Argument
MOTTO:
,,Poezia este un fel de muzică, trebuie să o
auzi ca să o apreciezi”.( Voltaire)
De ce Printre rânduri, printre gânduri, printre
oameni? Pentru că așa s-a
născut această antologie. În prima fază, versurile și-au luat zborul în eter, pe unde radio, apoi s-au
conturat în volume, autorii bucurându-se de succes și mediatizare în diverse reviste. Acest proiect,
dorit de mult timp, s-a conturat abia acum, într-o primă ediție.
,, De n-am fi avut suflet, ni
l-ar fi creat muzica ” ( Emil Cioran ).
Poezia este, ea însăşi, o muzică a sufletului. Pornind
la acest drum, am fost conștientă că nu va fi ușor. Oamenii, în general, au
caractere și principii de viață diferite, dorințe, vise, idealuri proprii. Din acest motiv, am
afirmat că nu este o lucrare ușoară, căci e dificil să-i mulțumești pe toți autorii
antologiei, însă cei prezenți în acest volum sunt animați de aceeaşi dragoste pentru CUVÂNT.
Ce țel poate atinge o carte? Cărțile sunt pietre de temelie spre o altă dimensiune,
cea a frumosului din fiecare. În momentul când iubești şi respecți cartea, te reîntorci la lectură, cauți locul unde găsești visul, emoția, nostalgia și ideea de sine a
nostalgiei, ca act de comunicare. Între paginile acestei cărți nu veți găsi povești cu zâne și feți - frumoși, ci versuri inspirate
din viață, trăiri și sentimente unice. Printre rânduri, veți descoperi oameni care se strecoară printre cuvinte și aleg din ele frumosul, în starea lui literară,
stări sufleteşti, speranță.
Nu de puține ori, m-am regăsit în versurile promovate de-a
lungul timpului, iar gândul că există oameni asemeni mie, m-a determinat să
continui munca de realizator al emisiunii care poartă titlul acestui prim
volum.
Printre rânduri, printre gânduri, printre oameni, este un loc unde oamenii
pot vedea frumosul care există în cei de lângă ei. Acest volum nu este
întâmplător. Cu siguranță, te
va atrage și te va capta într-o lume
a muzelor.
Antologia de
poezii, intitulată sugestiv Printre
rânduri, printre gânduri, printre oameni, te va purta pe un tărâm de
poveste, tărâm al cărui erou principal este fiecare dintre noi. Vei găsi
povestea satului natal, iubirea pierdută, căreia i-ai dedicat gândul, vei găsi,
în doar trei rânduri de haiku, o lume întreagă sugestionată parcă dincolo de
cuvinte.
Mulțumiri autorilor care au dat curs acestui prim
volum: Lavinia Bud, Elena Căruntu, Camelia Cristea, Dacina Dan, Vasilica
Grigoraș, Mioara Hususan,
Costache Năstase, Ioan Popoiu, Constanța – Doina Spilca, Nina
Tărchilă și Volodea Gavril.
O poezie vie, plină de intensitate,
deși cu stiluri diferite, se
reuneşte pe tărâmul mirific al versului. De data aceasta, poezia este cea care ne unește. Dragostea și respectul fiecăruia, al unuia pentru celălalt.
Sunt oameni care se întâlnesc în timp, aparent întâmplător. Însă nimic nu e
aparent, nimic nu e întâmplător. Undeva, cândva, în Univers, două bobiţe de
praf de stele s-au unit, bobiţe care pot fi eu, tu sau oricare dintre noi. Au
alergat prin tot cerul și au
promis să nu se piardă. Nu s-au pierdut şi s-au legat în cuvinte. Cuvinte care
revin către noi și pe care tu, acum, le
citești. Să-ți doresc timp să poți intra în lumea lor?
Uneori,
oamenii se întâlnesc! Uneori, oamenii
rămân! Aparent întâmplător, aparent la timp. În realitate, prin această
antologie, frumosul învinge și cunoaște lumina.
Lumina
tiparului și a lecturii. Lumina
timpului, sub care această poezie, ca aspirație spre zbor a sufletului, va dăinui sau nu.
Timpul, același prieten și dușman tăcut al fiecăruia. Timp care
fuge Printre rânduri, printre gânduri, printre
oameni!
Mioara Hususan
Slimnic, 2017
Norii mă privesc prin geamul mare,
de la terasă, cu degete de vânt. Miroase a tei, trecutul zvâcneşte viu,
foşnitor, cu sânge de clorofilă verde, la picioarele mele, în mine se închid
perspectivele, eu sunt stratul de celuloid ce poartă lumea sub retină, căci ce
poate lega o seară fierbinte de vară, de foaia pe care înlocuiesc cuvintele cu
inefabile păsări, decât faptul că m-am întâmplat, că m-am scris cu mine pe cicatricea albă a
peretelui uterin, că m-am iubit şi m-am urât, că mi-am ridicat poeme ( FRUNZE
ÎN OGLINDĂ – Editura MARINEASA, 2002 şi
APARENT / ILLUSORY – Editura SINGUR, 2016 ) în visul de abstract al
sentimentelor, că rememorez şi-n acelaşi timp mă reconstruiesc, că sunt larvă şi fluture, lacrimă
şi rug, trecut peste prezent, că
sunt doar o anamorfoză a lui ieri, în care silabele se logodesc cu libertatea,
rezultând, prin reacţii de hidroliză şi hidrogenare, doar un ester cu aromă de
amintire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu