A CEEA CE-I EMINESCU - SUFLET DE POET ÎN PRAG PESTE PRAG DE SĂRBĂTOARE CENTENARĂ

A CEEA CE-I EMINESCU

~*~

CEEA CE-I DUMNEZEU-IUBIRE ŞI DULCE MINUNE :

EMINESCU ÎNȚELEPCIUNE-RUGĂCIUNE CULME

LA LUME, CE POARTĂ A LUI DUMNEZEU NUME:

ROMÂNIA PACE ŞI PÂINE,

HRISTOSUL LIMBII ROMÂNE FALNIC VIITOR TRAS ÎN MÂINE ,

CER ALBASTRU AL NOSTRU DE LAC ALBASTRU DE CODRU FĂRĂ MODRU.

FĂRA OMENESC ŞI FIRESC

NICI EU ÎNTRU FEL NU MĂ  BOTEZ, NU MĂ NUMESC,

ÎN DREPUL DE A FI ZI DE ZI IUBIRE,

CĂ Fără efort nu-s expert,

N-am nici confort de badea la care-i loveşte creanga clopul,

Nu-s nimic, dar ce zic ?

NU-S IISUS, NU-S Iisus mai Iisus, de moarte şi cuvinte,

Nu-s un aparte în tinerețe Făt-Frumos fără moarte,

Zâmbet de pace, Liturghie-n spice, PÂINE

În spectacolul naturii umane de mâine,

Doină de dulce Eminescu minune,

A ceea ce-i iubire şi minune, EMINESCU, că vine prin cuvânt cela ce vine PĂRINTE A ÎNVIERII,

LA TRĂIRE MAXIMĂ: MESIE A IUBIRII, inimă română cu îndemână pentru unii

Şi peste mână,

fericire pentru alții, pentru celalți, până şi pentru vrăşmaşii dragi, de încredere

Întru răsărit de soare

cu arome şi culoare cum ştim la alt nivel de nobil şi sublim.

~*~

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE

SUFLET DE POET ÎN PRAG PESTE

 PRAG DE SĂRBĂTOARE

CENTENARĂ

MOTTO: "SĂ NU STRICI CUIB DE PASĂRE, NICI CASĂ DE OM". (ILEANA VULPESCU)

~*~

Nu-mi mai aduceți ouă de păsări din hotar, mamă şi tătă,

Că eu țin să mă înmulțesc cu talanții-n har,

Nu-mi aduceți, că nu vreau să văduviți eco-natura României mari,

Mama țară, bunătate de Rai ce-l am

Ca şuhan, niciodată, să nu trăiesc fără socoteală, în van,

Cu zeii pierduți ca măgarii-n ceață, pentru'că nu-mi mai revin la copilărie şi amar vreodată,

Că răsar mare conştiință, deşi n-am apus niciodată,

Să răsar cu talanții lui Dumnezeu dar din dar făcut Rai

Pe picior de Plai şi gură de Rai cu dealul mai la deal

Şi valea lui Iancu mai la vale în Ardeal,

Ca liric pe liră născut din nou în față să vă apar Eminescu, veşnică primăvară

Costumat popular, cum rar național, cu chemeşa fericirii cu primă tricolor, şi-n clop cu cinstea pe care o pot purta,

Ca Iisus pe umeri crucea sus pe Golgota,

Îmbrăcat doină şi lumină în fain de duminică,

Că-n sărbătoare fain făinel păşeam pas cu pas, cu lucru bine făcut

Din lumina zilei de început,

Păşeam pe sub cerul albastru sincer, mândru şi cu caracter la biserică

Păşeam cu nepăsarea mării pe valurile omenirii cu sute de catarge

Chemat de Mesia iubirii, catarge care netrăind în van

Vor ajunge cu biruință prin fapte şi credință la liman,

La mal, cu valul pe val, în universul social-uman

Aprins, animat, de mari speranțe de bine al României profunde şi mari

Peste aşteptări prin voințe tari şi bune- cuvințe,

Doină şi lumină, în drag, mireasa cu făinoşag, trecută la Alba-Iulia peste a casei prag

Trecută cu neam şi țară prinsă adevăr şi viață simetrie în horă cu îndemână inimă română cu îndemână

De Românie gătită întregită, comoră rară de grai şi plai de Rai,

Pregătită cu întregul alai de negrăită sfântă nuntă aniversară centenară

Cum nu fu mai Hristoasă

şi mai tandră şi mai frumoasă la români în casă.

~*~

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE