luni, 24 iulie 2017

Miclău - Masa Familiei!






Masa Familiei!
  
”...În istoria popoarelor masa a fost întotdeauna un obiect de mare valoare, fiind desigur un semn civilizator de-alungul secolelor și până în ziua de azi!
   Aducerea acesteea drept subiect al prezentei scrieri, este tocmai satisfacția mea proprie de a aduce câteva știri interesante cititorului meu!
    Dar, numai să încercăm a ne imagina o masă familiară, și deja vom avea în îmaginație membrii unei familii așezați în jurul acesteea, realizând acea unitate de conviețuire frumoasă, într-o atmosferă de iubire și bună înțelegere! Astfel, împlinind un serviciu, ”masa” capătă o oarecare funcție socială! De fapt, din acest moment intrăm în universalitatea serviciilor  pe care aceasta le oferă și le-a oferit tuturor civilizațiilor de-alungul timpului. Făuritorul de mese, este asemenea olarului, acel artist plastic ce ne-a adus oala în familie, dând astfel deschidere spre o nouă civilizație a omenirii! Oala la scos pe om din animalitate!
     Revenind la valoarea ”Mesei familiei”, observăm aspectul creștin al acesteea,
membri familiei întotdeauna se descoperă, pun căciula deoparte, atunci când se așează la masă pentru mâncare!  De fapt masa a sfințit-o Mântuitorul Iisus Hristos, prin acea masă făurită cu propriile Sale mâini, dându-i o însemnătate biblică, simbolică, prin picioarele înalte reprezentând apropierea de Ceruri. Astăzi această Masă se află în toate altarele bisericilor creștine și în toate  familiile. Masa are forme extrem de variate, mai mari sau mai mici, rotunde,
patrate, alungite, etc.
    La românii de azi, ori de câte ori se vorbește de Masă, aceștia își amintesc și
de Masa lui Brâncuși. La aceasta ne facem Rugăciunile, ne hrănim, ne facem planuri, cântăm, plângem !
      La această masă a familiei mi-am scris și eu cărțile, poeziile, articolele mele
literare. La aceasta mi-am hrănit copiii, cu pâine trudită, cinstită, dându-le o
educație demnă și cu respect pentru muncă.
     Vorbeam deseori cu prietenii, cu vecinii, străduindu-mă a nu ieșii din limitele
bunului simț. Ințelegeam și ințeleg și azi, valoarea Artelor, literare sau plastice,
ca fiind  căi de înobilare a ființei umane, a însăși vieții în general.
      Vorbeam  zilele astea la telefon cu dl. Ben Todica, om de aleasă  cultură, prieten căruia îi acord mult respect, așa că vorbind noi ”de câte în cer și pe pământ”, ajunserăm și la masa mea, pe care am terminat-o chiar  zilele acestea. Ben știe că împărtășim o soartă asemănătoare, adică muncind și studiind. Eu fiind un autodidact, îmi împărțeam timpul astfel încât să să-mi pot asigura atât hrana supraviețuirii, cât și cea spirituala prin studiu. Cea spirituală este năucitoare, nu te mai scapi ușor când ai o asemenea chemare interioară. Iar în final îi zisei lui Ben: ”Acum mă duc să mai rândeluiesc la masa mea, pe care am promis-o nevestei mele. I-am promis și lui Ben că indată ce o termin, am să i-o trimit prin  internet să o aibă ca amintire! Îmi răspunde: ”Mai bine fă mesei o descriere că ar fi și folositor”.  Bine..., așadar ajunsei a descrie câte ceva despre istoricul mesei în general.
   Masa a evoluat odată cu generațiile, dar și acestea servindu-se intens de serviciile acesteea!
Precum făceau împărații și regii din vechime, iar azi președinții și parlamentarii, școlile, și toată scriitorimea lumii!
   Istoriile ne dezvăluie că și regele creștin Arthur al Celților primise o masă de la socrul său, și era masa atât de mare, încât nu încăpea în sala mare(in the hall), dar promitea să construiască una pe măsura mesei, de îndată ce va sfârșii cu bine războiul cu Saxonii”.
Charlemagne avea două mese din argint și una din aur. De fapt din lemn de esență tare, acoperit cu foițe de argint și aur. Mesele Egiptenilor erau construite din lemn, ale Assirienilor din metal, iar a Grecilor de regulă din bronz. Mesele Romanilor erau mult mai artistic lucrate, cu sculpturi reprezentând felurite păsări și animale la părțile de susținere! În lumea Vestului, fabricarea meselor devine o preocupare intensă încă de prin secolul al 17-lea B.C.
Inspre secolele al 19-lea și al 20-lea însă, odată cu dezvoltarea tehnologiilor,  fabricarea meselor cunoaște procese mult mai sofisticate. Se observă însă și o întroducere a materialelor plastice, care satisfac  cererile pieții, dar probabil și reducerea costului de fabricare.
Creșterile de populații însemna și creșterea necesității de cât mai multe mese! Acea grăbire în activitățile vieții cotidiene își pune amprenta și în procesul de fabricare a unei mese!
O combinare de elemente componente, lemn, metal, plastic dau rezistență, dar mai puțin se observă lucările de sculptură, de intarsie, aplicate pe vremuri mobilierului casnic, și asta tot datorită vitezei de azi, de fapt destul de inconvenientă, căci pentru toate lucrurile bine făcute trebuie și timp și drag de propria noastră muncă! Artele dint dragoste s-au născut!
 Ioan
Miclău-Gepianul
2017












Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu