Tot ceea ce cauţi
~*~
Ploua şi erai îndrăgostit în toamna
care arăta
mereu aceeaşi,
toamna în care
mereu vă întâlniţi.
Timpul vă
visează fericiţi,
păziţi de îngeri şi
unicorni,
primind darul
iubirii şi-al vieţii
un sentiment de
pace totală vă cucerește.
- Am văzut cu
ochii tăi, am simţit cu inima ta,
ceea ce căutam
era, acolo, în mine,
voiam să
le-ntâlnesc
şi uite aşa ai apărut - de unde nu ştiu
-,
şi pentru că ai
în tine
ceva ce nu te
lasă să fii liniştită
sau care caută
acel liman al liniştii depline.
Alerga năucită
prin tine,
prin
provocările visurilor tale,
trecutul şi viitorul curg circular,
se interpun,
intersectându-se,
uneori
schimbându-şi sensurile.
Există o lume
reală şi inconsistentă,
dar şi una imaginară şi
adevărată,
cunoaşterea are falii întinse.
Tot ceea ce cauţi e în tine.
- Suntem în
acelaşi vis,
mereu mă aduci
acolo unde sunt eu,
ai ceva de la
mine, când te privesc
mă pierd în
tine, în mine însumi
şi nu mai ştiu decât că te vreau,
în tine l-am
simţit pe Dumnezeu.
Absenţa ei o resimţi
acut,
cu trecerea
timpului
tot mai
puternic o percepi a ta,
în minte-ţi vin fragmente
din chipul ei
transformat,
te miri când le
rememorezi,
uneori avea
până la identitate chipul tău,
ţi-ai adus
aminte de-o zi superbă,
aţi mâncat la un restaurant
(astăzi închis,
ca multe alte locuri
pe unde-aţi trecut),
o rază de
lumină i-a traversat faţa,
nu i-ai spus
nimic,
a zâmbit trist,
visător.
Avea faţa ta din lumea feminină,
fragilă şi vulnerabilă ai simţit-o
atunci,
se rupea de
realitatea imediată,
era Ea din
străfunduri,
o frumuseţe aparte,
fata pe care ai
cunoscut-o cândva,
fata de care eşti iremediabil legat!
Fluxul timpului
se împleteşte
cu paşii lăsaţi pe
străzi, pe alei,
ţi-a plăcut
glasul ei infantil, melodios,
te pierdeai cu
privirea-n ochii ei,
erai fericit şi, culmea,
ţi-era dor de ea
şi când îi ţineai mâna-n mâna ta.
- Să nu mai uiţi,
te iubesc, jur
pe buzele tale! - i-ai spus.
~*~
IRINA LUCIA
MIHALCA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu