MESIE AL IUBIRII

CUVÂNTUL MESIE AL IUBIRII

LUI VASILE ANDRU IM MEMORIAM (LA UN AN DE LA TRECEREA LA CELE VEŞNICE); PENTRU LAUDA CE-O ADUCE LIMBII ROMÂNE PÂNĂ ŞI PE PĂMÂNTUL AUSTRALIAN

Cuvântul vine de unde vine Mesie a iubirii,

În iubire pentru omenire, vine în drag şi-n făinoşag

Doină şi lumină cu dreptul la înviere, pentru omenire

Dezinteresat, curat şi luminat la curți de dragoste şi dor întru dragoste Hristos pace şi pâine pentru popor

E, ca nepăsarea măririi,

dar şi un luminos Făt-Frumos, ca nepăsarea ierbii care creşte sub talpi întru răsărit 

de soare şi de binecuvântare în România-Eminescu,  

binecuvântare sfântă sub soare  

şi dreaptă-Ştefan cel mare cum nu fu alta mai conştiință şi mai ziuă,

ca ziua senină,

albastră,

 care se cunoaşte de seamă de dimineață,

se cunoaşte în perspectivă bravă de muncă,

de cugetare adâncă de plug,

de sapă scormonind adânc de apă-cer de fântână,

de viață fără buruiană, viață din secere pâine mai bobițată,

mai măşcată-luminată, ca aurul de neghină, de noapte, strecurată,

Cuvântul fiind Dumnezeu dezinteresată şi inspirată ecuație cu emoție de curăție pentru Templu omenirii,

Templu exemplu pur şi simplu

(greşesc cu toptanul, că omul care munceşte, greşeşte şi asta scrie şi-n Biblie,

dar pe nimeni nu scuză şi că cel care perseverează în prostie şi donie e țap 

ispăşitor,

că nu-bun de cap, are handicap).

Pavel Rătundeanu-Ferghete

CUVÂNTUL-MESIA IUBIRII

Lui Vasile Andru petru în veci pomenirea lui,

Im Memoriam la un an de la plecarea lui la cele veşnice (până şi-n depărtată Australie,

el mândru preamărind întru sfântă treime intru adânc şi profunzim la înălțime

de sfânt duh în ceea ce-i în iubire drept la înviere,

lăudând limba română, ca laudă de zestre al zarilor albastre,

al caselolor cu flori în ghivece-glastre

Pe pervaze de mândre feresre,

de binecuvântare întru răsărit de soare,

de România avându-l cum nimeni altu pe Eminescu

cum nu fu altu Cristosul limbii române, Cristosul doină şi lumină

roditor divin în grădină şi-n stupină

avându-l în suflet, ca pe o oaie betegă,

fiul lui Dumnezeu, un tot în tot şi-n toate, în lumea întreagă

Hristos, ținându-l în brațe la piept pe Eminescu, pe Alditul-Cuvântul,

ca să- i simtă cereştile bătăi ale inmii dumnezăieşti culma-culmii lumii

"laudator temporis acti", în veci amin !

Cuvântul-Dumnezeu firesc şi omenesc mi sufletul ş-mi vine, vine de unde-mi viine

cu drag, făinoşag şi alinare Mesia iubirii, îmi trece cu bună-cuvință plin de voință al casei prag

în nepăsarea mării aflată în furtună să învingă catarg după catarg,

Cuvântul iubire-drept la înviere petru candidatul demn de fericire,

Cuvântul dezinteresat inspirat de Dumnezeu

vine curat luminat aur strecurat,

aur smirnă şi tămâie-duh de viață duh de adevăr şi simetrie vine

s-aline a lumii durere,

vine în omeneasca ecuație dintr-a lui Dumnezeu vecie,

vine cu emoție jinduită, dorită, după a lui Dumnezeu împărăție

unde de-a dreapta Tatălui Ceresc

firesc dumnezăiesc Hristos în tot şi toate echo-sănătos încăpățânat în bine  pentu mine şi tine

ne-a pregătit un loc de ordine şi disciplină,

loc de doină şi lumină pentru a găsi corectă şi adevărată soluție şi rezoluție: pace şi pâine, acoperământ Eminescu, inteligent şi savant-academic curat si luminat aur cenuşiu strecurat,

aur, smirnă şi tămâie tras în mâine

duh de viață coloană fără sfârşit, conştiință-ziuă care se cunoaşte falnic viitor şi spor în muncă,

cugetare adâncă în fabrică şi luncă şi duh de de adevăr-simetrie,

în emoție pentru omenire,

omenire pornită şovăitoare către fericire.

PAVEL RĂTUNDEANU-FERGHETE