Masa Familiei!
”...În
istoria popoarelor masa a fost întotdeauna un obiect de mare valoare, fiind
desigur un semn civilizator de-alungul secolelor și până în ziua de azi!
Aducerea acesteea drept subiect al prezentei
scrieri, este tocmai satisfacția mea proprie de a aduce câteva știri
interesante cititorului meu!
Dar, numai să încercăm a ne imagina o masă
familiară, și deja vom avea în îmaginație membrii unei familii așezați în jurul
acesteea, realizând acea unitate de conviețuire frumoasă, într-o atmosferă de
iubire și bună înțelegere! Astfel, împlinind un serviciu, ”masa” capătă o
oarecare funcție socială! De fapt, din acest moment intrăm în universalitatea
serviciilor pe care aceasta le oferă și
le-a oferit tuturor civilizațiilor de-alungul timpului. Făuritorul de mese,
este asemenea olarului, acel artist plastic ce ne-a adus oala în familie, dând
astfel deschidere spre o nouă civilizație a omenirii! Oala la scos pe om din
animalitate!
Revenind la valoarea ”Mesei familiei”,
observăm aspectul creștin al acesteea,
membri
familiei întotdeauna se descoperă, pun căciula deoparte, atunci când se așează
la masă pentru mâncare! De fapt masa a
sfințit-o Mântuitorul Iisus Hristos, prin acea masă făurită cu propriile Sale
mâini, dându-i o însemnătate biblică, simbolică, prin picioarele înalte
reprezentând apropierea de Ceruri. Astăzi această Masă se află în toate
altarele bisericilor creștine și în toate
familiile. Masa are forme extrem de variate, mai mari sau mai mici,
rotunde,
patrate,
alungite, etc.
La românii de azi, ori de câte ori se
vorbește de Masă, aceștia își amintesc și
de
Masa lui Brâncuși. La aceasta ne facem Rugăciunile, ne hrănim, ne facem
planuri, cântăm, plângem !
La această masă a familiei mi-am scris și
eu cărțile, poeziile, articolele mele
literare.
La aceasta mi-am hrănit copiii, cu pâine trudită, cinstită, dându-le o
educație
demnă și cu respect pentru muncă.
Vorbeam deseori cu prietenii, cu vecinii,
străduindu-mă a nu ieșii din limitele
bunului
simț. Ințelegeam și ințeleg și azi, valoarea Artelor, literare sau plastice,
ca
fiind căi de înobilare a ființei umane,
a însăși vieții în general.
Vorbeam
zilele astea la telefon cu dl. Ben Todica, om de aleasă cultură, prieten căruia îi acord mult
respect, așa că vorbind noi ”de câte în cer și pe pământ”, ajunserăm și la masa
mea, pe care am terminat-o chiar zilele
acestea. Ben știe că împărtășim o soartă asemănătoare, adică muncind și
studiind. Eu fiind un autodidact, îmi împărțeam timpul astfel încât să să-mi pot
asigura atât hrana supraviețuirii, cât și cea spirituala prin studiu. Cea
spirituală este năucitoare, nu te mai scapi ușor când ai o asemenea chemare interioară.
Iar în final îi zisei lui Ben: ”Acum mă duc să mai rândeluiesc la masa mea, pe
care am promis-o nevestei mele. I-am promis și lui Ben că indată ce o termin,
am să i-o trimit prin internet să o aibă
ca amintire! Îmi răspunde: ”Mai bine fă mesei o descriere că ar fi și
folositor”. Bine..., așadar ajunsei a
descrie câte ceva despre istoricul mesei în general.
Masa a evoluat odată cu generațiile, dar și
acestea servindu-se intens de serviciile acesteea!
Precum
făceau împărații și regii din vechime, iar azi președinții și parlamentarii,
școlile, și toată scriitorimea lumii!
Istoriile ne dezvăluie că și regele creștin
Arthur al Celților primise o masă de la socrul său, și era masa atât de mare,
încât nu încăpea în sala mare(in the hall), dar promitea să construiască una pe
măsura mesei, de îndată ce va sfârșii cu bine războiul cu Saxonii”.
Charlemagne
avea două mese din argint și una din aur. De fapt din lemn de esență tare, acoperit
cu foițe de argint și aur. Mesele Egiptenilor erau construite din lemn, ale
Assirienilor din metal, iar a Grecilor de regulă din bronz. Mesele Romanilor
erau mult mai artistic lucrate, cu sculpturi reprezentând felurite păsări și
animale la părțile de susținere! În lumea Vestului, fabricarea meselor devine o
preocupare intensă încă de prin secolul al 17-lea B.C.
Inspre
secolele al 19-lea și al 20-lea însă, odată cu dezvoltarea tehnologiilor, fabricarea meselor cunoaște procese mult mai
sofisticate. Se observă însă și o întroducere a materialelor plastice, care
satisfac cererile pieții, dar probabil și
reducerea costului de fabricare.
Creșterile
de populații însemna și creșterea necesității de cât mai multe mese! Acea
grăbire în activitățile vieții cotidiene își pune amprenta și în procesul de
fabricare a unei mese!
O
combinare de elemente componente, lemn, metal, plastic dau rezistență, dar mai
puțin se observă lucările de sculptură, de intarsie, aplicate pe vremuri
mobilierului casnic, și asta tot datorită vitezei de azi, de fapt destul de
inconvenientă, căci pentru toate lucrurile bine făcute trebuie și timp și drag
de propria noastră muncă! Artele dint dragoste s-au născut!
Ioan
2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu