Credința Ortodoxă și
etosul
Mitropolitul Ieremia al Gortinei
Legătura
noastră cu Dumnezeu, iubiții mei, se exprimă prin cuvântul „credință”. Cuvântul
acesta este puternic și exprimă o legătură puternică. Provine de la verbul „a
se încredința”. Așadar, spunând „cred în Dumnezeu”, înseamnă că mă încred cu
totul Lui, mă predau Acelui, sunt al Lui.
Am semnat și
un legământ sfânt prin care am declarat că aparținem lui Dumnezeu și am făcut
chiar și făgăduințe și jurăminte că vom fi ai Lui și vom trăi așa cum vrea El.
Aceste făgăduințe și jurăminte le-am făcut atunci când am intrat în Familia lui
Dumnezeu, care se numește BISERICĂ. Da! Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, S-a
făcut om și a venit aici pe pământ să-Și facă Familia Sa. În această Familie
sfântă a lui Dumnezeu am intrat și noi, atunci când ne-am botezat. Și atunci am
făcut și jurământul că ne lepădăm de satana și de toate lucrurile lui și ne
unim cu Hristos. Iar după ce ne-am botezat, am primit numele Începătorului
nostru, Iisus Hristos, și ne numim și noi creștini. Dar ne numim creștini și
pentru că ne-am miruit. După Botez am fost miruiți cu Sfântul Mir și am primit
darurile Sfântului Duh. Deci ne numim creștini și pentru faptul că ne-am
miruit. Mare lucru, mare cinste și vrednicie este faptul că suntem creștini!
Credința
noastră, frați creștini, se numește Credință Ortodoxă, iar noi ne numim
creștini ortodocși. „Trebuie să ne mândrim și să ne bucurăm pentru că suntem
creștini ortodocși”, spunea Sfântul Cosma Etolianul în predicile sale. „Și
aceasta pentru că – continuă el – toate celelalte credințe sunt mincinoase,
numai credința ortodocșilor este adevărată”. Și este adevărată credința
noastră, pentru că este aceeași cu cea pe care a învățat-o Domnul nostru Iisus
Hristos și Sfinții Apostoli; pentru că este aceeași cu cea pe care au primit-o
Sfinții Părinți de la Sfinții Apostoli și a ajuns până la noi. Această credință
au avut-o la început toți creștinii și papistașii și protestanții de astăzi.
Dar aceștia s-au abătut, s-au rupt din arborele Ortodoxiei, și-au făcut
propriile lor ramuri, propriile lor fracțiuni, și s-au despărțit de Biserica
lui Hristos, adică de Biserica Ortodoxă.
Și deși
credința noastră, frați creștini, este dreaptă și adevărată, noi însă nu o
cunoaștem. Nu cunoaștem ce este Sfânta Treime, Dumnezeul nostru, nu cunoaștem
ce este Biserica și care sunt Tainele ei, nu știm ce se întâmplă după moartea
omului și ce trebuie să facem să bine-plăcem lui Dumnezeu și să ne sfințim.
Pentru că scopul vieții noastre este să ne sfințim. Spre aceasta trebuie să ne
dăm tot interesul și să ne îndreptăm toată grija noastră: spre mântuirea
sufletului nostru. Nu știm adevărurile credinței noastre, dogmele Bisericii
noastre Ortodoxe. Însă trebuie să cunoaștem aceste dogme, pentru că ele sunt
cele care au fost răstălmăcite și schimbate de papistași și protestanți,
aflându-se în afara Bisericii și făcându-și propriile lor adunări. Cea mai mare
dogma o credinței noastre, iubiții mei, este THEOTOKOLOGIA. Da! Cel care
cunoaște dogma despre Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, acela este cu adevărat
ortodox și cunoaște și celelalte dogme ale credinței noastre. De aceea, într-un
stih din Acatistul Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu se spune: „Bucură-te,
capul dogmelor (poruncilor) Lui!” Adică, esențialul, căpetenia tuturor dogmelor
lui Hristos este MAICA DOMNULUI. De aceea și noi ortodocșii o cinstim în mod
deosebit pe Maica Domnului. Căci în toate casele se află icoana ei și la orice
greutate ni s-ar întâmpla spunem: „Maica Domnului! Maica Domnului ajută-mi!”.
Deoarece
Credința noastră Ortodoxă are o învățătură frumoasă, pentru aceasta are și un
frumos și plăcut etos. Adevărații creștini ortodocși trebuie să-și pună drept
scop al vieții lor, să-L cunoască și să-L iubească pe Dumnezeu și să trăiască
așa cum vrea El. Și fiindcă nu știm că pentru toate este vinovat egoismul
nostru, pentru aceasta adevărații creștini nici ei înșiși nu trebuie să-și
spună lor cuvinte de laudă și nici să dorească să audă cuvinte bune de la alții
despre ei înșiși, pentru a nu cădea în mândrie. Adevăratul creștin ortodox este
foarte smerit și nu-și „ridică capul” ca să se înalțe mai presus de ceilalți.
Și deoarece Domnul nostru Iisus Hristos ne-a spus că „strâmtă și cu durere este
calea” care duce la Împărăția Cerurilor, de aceea și Ortodoxia spune fiilor ei
să facă asceză, pentru a putea trece prin „calea cea strâmtă” a mântuirii. Le
mai spune încă să verse lacrimi de pocăință, deoarece calea mântuirii nu este
numai „strâmtă”, ci și „cu durere”. Astfel spiritualitatea ortodoxă este
ascetică și tânguitoare pentru păcatele ce le-am săvârșit. Așa au trăit Sfinții,
iubiții mei, a căror pomenire o cinstim și la a căror sfinte icoane ne
închinăm. Au săvârșit nevoințe ascetice, privegheri, plecări de genunchi,
postiri, se gândeau continuu la păcatele lor, suspinau și plângeau pentru ele
și cereau necontenit de la Dumnezeu să le dea iertare. Citiți Viețile Sfinților
și veți vedea cum au trăit Sfinții. Creștinii ortodocși, după Sfânta Scriptură,
cea mai iubită citire o au Viețile Sfinților.
Dar luați
aminte, fraților! Luați aminte la unii preoți și teologi activi, chipurile,
care ne-au pricinuit vătămare și ne-au schimbat etosul ortodox, pe care ni l-au
predat Sfinții noștri Părinți. Acești „inovatori” se vede că nu pun accent pe
pocăință, rugăciune și asceză, ca lucrare principală a creștinului, ci aruncă
în altă parte greutatea cuvintelor lor. O aruncă în propriile lor opinii
inovatoare lor și în promovarea lucrării lor. Iar caracteristica lor principală
este să-și „ridice” mult capetele lor și să-i „decapiteze” pe ceilalți cu sabia
cuvintelor lor. Dar cel care trăiește cu adevărat în pocăință, nu-l lasă inima
să-l clevetească pe celălalt, nici să se îndreptățească pe sine și să creeze
dispute cu frații lui. Pentru că cealaltă caracteristică a lor este de a se
certa și a-i despărți pe oameni. Departe de aceștia, fraților, departe de ei,
deoarece nu veți putea spori duhovnicește influențați de ei, ci veți fi mereu
tulburați și confuzi.
Dacă eu,
prin cuvintele și purtarea mea, v-am prezentat o astfel de pildă antiortodoxă,
vă rog cu smerenie să mă iertați și să vă rugați pentru îndreptarea mea. Doresc
să fiu râvnitor pentru Domnul Dumnezeul nostru, credincios dogmelor ortodoxe și
luptător pentru ele, însă cu modestie și smerenie și dragoste, chiar față de
cei care nu sunt de acord cu mine, fără să le atașez greaua acuzație de
„eretic”, fiindcă nu sunt de acord cu mine.
Iubiții mei
creștini, îngrijiți-vă să învățați dogmele ortodoxe, citind mai ales cărți
dogmatice, și să trăiți cu etosul ortodox. Drept scop principal al vostru să
puneți mântuirea sufletului vostru. Observați că cele mai multe tropare ale
Bisericii noastre se sfârșesc cu „mântuiește sufletele noastre”. Să mergeți la
duhovnici credincioși și să vă mărturisiți cu smerenie și sinceritate păcatele
voastre. Să nu judecați pe nimeni, pentru ca sufletul vostru să afle milă în
ziua Judecății. Să vă rugați cu cuvintele voastre lui Dumnezeu, dar și cu
rugăciunile Bisericii noastre. Ne numim ortodocși pentru că Îl slăvim și-L
adorăm în chip drept pe Dumnezeu. Și-L slăvim drept prin cultul Bisericii
noastre, care cu adevărat este insuflat de Dumnezeu. Să aveți icoane în casele
voastre, să aprindeți candela la icoana Maicii Domnului, să tămâiați, să vă
rugați cu metanierul, spunând: „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă!”, să
mergeți la locurile de închinare, acolo unde există icoane făcătoare de minuni
ale Maicii Domnului nostru, ca să primiți harul ei.
Acesta este,
frații mei, etosul ortodox și mă rog ca să-l trăiți, să vă desfătați de el din
toată inima voastră și să-l încredințați ca avere sfântă copiilor voștri.
Făcând aceasta, vă vor fi recunoscători pentru această educație pe care le-ați
dat-o. Vă va fi recunoscătoare și patria noastră pentru copiii pe care îi veți
dărui, plămădiți cu tradiția ortodoxă.
Cu multe
binecuvântări,
† Ieremia,
Mitropolitul Gortinei și Megalopolei
Stareța Macrina Vassopoul
BIOGRAFIA
Obârșia – Locul de naștere
Asia Mică, cea născătoare de Sfinți, încă din
primii ani ai Creștinismului, atât în perioada bizantină, cât și după căderea
Constantinopolului, a dăruit Bisericii coloși duhovnicești, în ceata cărora
sunt numărați Sfântul Vasilie cel Mare, Sfântul Grigorie Cuvântătorul de
Dumnezeu, Cuvioasa Irina Hrisovalantu și Sfântul Grigorie Palama, iar în
vremurile mai noi, Sfântul Arsenie Capadocianul, Starețul Paisie Aghioritul,
Starețul Ieronim din Eghina, Starețul
Iacov Țalichis și atâția alții. Renumitele ei centre monahale (Capadocia,
Olimpul Bitiniei, Latros etc.) au hrănit duhovnicește și au sprijinit prin
evlavia lor cea vie pe creștini, chiar și în vremurile grele, unele dintre ele
chiar până la Catastrofa Asiei Mici[1]. Acest loc binecuvântat a fost locul de
naștere și al fericitei Starețe Macrina, ctitora și egumena (1963-1995) Sfintei
Mănăstiri a Maicii Domnului Odighitria de la Portaria – Volos, metocul Sfintei
Mănăstiri Filotheu din Sfântul Munte Athos.
Numele din
lume al Stareței a fost Vasilichi Vassopoulos. S-a născut în anul 1921 în
Hatzileri[2], în partea vestică a Asiei Mici, în regiunea vechii Eolide. Satul
acesta se află în deosebit de roditoarea câmpie a Magnisiei, între râurile Kryu
sau Kriu[3] și Ermu[4], la o distanță de cincisprezece kilometri sud-est de
orașul Magnisia și patruzeci și cinci de kilometri nord-est de Smirna.
Din punct de
vedere bisericesc, Hatzileri aparținea de Sfânta Mitropolie a Efesului.
Biserica satului era închinată Sfântului Haralambie, pe care îl cinsteau cu
multă evlavie toți locuitorii creștini. La sărbătoarea Sfinților Apostoli se
făcea prăznuire luminată vreme de trei zile. Biserica Sfântului Haralambie era
simplă, cu acoperiș în două ape, avea o clopotniță cu trei nivele, iar în
incinta ei era școala. Părinții Stareței au cultivat dintru început în
sufletele gingașe ale copiilor lor dragostea și respectul față de Sfântul
Haralambie. Însăși Stareța nutrea o deosebită evlavie pentru Sfânt și
întotdeauna cinstea pomenirea lui, mai ales după o experiență personală a ei,
pe care avea să o descopere într-unul din Cuvintele sale.
Tatăl ei,
Fotie Vassopoulos, s-a născut în satul Milies – Pilios, iar mama ei, Anastasia
Vassopoulos din neamul Kehaghia, s-a născut în Kardița. Părinții ei au plecat
în Asia Mică pentru a căuta de muncă și, în cele din urmă, s-au stabilit la
Hatzileri. Erau niște oameni evlavioși și virtuoși, muncitori și iubitori de
osteneală, cinstiți și foarte iubiți de compatrioții lor. Fotie era negustor și
lucra în ascuns virtutea milosteniei, căci obișnuia să lase în timpul nopții
coșuri pline cu alimente la ușile caselor familiilor nevoiașe. Anastasia se
ocupa cu instruirea în arta broderiei și era un suflet iubitor de liniște.
Trăia ca o monahie în lume, cu smerenie, luare-aminte și rugăciune.
Fotie și
Anastasia, lucrând duhovnicește în frica lui Dumnezeu și păzind poruncile Lui,
au transmis aceste virtuți și copiilor lor, dându-le din fragedă copilărie o
educație „întru învăţătura şi certarea Domnului”[5], așteptând rod bun,
încolțirea seminței lor celei bune. Dumnezeu le-a dăruit patru copii, pe
Nichifor, Gheorghia, Maria și Gheorghie. Primi doi copii s-au născut în
Magnisia din Asia Mică și au adormit acolo la o vârstă foarte fragedă. Ultimul
lor copil s-a născut în Grecia, în 1926, la cinci ani după nașterea Mariei.
În 1922
Catastrofa Asiei Mici a adus dezrădăcinarea elenismului Asiei Mici din vatrele
lui strămoșești. Astfel și familia Vassopoulos a luat calea întoarcerii cu
Maria, care avea în jur de șase luni. Mama ei, în încercarea îngrijorătoare de
a ajunge la corabia care avea să-i aducă în Grecia, de multe ori a fost
îndemnată să arunce pruncul în mare ca să-și salveze propria sa viață, însă ea
cu multă credință o ținea strâns în brațe pe fiica ei. După multe greutăți și
primejdii, refugiații greci au ajuns în Grecia, ducând împreună cu ei credința
și nădejdea în Dumnezeu, voința pentru o viață nouă, precum și neprețuitele lor
vistierii, pe care evlavia și jertfirea lor de sine le salvaseră, icoane vechi
făcătoare de minuni și Sfinte Moaște.
Refugiații
din Hatzileri s-au stabilit mai ales în Nea Ionia – Volos și în
Langada–Tesalonic, în timp ce unii s-au așezat în Niceea și Pireu, Nea
Halkidona și Nea Ionia – Attiki[6]. Familia Vassopoulos a debarcat în Pireu cu
destinația Kardița, unde a rămas unu-doi ani în cantonamentul pentru refugiați,
apoi s-a stabilit pentru totdeauna în cartierul de refugiați din Nea Ionia –
Volos.
[1] 1912.
[2] Turcește Hacileri, astăzi
Hacihaliller.
[3] Turcește Nif Çay.
[4] Turcește Gediz.
[5] Efeseni 6, 4.
[6] Vezi Arhio Proforikis Paradosis
Kentru Mikrasiatikon Spoudon, dosarul A 33 (Hatzileri) și Dosarul 8 (Egkatastasi).
semnul crucii
Oamenii de
stiinta rusi sustin ca au dovedit printr-un experiment care sunt miracolele
rugaciunii si semnului crucii facute inainte de masa, spunand ca gestul facut
de orice credincios sau necredincios, poate purifica mancarea si apa!
Fizicianul
Angelina Malakhovskaya a spus ca obiceiul facerii semnului crucii deasupra
mancarii si bauturii, inainte de masa, are un profund sens mistic, mancarea
fiind astfel purificata.
Puterea
semnului crucii a fost studiat timp de 10 ani de catre cercetatoarea
Malakhovskaya. Ea, alaturi de alti cercetatori, au studiat impactul rugaciunii
„Tatal nostru” si al semnului crucii asupra bacteriilor patogene, luand mostre
de apa din diferite surse – fantani, rauri, lacuri.
S-a observat
faptul ca toate mostrele de apa contineau anumite bacterii inainte de a se
rosti rugaciunea domneasca si a se face semnul crucii asupra apei. Dupa
efectuarea acestor obiceiuri s-a observat ca numarul de bacterii daunatoare a
scazut de sapte, zece, sute chiar mii de ori.
Rugaciunea a
fost spusa atat de credinciosi, cat si de necredinciosi, iar numarul
bacteriilor a scazut indiferent de cine a fost spusa rugaciunea.
Efectele
beneficie nu se manifesta doar asupra apei, ci si a oamenilor, stabilindu-se ca
presiunea sangelui tuturor celor supusi la teste s-a imbunatatit.
Rezultatele
pozitive ale testelor sunt obtinute doar daca semnul crucii este facut
corespunzator, in caz contrar daca este facut necorespunzator si fara sa se
atinga punctele cheie de pe corp, rezultatele testelor sunt mai slabe sau chiar
absente.
Sa luam
aminte chiar de la Parintele Arsenie Boca: „Fa cruce pe tot ce mananci si bei,
fie ea si otravita, crucea anuleaza tot.”
DOAMNE
AJUTA!
Sursa: Pr. Alexandru
Stanciulescu Barda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu