Mariana
Gurza:
Centrul
Cultural Spiritual Văratic
– dulce sunet de clopot
Sfânta Mănăstire Văratec rămâne
una dintre multele ,,tinde ale
raiului", cum frumos denumea Părintele Teofil Părăian mănăstirea. Frumuseţea şi sacralitatea
locului a atras de-a lungul timpului, spre vieţuire şi contemplare, cărturari şi
oameni de cultură.
Vorbind despre Mănăstirea
Văratec, Zoe Dumitrescu-Buşulenga, devenită
mai târziu Maica Benedicta, a găsit la Văratic: ,,… ceea ce au numit
un topos sacru, cum zice grecul, loc sfânt." Aici veneau personalităţi
ale vremii, pentru a se îmbogăţi sufleteşte la şezători şi audiţii muzicale,
sau pentru a se destinde în mirificul peisaj din jurul Mănăstirii, primind acea
blândă lumină a harului ceresc. Văratecul fiind descris în numeroase opere
literare ale autorilor români care au poposit pe aceste locuri.
Mănăstirea Văratec a
reprezentat o sursă de inspiraţie pentru mulţi scriitori, precum: Garabet
Ibrăileanu, Otilia Cazimir, George Topârceanu şi mulţi alţii. În volumul ,,Oameni
şi locuri” apărut în anul 1908, Mihail Sadoveanu scria despre aceste locuri: ,,grădiniţi de trandafiri le împresoară; şi e
o grijă aşa de migăloasă în toate, parcă ar fi o întrecere necontinuată…
Sunetul clopotului se împrăştie dulce la sfârşitul liniştit al zilei.”
Preafericitul Părinte
Patriarh Daniel spunea: „rodirea
luminoasă a credinţei în istoria şi cultura unui popor se vede în virtuţile
statornice ale poporului, adesea personalizate în luptători eroi, în cărturari
înţelepţi, în artişti inspiraţi şi mai ales în sfinţii martiri, mărturisitori,
cuvioşi, ierarhi şi voievozi“.
La noi, cultura îşi are
începuturile în tinda bisericii, prin înţelepciunea şi osteneala nenumăraţilor
slujitori ai Bisericii şi a oamenilor de cultură, pătrunşi de credinţa noastră
ortodoxă. În istoria culturii româneşti, au ostenit cu râvnă, vrednică de
pomenire, un şir lung de clerici luminaţi, iubitori de ţară, ctitori de limbă,
de cultură şi unitate românească. Şi în acest spirit, un teolog consemna: „Biserica Ortodoxă a reprezentat în cadrul
statului cea mai importantă şi venerabilă instituţie culturală, a cultivat
limba naţională, a creat o întreagă literatură, a avut arta sa, a întemeiat
instituţii de o mare utilitate socială şi naţională, a constituit o adevărată
şcoală pentru popor, l-a educat, i-a modelat sufletul, i-a insuflat o pietate
specifică...“
Important şi demn de
menţionat este şi faptul că în acest proces de evoluţie şi creaţie culturală şi
spirituală a existat continuitate chiar şi în vremuri de restrişte pentru
poporul român. Piloni ai credinţei şi ai culturii s-au înălţat permanent luminând
cugetul şi simţirea românilor, care s-au hrănit şi se hrănesc cu aroma florilor
nemuritoare ale ortodoxiei.
O cultură de calitate nu
se face cu ochii în jos, către pământ. O cultură bună, aşa cum afirma marele
mitropolit cărturar Antonie Plămădeală, se face cu ochii către cer şi printr-o
întoarcere către noi înşine. Aşa a procedat şi doamna Emilia Ţuţuianu, psiholog
și editor, în dorinţa sa de a crea ,,Centrul Cultural Spiritual Văratic”- un
proiect gândit minuțios și realizat cu destule sacrificii - un vis devenit acum
realitate.
În urmă cu doi ani, Emilia şi-a
propus să realizeze proiectul cultural legat de mănăstirea Văratec, dorind să
evidenţieze valoarea culturală şi spirituală a locului. Un proiect ambiţios
care adună sub cupola credinţei, personalităţile
care au trecut pe la Văratec şi au consemnat în operele lor frumuseţea, duioşia
şi taina locului.
Inimoasa Emilia Ţuţuianu,
psiholog, editor, director fondator al Editurii Muşatinia,
membru fondator al primei reviste culturale apărute la Roman, a revistei
on-line, Melidonium, şi-a împlinit
visul.
Pentru omul de cultură Emilia Ţuţuianu, Văratecul
reprezintă ,,poarta cerului, locul
împlinirilor, cerul cel de pe pământ şi locul în care se arată iubirea lui
Dumnezeu”. Pentru a spune acest lucru, mai întâi trebuie să simţi astfel în
eul interior, să-l descoperi pe Dumnezeul din tine. Doar împreună, poţi face
alţi paşi pe drumul creaţiei, spirituale,
culturale, artistice. Prin har divin apare inspiraţia pentru a identifica
metode şi căi de concretizare a gândurilor. În acest sens, se trezea în mintea
şi sufletul Emiliei Ţuţuianu o dorinţă arzătoare de a lăsa generaţiilor
viitoare un loc de întâlnire prin iubire şi creaţie.
Eminescu spunea că ,,Biserica a creat limba literară, a
sfinţit-o, a ridicat-o la rangul unei limbi hieratice şi de stat.”
Biserica Ortodoxă Română a
încurajat acest proiect şi cum Dumnezeu este mereu de partea celor care
,,zidesc” pentru eternitate, s-a găsit şi un investitor pentru demararea
lucrărilor. În anul 2016 au început lucrările la ,,Centrul Cultural Spiritual
Văratic”.
O clădire impunătoare, aproape de
Sfânta Mănăstire, construită în spiritul locului. La demisol, descoperim Salonul Safta Brâncoveanu – un muzeu
etnografic, care prezintă obiecte tradiționale din zonă; la parter se află un Salon literar - dedicat celor care au iubit Văratecul şi au
creat aici, celor care şi-au purtat paşii şi şi-au plecat genunchii, în faţa
icoanelor, personalităţi de prim rang ale lumii literare precum: Mihail
Sadoveanu, Gala Galaction, Calistrat Hogaş, Garabet Ibrăileanu, Otilia Cazimir,
George Topârceanu, Mihai Eminescu şi Veronica Micle, Emil Gârleanu, Ion
Alexandru, George Lesnea, Cornelia Pillat, Grigore Ilisei, Constantin Ciopraga,
Valeria Sadoveanu, Ştefania Velisar Teodoreanu, Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Ana
Blandiana, Romulus Rusan, Bartolomeu Anania, George Bălăiţă, Fănuş Băileşteanu,
Gheorghe Brătianu şi mulți alţii care au lăsat posterității mărturii literare,
despre locuri, oameni şi întâmplări. Mansarda muzeului adăpostește Biblioteca Mihai Eminescu – unde cei dornici de studiu și lectură
pot consulta un vast material de arhivă. Tot la mansardă este organizat un Salon de Artă, care poate prezenta expoziții de pictură.
Priveliștea oferită de la
balconul mansardei ne poartă într-un periplu de imagini, de la biserica Sf. Ioan – unde se află
mormântul poetei Veronica Micle – până la Cetatea Neamțului, peste Codrii de
aramă și Pădurea de argint, prezente în
versurile eminesciene.
Bineînţeles, ca orice lucrare în
folosul iubitorilor de Hristos şi de cultură, în timpul lucrărilor au apărut şi
dificultăți create de spirite meschine. Nu le-a fost uşor iniţiatorilor, Emiliei
Ţuţuianu şi soţului ei, Dorin Dospinescu, fiindcă
apăruseră oportuniştii, oameni fără puterea de a înţelege menirea acestui
proiect, izvorât din dragoste și dăruire, interesaţi doar de imagine sau pentru
a-şi însuşi din realizări, dificultăți cu cei care câştigaseră licitaţia, cu meşterii
indolenţi şi prea hrăpăreţi, interesați doar de umplerea buzunarelor…
Cu ispite şi piedici de tot
felul, Emilia Ţuţuianu nu a avut parte de linişte în toată această perioadă. O
jertfă și dăruire pentru un ideal pe altarul culturii, cu preţul nopţilor nedormite, a bolii şi a luptei cu forţele
obscure…
Cu ajutorul Celui Preaînalt,
,,Centrul Cultural Spiritual Văratic”, iată, s-a finalizat!
Totul are însă un preţ! Nu
contează că acel domn investitor, venit tocmai din Anglia, a crezut în visul
Emiliei, dar noi, cum ştim să apreciem şi să mulţumim acestor oameni care au
realizat ceva nu pentru ei, ci pentru generaţiile care vor veni?
Curând va avea loc inaugurarea
,,Centrul Cultural Spiritual Văratic” unde sper ca oficialităţile să-și dea
mâna, pentru a sărbători evenimentul pe măsura importanței edificiului și a efortului
depus de cei care şi-au pus sănătatea, liniştea, timpul, şi nu în ultimul rând
rezervele financiare, pentru construirea unei instituţii de spiritualitate şi
cultură pe pământ sfânt românesc şi pentru sufletul fiecărui pelerin sau turist
ce-și va purta paşii pe aceste meleaguri moldave.
Un act de cultură, uneori este ca
o rugăciune, când este făcut cu sufletul. Pentru doamna Emilia Ţuţuianu, este și
un dar la ceas aniversar, peste câteva zile fiind data de naştere a domniei
sale, încununând ani de dăruire și muncă pentru comunitate.
Prieteni, scriitori din ţară şi
diaspora, vom fi alături de Emilia și vom urmări acest moment important, fiind cu
toți interesaţi a ne reîntâlni într-un loc binecuvântat.
Felicitări ctitorului pentru
generozitatea sa, felicitări celor care nu au precupeţit nici un efort pentru
ridicarea ,,Centrului Cultural Spiritual Văratic”, într-o adevărată epopee a iubirii și dăruirii de sine, lăcaș care va intra
în circuitul cultural și spiritual național, sperând, ca peste ani, să nu-şi
schimbe destinaţia...
Părintele Nicolae Steinhardt de
la Rohia încheie într-un document mai puţin cunoscut, privind opera lui
Caragiale, într-o manieră incontestabilă: ,,În
scoica aceasta, a unei comedii aprige şi ostile, lumea românească poate străbate
veacurile în tot măreţul ei farmec, prevestind de aici, de pe pământ, din iureşul
unor întâmplări mundane, paradisul, a cărui nostalgie nu ne va cruţa niciodată”.
Personal, doresc să-i urez de pe
acum distinsei Doamne Emilia Țuțuianu, felicitări și urări de bine cu sănătate
cu ocazia zilei de naștere. Ziua de 12 iulie, o zi însemnată printre cei care
prețuiesc truda domniei sale.
Întru Mulți Ani Fericiți !
--------------------
Mariana
Gurza
Timişoara
10 iulie 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu