CANDIDÂND MÂNTUIT LA FERICIRE

CANDIDÂND MÂNTUIT LA FERICIRE

La un moment dat inteligent şi savant

Inconvenabil

mă îndoiam şi mă întrebam impecabil, incredibil, dar adevarat şi curat,

înrijorat,

de soarele ființei luminat:

"-Unde mi-o dispărut din cap poezia ?

că-n sânge, mai am vlagă, mai am în destul energia

şi-n suflet mai am pilda neamului şi omenia

(de ceva vreme poezia n-o mai scriam

şi mă îngrijoram, ca şi cum aş fi fost văduvit de țară şi neam),

dar azi am întrecut spiritual punctual, natural-național,

prin scris am întrecut cu lucru bine facut,

măsura de parnas, de paradis,

m-am întrecut pe mine însumi, m-am întrecut

şi chiar şi lumina zilei de început am întrecut

prin tot ce am conceput şi făcut

inspirat de Dumnezeu pentru a-mi alina dorul uşor şi greu.

A Izvorât azi poezia cu drept de a fi pâine zi de zi,

am reuşit să mă capacitez "laudă" de zestre a zărilor albastre

şi ale noastre întru răsărit de soare şi de binecuvântare

cu drept de iubire candidând mântuit la fericire.

PAVEL RĂTUNDEANU-FERGHETE