Autoportret de Dumnezeu, cu Barba

REPARTIȚIE  SOCIALĂ

Doamne ferește de-o așa sclavie

În epoca de plină libertate

Să-i zicem Domnului ca să ne ție

Să nu ne-nscrie în răboj păcate.

Se-mpuțiează mintea-n scăfârlie,

Sunt prea multe tentații-acum sub soare

Și toți o duc în plâns sau veselie

Fiecare se-nchină la ,,ce-l doare”

Ce nivelare, ce globalizare,

Când unul moare noaptea-nfometat

În timp ce altul ține sub zăvoare

Tot ce-a aginisit din ce-a luat...

Cerut-au chiar și sfinții din icoane

O lumânare aprinsă de Crăciun

Dar rareori cei din landou, merzane

Le-au azvârlit ceva, zburând pe drum.

E mare diferență de opinii:

De n-ai știut să te îmbogățești,

Stai molcom , ești în tagma sărăcimii

Și-acolo vei rămâne cât trăești !-

Melania Rusu Caragioiu

Autopotret de Dumnezeu, cu Barba

( ma rog, aici puteti pune si plurarul, cu accent pe ultimul I )

( Neste cizmari )

Eu ma-ngrozesc ce o sa se intample,

Cand cizma nu conduce Romania ,

Caci ne va invada, cu bata-n tample,

Si se va revarsa – pe noi – Prostia …

Si capul, Sufragiu Universale,

De-atata pupat mana si-nchinare,

Va multumi din suflet, de onoare,

Ca are bun salariu – la picioare…

Cat despre fund, precum il stim, cu totii,

Avid la toti sa traga numai suturi –

Va pune-n fruntea tarii toti chilotii –

Si ne va bombarda cu azi muturi…

Iar mult inalt slavitele organe

Vor pune iarasi mana de la mana,

Fireste – ca sa fie –n veci – sarmane –

Doar sa prospere Natia Romana!

Onoare Presei noastre ! Ce mai este!

Ca este cata frunza ! cata iarba!

Si Romania -I toata – de Poveste!

Si chiar de Basm! De nu ar fi O Barba!

10 iulie 2017

Cu deosebit respect,

Jianu Liviu-Florian