MICLAU - Versuri albe pentru mine!

Versuri albe pentru mine!

De-ași avea acea tărie,

Să așez versuri de aur,

Pe-a minciunei frunte hâdă,

Să schimb calea veții mele,

Cică mi-ar fi mult mai bine,

Mi-ar surâde-ndată lumea,

Monument înalt și-o tidvă,

Ridicate-n vâlvă  mare,

Mi-ar străbate peste veacuri!

Dar cum n-am puterea asta,

A schimba ce mi-a dat Mama,

Mama mea cea dusă-n ceruri,

Iată, am să-mi urmez calea

Trudei, tras pe coate și pe mâni,

N-am nici ochi să văd arginții,

Fluturați de la stăpâni;

Sunt un om comun, adică,

Rătăcesc să prind esența,

Calea vieții ce o am!

Calea e cam strâmtă, poate,

Dar găsesc cu bucurie,

Sfinte darurile toate,

Date de la Dumnezeu!

Mă împac cu mine însumi,

Și tot ce pot face eu!

I.M.Gepianul

2017