar de vei vedea o stea
Cum cade-n trombă din azurul infinit
Nu-nseamnă că e-un semn pentru al tău sfârșit
Căci steaua asta, sigur, nu e steaua ta...

Nu-ți fie teamă când, în gând, tu vezi fantasme,
Fantome zămislite doar de mintea ta
Mai bine amintește-ți de eroi din basme
Ca Făt Frumos din lacrimă, cu Ileana sa...

Nu-ți fie teamă nicio clipă, draga mea,
Căci Domnul nostru Bun, de-acolo Sus veghează
Și-a pus un pâlc de îngeri la fereastra ta
Ca-n fiece  zi și noapte să te aibă-n pază

Nu-ți fie teamă de singurătatea ta
Căci voi veni la tine zi de zi, mereu
Ai fost și vei rămâne-n veci  soția mea
Iară de-acum vei fi ca și copilul meu...














Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu