Între două priviri, o taină
~*~
Ca și cum ai stinge toate luminile, toate vocile,
amurgul pășește încet, târziu,
risipind durerea, desprins din aripa nopții,
sub ochii îngerilor
în tine găsești cărarea,
purtat de ritmurile inimii
pătrunzi în adâncuri,
treci dincolo de lutul faliilor,
de scoarța tăcerii, de coaja gândurilor,
de straturi noi, de rădăcini,
plutind aievea, peste apele visului
vezi puntea dintre zodii,
tărâm surpat de vremuri,
suave imagini
apar, alunecă și curg,
îmbrățișați în amintiri,
îmbrăcați în cuvinte,
între două stații,
între două clipe,
între două priviri,
surâsul tău
îmi captivează inima,
un semn, o trecere continuă,
palpabilă ca un sunet,
în aerul dintre noi, cu mir
pictezi fiecare emoție,
prin tine respir
și sufletul îmi zboară.
Pe trup și-n inimă, o taină,
noi începuturi,
viitoare uitări…
~*~
8 noiembrie 2017
IRINA LUCIA MIHALCA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu