Teste
La modă sunt testele.
Teste
medicale, teste de inteligenţă, teste de evaluare a cunoştinţelor într-un
anumit domeniu, teste de (in)cultură generală, teste de evaluare a stării de
fericire, a stării de bine , teste de abilităţi, de aptitudini etc. Practic nu
mai există nimic din om ce nu poate fi testat: trupul, pe dinafară şi pe
dinăutru, psihicul, mintea. Rămâne doar sufletul, care, neputând fi pus în
evidenţă prin nicio metodă ştiinţifică, nu face obiectul vreunei cercetări prin
teste. De altfel, încă din sec.XIX, oamenii de ştiinţă de la Sorbona, cântărind
muribunzii şi morţii, au constatat că nu există nicio diferenţă de greutate
între omul care trage să moară şi , mai
apoi, omul mort. Deci, n-a ieşit niciun sulfet din mort, că dacă ar fi ieşit
s-ar fi simţit la cântar. QED!
Dumnezeu
este, însă , de altă părere, pentru că operează altfel. Din momentul concepţiei, îl înzestrează pe om
cu suflet dătător de viaţă, cu care nou-născutul intră în lume, pe care suflet
Dumnezeu îl ia înapoi când omul iese din lume. Nu există o dorinţă omenească
mai potrivită decât aceea ca să avem o intrare binecuvântată şi o ieşire
binecuvântată. Viaţa între două binecuvântări. “Binecuvântează, Doamne,
intrările şi ieşirile noastre!”
În pas cu
progresul, adaptându-se permanent la pretenţiile lumii moderne, Dumnezeu
foloseşte şi testele, prin care evaluează starea credinţei, cât de mult Îl iau
oamenii ( creştinii) în serios.
După 1989,
la noi în România, mai întâi, a aplicat Dumnezeu testul cu bisericile. Se
construiesc noi biserici, se renovează cele vechi, cu mare greutate. Marea
majoritatea a creştinilor ( care contribuie cu mult, cu puţin) au salutat acest
trend şi se bucură. Urmaşii lui Iuda ( majoritatea cu carte) au sărit ca arşi
(şi sar în continuare). Cum? Nu se puteau da aceşti bani săracilor( pentru
spitale, pentru şcoli etc.).
A urmat
testul cu Catedrala Mântuirii Neamului. Aceeaşi mânie proletară privind banii,
din partea aceloraşi urmaşi ai lui Iuda. Plus tot felul de analize şi
consideraţii subtile, filozofico-religioase, privind lipsa de sens a “
mântuirii neamului”.
Chiar dacă,
la o analiză atentă şi cinstită, obiecţia cu banii pentru biserici şi
Catedrală, care ar lăsa ţara fără spitale şi şcoli, cât şi cea cu privire la
mântuirea neamului, s-au dovedit ( şi se dovedesc) fără temei, opozanţii rămân
pe poziţii. Unii au trecut testul cu bisericile şi catedrala, alţii l-au picat.
Cei picaţi au libertatea de a repeta testul, de a veni la reexaminarea
conştiinţei. Dumnezeu , răbdător, îi
aşteaptă…
A apărut un
nou test. Testul cu familia. În actuala
Constituţie a României, art.48 sună aşa:
Art.48 – Familia
(1) Familia
se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora
şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi
instruirea copiilor.
(2)
Condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a căsătoriei se stabilesc
prin lege. Căsătoria religioasă poate fi celebrată numai după căsătoria civilă.
(3) Copiii
din afara căsătoriei sunt egali în faţa legii cu cei din căsătorie.
Comisarii,
descoperiţi şi acoperiţi, ai minunatei lumi noi, fac presiuni pentru lichidarea
familiei monogame, aşa cum este ea cunoscută şi practicată, de milenii, în diferite
culturi, ca o uniune între un bărbat – soţ
şi o femeie- soţie. În minunata lume nou, însă, soţul poate fi şi femeie
( sau o femelă din regnul animal) şi soţia un bărbat ( sau un mascul din regnul
animal).
Formularea
“Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi” lasă cale
deschisă pentru pretenţiile aşa-ziselor comunităţi LGBT ( lesbiene, gay,
bisexuali, transsexuali), de a impune ca normalitate socială relaţiile contra
naturii sau homosexuale.
În lumea
creştină, căsătoria dintre un bărbat şi o femeie, este o taină dumnezeiască
prin care Dumnezeu lucrează nevăzut, împreună cu şi prin perechea căsătorită, la mântuirea
soţilor, adică la eliberarea lor de sub tirania păcatului, în perspectiva
moştenirii vieţii veşnice. Un dat psiho-somatic, ce nu poate fi ( şi nici nu
trebuie) extirpat, sexul şi sexualitatea sunt normale sau anormale în funcţie
de cum se raportează la taina căsătoriei. În acest sens, potrivit canoanelor
Bisericii, relaţiile intime, sunt fie contra firii, adică între persoane de
acelaşi sex ( sau cu animale, cu cadavre etc.), fie curvie ( relaţiile înainte
de căsătorie), fie preacurvie ( adulter).
Familia
monogamă este o piedică serioasă în calea liberalizării şi normalizării
relaţiilor intime fără frontiere de gen,
de vârstă, de specie, de timp, de loc etc.
Iniţiativa
Coaliţiei pentru Familie, de modificare a Art.48 din Constituţie, este de fapt
o repunere în acord cu Art. 16
din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (Art.16 - Cu începere de
la împlinirea vârstei legale, bărbatul şi femeia, fără nici o restricţie în ce
priveşte rasa, naţionalitatea sau religia, au dreptul de a se căsători şi de a
întemeia o familie). Deoarece iniţiativa contravine corectitudinii politice, diversităţii,
multiculturalismului, toleranţei etc. ea nu poate fi decât de origine …
comunistă, la rigoare … putinistă! “CPF
nu este o asociaţie reală, ci, exact ca marile asociaţii comuniste, o masă de
oameni care se alătură din conformism, fără înţelegere, entuziasm sau aderenţă
reală. Nimeni nu se adună şi nu dezbate nimic acolo. Mulţi din membri poate
nici nu ştiu prea bine ce se întîmplă, cum nu au ştiut nici când au dat cu
subsemnatul cât e de aiurea ce au semnat, au făcut ce au crezut ei că se
cuvine, s-au conformat normelor şi s-au luat după cei din jurul lor.” (Sursă:
http://adevărul.ro/news/politica/alina-mungiu-pippidi-tragedia-asocierii-romani-1_5933b1805ab6550cb8c3d5fe/index.html
) Printre altele, doamna Alina Mungiu Pippidi este şi și inițiatoarea
platformei civice România Curată! Din pespectiva instituţiei familiei, după
doamna Mungiu-Pippidi, România curată va
arăta aşa: “Contra propunerea mea este să se scoată integral din Constituţie articolele
despre familie, să se separe în legea familiei clar căsătoria civilă (la care
trebuie să aibă dreptul toată lumea, straight sau gay, perechi cu copii sau
perechi fără), cea religioasă să fie liberalizată (nu au decât unii să se
unească în faţa bisericii doar, dacă nu au pretenţii de proprietate, iar
fiecare biserică hotărăşte ea pe cine căsătoreşte şi pe cine nu, unele vor
căsători gay-ii, altele, cele mai multe, nu, dar e treaba lor). Şi cu asta,
fără nici o discriminare a cuiva, am încheiat socoteală şi am mai crescut
calitatea Constituţiei (cu cât mai scurtă şi aplicabilă, cu atât mai bună).”
Curat constituţional!
Împotriva
iniţiativei CpF s-au ridicat cavalerii europeni pidosnici de după Malta,
din cetăţile lor de scaun de la
Bruxelles, de la Strassbourg : http://www.lgbt-ep.eu/
intergroup-documents/ open-letter-to-romanian-parliamentarians-do-not-support-the-proposed-referendum-on-the-definition-of-the-family/ În Parlamentul European nu există un “
intergroup on normal, traditional family
rights”. Democratic şi fair play ar trebui
să existe… Dar toţi europarlamentarii sunt funcţionari (bine plătiţi) ai
imperiului şi nu ai provinciilor de unde provin şi unde au fost aleşi.
La noi,
acasă în România, coaliţia anti-CpF, combate tare, cu tot felul de argumente,
care n-au nimic de a face cu tema ( inclusiv argumente scripturistice,
trunchiate şi scoase din context!). Dar cu cât combate mai tare, cu atât se
deschid mai mulţi ochi şi se separă mai bine apele…
Ce teste vor
mai urma, oare, că nisipul din clepsidră este pe sfârşite?
Nicușor Gliga
București, 17 iunie
2017
Sf. Mc. Manuil, Savel şi Ismail (Dezlegare la peşte)
POARTA DESCHISA DRAGOSTEI - Parintele
Rafail Noica
Facerea de
minuni, de exemplu, este numai unul din lucruri, si nu cel mai pretuit de
Sfintii istoriei. Cele mai pretuite de Sfintii istoriei sunt virtuti ca
smerenia, de pilda, care este poarta deschisa dragostei, dragostea fiind
cuvântul la care se reduc toate poruncile dumnezeiesti.
Parintele
Rafail Noica, Cultura Duhului, Ed. Reintregirea, Alba Iulia, 2002, p. 111.
Sursa: Pr. Alexandru Stanciulescu Barda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu