Vasilica Grigoraş – Fluturi în
simfonia timpului
Statuie încremenită
pe-o alee dosită
de privirea trecătorilor
simţea mireasma iernii
emanată de pielea ei rece
şi sufletu-i îngheţat.
Cu capul plecat
cu chipul palid
buzele mult prea strânse
şi respiraţie superficială
îşi caută liniştea
în freamătul vântului
şi clătinarea braţelor copacilor
în uguitul porumbeilor
şi croncănitul ciorilor
în fumul gros al hornurilor
care umple nestingherit norii.
După lungi aşteptări
şi întrebări făr’ de răspuns
câţiva fulgi timpurii de nea
îi mângâie timid umerii
scuturaţi de suspine adânci.
Încet o lumină ţâşni de niciunde
risipind umbrele lungi
ale privirii pierdute
şi-auzi ecoul propriilor paşi
în catedrala inimii îndrăgostite.
Întâmplare fericită
a unei noi revărsări
de fluturi neastâmpăraţi
în simfonia timpului.
(Din Antologia ”Printre rânduri,
printre gânduri, printre oameni…”,
Târgovişte, Editura Singur, 2017, coordonator: Mioara Hususan)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu