NOI ERAM ÎN PARINIOR
de George ANCA
George Anca
NOI ERAM ÎN PARINIOR
Sumar
PARINIOR
te aduc aminte
și eu mă bucur
călător
Parinior
unul
încep mările să fiarbă
la ziuă
Ioana
morfină vie
1975 cu tine în nord
de la moară
în ziua când
s-a zis
dar unde ai plecat
adâncă albia noastră
BLÂNDEȚEA AMURGULUI
mie îmi cânți
știam că voi înțelege
și mi s-a promis că voi fi statuie
laur aurelian
smirna pe noi virgiliană
vedem împăcarea
comanda
jur și azi
pe visele pisicii negre
femeia din Orissa
zbată-te
n-am din părinți
zugravul
ajuns de blândețea amurgului
PALIDITATE
pe malul unui râu
graiul vătraiul
pentru că uneori o dusese bine
în frigul grânelor
a domnului cerească mângâiere
naiba voastră
unghi în floare
mi-ai spus c-am muncit bine
de-un an
pasăre-n vârf
în ceasul glumelor
prin gura de aur
unde-am fost raiule
ordalii paliditatea
TURNAVITU
credința este
obișnuiesc prea ticăloșii
în groapa adâncă
acest individ
cu desaga la spinare
nemișcat sărbătorilor
zburasei
din mormânt până diseară
după spargerea ulciorului
privirea de-ar putea
trupul zăpadă
mai multe
dacă Belgrad
Turnavitu
CE
VREA CUVÂNTUL ACELA
ce vrea cuvântul acela
singură viață amintire
Plâng trupuri
luat la goană
la amiază nu plângeai
părul ud
bogdaproste
morți aparente
evidență
tresăltând
în haine
fie că trăiesc
curtezana
în capul universului
GEMINI GEMINA
pe cărări
sâmbăta poeților
fâșia de stambă
mie-mi pare
dodia indianului
decapolit
recele mării
ascult ca-n toate serile
împacă-te natură
eternul imediat
decasilab
se usucă rufa-nceat
cum vii dimineața de acasă
mâine am 21 de ani
SLĂVITE COCLAUR
cimpanzeul
dactilice întreguri
trăind pe jumătate
Matei și sfinții italieni
Ioan și sfinții români
eudimonia
focul noaptea
otrăvuri
pe-atuncea
scriu aici
din suflet
slăvite coclaur
voi orhidee
de-ar dramatiza
UN
DUMNEZEU DIN FLORI
tema e stilul
l-a lăsat și pe tâ-n tu
nimiciți ne suntem
un dumnezeu din flori
copilul lor Tror
câți închiși în lumea de dincolo
vrut-am
putrede simetrii
în strana amarului
eram îmbrăcați de serviciu
ninge urma
să-i scriu lui Noica
fac rime în punjabi
înalți aproape blonzi cu haită
PARINIOR
îmi voi alege la trezire nimfa iar
descolăcită
şi mult adio ţie unde eşti
te aduc aminte
te aduc aminte
sufletului meu
munte şi părinte
în eternul greu
uite-mă arvuna
capului de mort
cu lumină luna
ancorată-n port
primăvara cade
peste un pătrar
mândră lângă bade
cine iubi-m-ar
dispărute studii
în gol fără ins
când să le repudii
munte m-ai cuprins
și eu mă bucur
și eu mă bucur mereu
când mă vizitează Dumnezeu
și Dumnezeu se bucură mereu
și el și tu și eu
poate mai repede eu
că m-a ajutat Dumnezeu
mi-a luat-o pe mama la el
și a ajutat-o cu moarte la fel
ca pe soldații războaielor
săracii noroaielor
când era ea credincioasă
venea Dumnezeu în casă
și ne bucuram mereu
când ne vizita Dumnezeu
călător
Găzduitul călător
dintr-o zare fără nor
în somn tulbure ne cere
şi un pic de mângîiere.
Se apleacă sora noastră
să-l sărute foarte castă
şi el doarme mai departe -
castă-i sora noastră foarte.
Găzduite călător,
s-a lăsat în zare nor,
numai sora noastră cere
şi un pic de mângâiere.
Parinior
Noi eram în Parinior
pe zile cu ploi şi nor,
în dodii ne veseleam,
aruncam focuri pe geam,
văgăuni zvârlisem roi
boturilor de copoi
lupi şi iepuri norocoşi
să trimitem la strămoşi.
Tatăl nostru, mama mea
răsăriră să ne ia,
ramuri când jucau la piept
să îi coacă lung şi drept
şi-ntr-un abur nevăzut
ca topiţi au dispărut.
Băteam ritmul din picior,
căci seara în Parinior...
în ziua când
în ziua când mă bucurai
zadarnic lumii-i luai alai
spre prânz când m-am umflat de bun
greşeam tutun după tutun
cuiva să-i milui veşnic fes
din care ziua s-a ales
şi de-am umblat cu ştersul nas
ceream lung timp şi nu-l mai las
aveam n-aveam lene balene
iubita cu alean alene
o spumă spuza de pe buză
departe de a mea farfuză
să-ntreb cu suflet cine dus
m-a luminat măgarul Mus
el blând şi nevăzut nicicând
zvârle copite peste rând
când aş călători pe el
înfloare-ar coada-n şoricel
pisica giuvaer şi miau
n-ar trece pe-unde merg ori stau
s-a zis
s-a zis mă roagă eu tot mor
pasăre ruptă din picior
o cingătoare un uşor
doar dracului a nu mă da
pomana mea fiind a ta
s-a zis şi eu a mă ruga
stai nene uite nu mai rog
şi iarăşi nu mai rog olog
calc pe sub grâu să crească stog
la vară singur când mănânci
eu să nu-ţi fiu în ochi pe brânci
dar ce mai rogi până atunci
dar unde ai plecat
dar unde ai plecat m-am dus apoi
acolo unde nu ai loc de noi
din prag păstrate mirodenii
ca vorbele în popi la denii
pe uşă tot în nopţi de noapte
s-au stins în nas să mă adapte
şi înăuntru de al lor
m-au tăvălit ca pe odor
cocoşi sub luna de afară
din gâturi de catran cântară
şi fosfor penele revarsă
în ziua plăţii tale arsă
ci pietre n-o să mai scânteie
zvârlite-n gaură de cheie
adâncă albia noastră
adâncă albia noastră unde apa
lată se spulberă oriunde
pe mine m-a aplecat să adorm
prin prundurile cu ochii
din albia noastră adâncă apa
lată se spulberă mă apleacă
prin prunduri cu ochii închişi
sub florile cele mai galbene de cracă
şi lacrimi nevăzute lunci încarcă
împinse căruţele urcă la deal
şi nu mai am putere pentru osii
pentru părintele bătrân real
şi lacrimi nevăzute încarcă luncile
plutind la deal căruţele câte
le privisem cu trupuri în chinuri
bătute de păsări înecate aproape ori
de bâte
în loc bat înecate aproape păsări
şi s-au tăvălit cu zuvelcile
ciugulite câte
le priveam cu trupuri în chinuri
şi de la munţi în spumă bâte
îmi voi alege la trezire nimfa iar
descolăcită
şi mult adio ţie unde eşti
până când în îndurare te apleci
să mă culegi mâncat de peşti
voi urma la trezire nimfa descolăcită
şi mult adio ţie unde eşti
până când îndurătoare te apleci
să mă aduni mâncat de peşti
unul
unul băştinaş
unul mintenaş
unul prinde-l-aş
nu te-ntoarce jos
hai unde n-am fost
ba n-aş merge nu
Dumitre şi tu
luna n-a apus
câinii spaimă sus
frunze pân’ la brîu
coatele-n pârâu
copite şirag
pe un hotereag
de are urmaş
el e băştinaş
noaptea să nu pleci
să-l găseşti pe veci
cum nu cântă nici
odihneşte-aici
sare-n ajutor
miezul nopţilor
se mai află-n vale
poale ale tale
de domniţă moale
culcată pe şale
oi mânate a le
regăsi agale
se mai află-n poală
umbra feţii goală
drumul nu se lasă
înspre nicio casă
cerul e colea
pentru nimenea
cât suntem pe pace
groază ni se face
şi părul măciucă
noaptea să ne ducă
ziua să ne tragă
din groapă de fragă
bieţii călători
noaptea de trei ori
bietele femei
ziua tot de trei
o să curgă ploi
să îngheţe-n noi
care-i mai întâi
fără căpătâi
va veni război
să ne batem noi
copilul de jos
ţipă în miros
dar tot lăcrămând
va creşte curând
şi-o să fie-aşa
ca la mumă-sa
şi a celorlalţi
prin munţii înalţi
că-n acel ţinut
n-am mai fi trecut
coboară cobor
de pe un picior
de cer fără nor
cu nemuritor
calea înapoi
despărţit de doi
poate voi răzbi-o
până-n fapt de zio
o plecasem plec
unde e înec
unde e întins
mai de necuprins
bate-mă să pier
de cuplu oier
eu fugit pe frig
doamna-n veci să-mi strig
una-n somn a vis
una-n morţi abis
una-n vale i-s
încep mările să fiarbă
încep mările să fiarbă de la os până
la barbă labă roşie de oarbă încep mările să fiarbă himalaia arde-n iarbă sub
zăpadă de nevadă sânge apa să se vadă încep mările să fiarbă oasele fără de
barbă dai de munte dai şi lepra că-ncep mările să fiarbă opărind pe milarepa şi
iar mările să fiarbă cu gheţari cu pinguini pe o noapte de ruini încep mările
să fiarbă benaresieni brahmini tibetani şi misogini de-ar fi mările să fiarbă
până în împrejurimi niciun viu şi nicio vie printre mări ce vor să fiarbă din
visata castalie nu rămâne colilie că-ncep mările să fiarbă jaganath şi muntenie
sângele pe terezie cheagul mărilor să fiarbă neales fără durere înecatul mării
khmere încep mările să fiarbă de întunecă himere plăgile gondolfiere de-a
veneţii să ne fiarbă între seruri cu galere fiarbă mările să fiarbă puja
hoiturilor arse din gange nemaiîntoarse iar încep ce mări să ardă din cremaţii
meta tarse tropice banane gioarse că-ncep mările să fiarbă dinioară kali yugă
cu turbanul pus pe fugă roşii mări sânge să fiarbă galbenele buturugă negrele
neagră păstrugă mările încep să fiarbă jos pe strada principală cerşetorii dau
năvală oarecând încep să fiarbă macedonskian de gală sardă ardere kerală
de-ncep mările să fiarbă într-un cer şi o cerneală numai mările să fiarbă
noaptea asta ancestrală ce tot mările să fiarbă marea prunelor uscate fost-am
vii soră şi frate când şi mările să fiarbă fecioare desferecate îşi dau aurul
pe spate că de ce muriră gloate inundate şi pe roate încep mările să fiarbă pe
vapor nici frigidere pe uscat nici ape grele încep apele să fiarbă în desen de
caravele se amestecă artere de-ncep mările să fiarbă ceva sfinţi în munţi să
spele vinele aurifere că-ncep mările să fiarbă
la ziuă
la ziuă pruncul va fi trezit
tânărului i se vor pisa în blid
cele două priviri bărbăteşti
nescopite aşa cum mai eşti
dar cine îţi spune despre
el şi de tine în culoare de viespe
că nu aveţi aceeaşi putere urâtă
ce bine îşi duce viaţa pe plută
şi acoperă cu ea mormântul apei
în spumă o pereche se frângea
dinainte curgând şi cu plâns
picat peste celălalt dus
dar casa iezilor din piatră-atunci
a căpriorilor acum au părăsit-o
necunoscuţi tatăl sau mama
iar la întoarcere doi inşi
cel de pe râu sau cea de sus
cea înecată-ori cel nemaiajuns
străin cu o străină c-un străin
străină veseli iarăşi într-o
basma s-au strâns bărbat şi mândră
cine a rămas în faţa văilor
tăiat în secere când să se suie
întinsă între foi de ceapă
la îngălbenire
în munte nschimbat nici cu sfârşitul
la adăpostul streşinilor singure
cu grinzi lărgite-n suflul foalelor
cel de curând s-a cunoscut în sâmbure
până la umeri necuprinşi de noapte
fiul dintâi alungat să fie
să nu-i semene copilul drag mie şi
ţie
amestecate minţile îi înjugă
la ziuă pruncul va striga strigă
tânărul din altă parte prinde-l-or
lumină din zemuri de ceapă
o tatăl din mână-l scapă
fratele urlă şi începe creşterea
după ce-l tăiase zadarnic secera
şi sfărâmată ceaţa neprinsă
nu se pierduse cu totul însă
tânărul de pe plută
caută femeie ştiută
ca apa-n care s-au scufundat
morţi şi vii fără de păcat
apoi pleacă de lângă mormânt
să vadă cum îi seamănă copilul frânt
Ioana
Ioana stă în cap
Sarafina trap
Sarafina plânge
Ioana varsă sânge
şi vor umple cana
Sarafina Ioana
în oraş trei trecători
şi cu trei atentatori
trei adânci şi trei cu trei
de trei ori arhierei
trei de pază trei în gropi
întreiţi şi interlopi
astfel Ion cu Ion cu Ion
văduviră anason
ai lor trei viteji urmaşi
fură foc în Caucaşi
într-o lună într-un an m-o
prinde de pe urmă Zanmo
Zanmo fata tibetană
ce am dat-o de pomană
într-un alt răstimp hain m-o
mai călca duduca Pinmo
Pinmo dosnica de castă
ce am dat-o de nevastă
după clipe din amvon m-o
prociti preoteasa Xonmo
Xonmo leneşa abila
de-a copilul şi copila
prea târziu şi ca nebun m-o
adormi sibila Funmo
Funmo roasă-n cărni eterne
de nasturii de la perne
gheaţa de peste Cocioc
mi se sparse în cojoc
în tavernă huria
o scuipa Veturia
crucile spălamu-le
închină-te neamule
ultimul moment ideea
de testament Salomeea
morfină vie
morfină vie mama
dorm amândouă
ca într-un mormânt
mama nu mai era
cu duminicile
se călătorea
îmbrobodite
femeile ne
cunoaştem toţi între noi
cei ce suntem cum
nu mai e mama
cum nu vom mai fi nici noi
te voi vedea mamă
la întoarcerea
în sine în pământ
fiul tău râd cu tine
funia lungă
nu ne ajungă
te-ai întors înapoi
din lume la Miorica
la Mitroi
apus ascuns unde
te oprisei a-l
pomeni-n rugăciuni
amestecându-ne cu
morţii în hore vii
prin sfinte vămi
te îngroapă mama ta
stinsă în altfel
pe altă lume
orfan bocetul
în lumina soarelui
de primăvară
sfântă de bucuroasă
în veac fericită
că-n vis ai leac
o duioşie pururi
necutremurată
le bântuie
femeile voci
şuşotindu-mi scrisul
şi spunându-mi mamă
ceară povestită
de miere viziuni
ochii ei închişi
linişte morfină
risipită peste
povestea vieţii
iar o văd ce-o văd şi
n-o mai văd copaci
femei trebăluind
dimineaţa ronţăie
Şora cornuri apoi
soarbe ciorba
goală filosofând
ciorba de soare
de coşciug de sicriu
foamea pomenii de post
şi noi ploile ei
şi ea norul
mă pierduse comânda
mă furau furii
de bucurie
înotam în sânge
între maluri de lacrimi
când m-am trezit
fără cântec fără viaţă
pământ întârziat
în pământ
1975 cu tine în nord
cu tine în nord
sângele îmi petrecu
zilele de acu
nu unde m-am născut mi-e casa
ci unde mi-a fugit mireasa
viaţa noastră iubita mea
demult la fel se petrecea
prin codri eu vânam pe-aproape
tu te cutreierai din vis pe ape
te alungasem la părinţi
pe maluri peste suferinţi
trezită leagănul prindeai din zbor
să te întorci de ţi s-o face dor
de ne-o fi dat din nou să te alung
să treci iar munţii pe la Câmpulung
din ziua când rămas-ai pe vecie
aici cu mine şi acolo mie
îmbrăţişarea cât ne mai aşteaptă
viaţa vai cum trece înţeleaptă
te consolează din pământ din iarbă
copilul spân bătrânul alb de barbă
copacul fără ramuri rupte
ori sfârcul gliei când nesupt e
şi dacă un potop mai vine
ştiu că mă pierzi de-o fi şi-i bine
iar când m-ai îngropa din negru horn
fum de păduri mă va trezi din somn
ci mai vitează călătoare
din rândunică până-n zare
dospeşte-mi pâinea ţese-mi tortul
şi-n soartă doar duşmanul mortul
uită-te bine
în răni saline
fiertura de linte
îţi curge fierbinte
credeam ploua ningea
zăpada era a mea
de la Vânători se apropia
de cine ştie unde dragostea
se clătina se amoreza
cu vorbe nemţeşti cu ja
cu igen ingenuu da
în gară pe stradă în nea
cu tot adevărul
taică am tăiat părul
de atâtea ori trăznit
după ce-ai murit
fratele îmi zace
în tratat de pace
sora îmi tuşeşte
veşnic măgăreşte
lângă crucea ei
înfloresc sub tei
vine pasărea
să-mi ia durerea
cu coada arată
spre mamă şi tată
de la moară
de la moară către sat o jumătate
kilometru neîncărcat străbate
un om care se întoarce din oraş
de departe ca din Munţii Făgăraş
se uită că e noapte tace
vorbeşte ce vorbeşte are de a face
cu o femeie nevăzută dacă
l-ameninţă pentru că-n somn de
năduşeală-i leoarcă
la dreapta n-o apucă biserici aşteptându-l
în stânga îl opreşte neînvârtit
pământul
tot la moară îi vine să tragă
dar n-o să-şi macine oasele dragă
ceva în mână o să-i intre oare
ori aşteptăm degeaba în coş să se
strecoare
se crede-ntâi desculţ iubind ţărâna
hainele-i cad rămâne căpăţâna
pe ea gândeşte vântul să-l subţie
până va spulbera făină vie
încearcă pomii de n-au dat în spic
vrea-n braţe mamă-n braţe cu un copil
mic
doreşte coasta el cu coastele s-o
râme
mai bine decât mort în moara lume
lumina stinsă va păstr-o-n geam
pentru atât o viaţă cere de la ram
doar că-l trimite ramul să nu stea
râşniţa singură pe vreme rea
măi sarea ţi-ai luat-o păsări sunt
ouăle gata pâinea s-o frământ
haida că te iubeşte în moară satul
mort
făină-n sac pentru ce guri şi eu să
port
din moară către sat priveşte Gică
prin val de roată simte că se mişcă
iar uneori chiar umblă-ntre bărbaţi
de chelios morarul depărtaţi
ei toţi cu ochii la un cal deodată
din palme bat când haia îşi deznoadă
morarul îşi întoarce capul
să ştie cine nu-i aplaudase calul
când colo Gică socotind
râdea că zgârciurile-n cal nu prea
se-ntind
o ce plăcere viaţa aşa cum e
de ar putea trăi-o-n moara lume
ţigări pe malul bălţii mai demult
fumate scapără plase cu peşti pe fund
salina suflă-n ei pe sub pământ
gustul ţiparului cu cap tăiat mişcând
prăjit să-l tăvălească în dungă de
mălai
ca-n camera-ncălzită ce mai trai
BLÂNDEȚEA AMURGULUI
jur şi azi pe ce am mai sfânt şi n-am
aici
jur să ucid şi să nu ucid şi să fiu
mie îmi cântă
mie îmi cântă inima fumului
ție timpul tras în corzi aurii
pe două vieți murind în ascultări
de aceea ți-ai părăsit zeii
pe sine se audiază sunetele
acestei lumi născute în auz
ascunsă în multele sfere clipa
maestră se așteaptă cu sonuri
învinse între ele de vreme
ne pomenim în altă muzică
înviați după trei zile
fără acest cânt
unde ne ascultăm în zadar
de ne-ar trăi părinții aproape
îndurerându-ne cu lună
la ei cântând ca la nebune
instrumente
în sitari și table
aiurea să ne ierte
în lucii sori înlăcrimați
știam că voi înțelege
știam că voi înțelege plânsul și am
plâns
ascultam cântecul și am plâns
am plâns și am plâns până într-o
melodie
adusă de inimă pe nevăzute
cu o poveste adeverită străină
și încă o dată Indore
pasărea de aur odihnei
între mările fumului meu
o ador pe maica domnului
în mintea clară pe maica mea
la adormire mi-e frică și plâng
de bocetul neamului mamei
ascultați o femeie cântând
aceasta va naște pe lume
cu plânsul vocii lăsat
mi s-a promis că voi fi
statuie
mi s-a promis că voi fi statuie pe
alt soclu un lucru legat
vioară pierdută de greieri pește în
ochiul soarelui epitete
prin rana unui nor se scurge sângele
zilei care moare fenix
eram din Târgu-Ocna niciun cuvânt
niște versuri ale ei
ți-e somn Mariano mașteră vâlsaniană
wilsonismo mismo
Samos vamos alaltă Latonă bucolic
inelul cu Dunăre
ne vorbirăm dropie cine mănâncă rosa
răsură Ronsard
fibra felibra vibrase crevase regină
călăfătuită desfătuită
mas cula vorbada caniculară lins lynx
katha ramă ba dâmb
bucura dâmbului felibru în sanscrita
latină să-i dau ce curge
ce-am nins ars pars de ieri dar de
azi capetele netăiate
cu unghia mestecenilor sanscriți pe
tușul cărții de vizită
laur aurelian
laur aurelian inel taurin cocarda
trăind trainic trai tiranic
prior căprior tulnic sultnic insultă
smultă multă catapultă
Aix ține-mă ex să mă potolesc
târgoviștesc a mormânt basarabesc
transă pe dicție Dunăre spunere
cheaguri praguri raag asparag
recomandări onirice zarzăr piersic
răbdarea altui întortocheat ghinion
dharma cu vorbe de tantra vârâm vârșă
săvârșirii abia vâslim aripa
pirpiriu papirus capiște pajiște
smuls împușcării cosor sorcovă
Allah în Valahia pașa cravașa turbanm
hymnopză salină Messalina
ora cum ne-apucă nea Pucă pe nucă nu
că mărginucă lumea venise
dulci sinuciși ne completam dulama
ița ni se împleticește canonic
întoarce-te pe partea dintâi tumul
netulbure luntre plumbuită
ți-o fi înfiorat karma înfoiat coama
înfiat cromolitografia
pactizezi cactus păscut de sfoara
cămilei în șerpuire upanișadică
păsările stropilor avatar învierea
greu de ploaie și-ai ajunge jazz
nu te-ar căuta nici diavolul călugăre
frate de morse vacarm karmic
calul ciocnind închinarea paielor
fosforescente a asurzi zarcaravela
de ne-am la neam anemia caneaua mama
anima carmina marginea gyne
zice salcea să-l cianurez ce vis a
mai părut persoana împăratului
vedeți-vă de verde când și-o da
drumul pe și mai fecioare în Dridu
și-mi cumpăr comparația ponosul
dezidiri driadice cât prăpăd de repede
smirna pe noi
virgiliană
smirna pe noi virgiliană autoritate
respectului Farsalia cu druizi
forma bucuriei supunerea zdruncinare
răbdării tăierea logosului
rugăciune din zar de tigve înviere
pustiului pe creștetele ierbii
ți-am greșit pe toate numele de la
sat la sat tată suntem pe înviate
a te imagina pomenit metodică Metodiu
ceasloave nemaichirilice
am drept la literă exact libertatea
neîmpărtășită fără lumânare
cum ar stropi gropile cu numele
înviaților și noi le-am fi mormânturi
încotro neapucând pe unde nerămânând
ce scrisoare mă scriind
psihanaliza contra rugaciunii
desfrânata din apocalipsă e televizunea
pneumorfoza diamorfică lupu' pă unde
a mâncat o dată mai trece
nu e bătrâior da' e făcut de mult
mi-a dat cafea și vinu' te trezește
somnu' nu mai te deșteaptă ca
bușteanul lângă apă să iei ceva de la el
vedem împăcarea
vedem împăcarea cu omor și cine
supraviețuind poetului Ian Botto
castanilor scopiților caspicilor cu
petrol ca la Ploiești via Pontul Euxin
mai având așteptarea lipstick nicio
înviorare vioara ce de petunii pe tun
chiar inima se sumeți coastei stângi
danie și critica lui Ivan Krasko
fânul din vârful obsesiei transpiră
liniile vieții pe sărite prin Arles
Daliană trifaustă poartă umbrită de
soarele vedelor în Marakesh
încăierarea carierelor har supărat cu
tâlhar pământul cât mormântul
obiecții la intersecții sine qua non
în avion nepărtinire la răstignire
povestitorule Kotayam baldachin sub
șopârle platformă nediformă
varsă gioarsă neîntoarsă năvodul cu
nerodul prohodul cu norodul
cactus actus cal pascal Allah valah
grâu graur gheaur leac feleac
și azi ceva se va sfârși Van Gogh
criminali englezi puioase rase
comanda
comanda vine din context
vezi unul mai bolnav ca tine
parcă nu l-ai vindeca
la cinci ani o lume
la o sută alta
ne-am întâlnit în holocaust
pupitru cu Săhleanu
Jeremy Bentham George Orwell
Paul Goma George Anca
salbe misterului
înverzit pe statuie
printre tei atei
voi scrie totuşi articolul
ca şi cum nimeni n-a lipsit
şi fiecare are zi naţională
jur şi azi
jur şi azi pe ce am mai sfânt şi n-am
aici
jur să ucid şi să nu ucid şi să fiu
pe nimeni să nu văd cu ochii juraţi
să calc peste lâncede lespezi de
săruri
după ce jur altele zilele îşi fac
felul
multe în după-amieze în
după-după-amieze
multe în zorii născători de ele în
rit dac
până să jur şi azi pe ce am mai sfânt
sfârşindu-se lumea la glasuri argotice
spre a se arăta ţin la adăpost o
limbă
arătându-se iar se confundă limba în
scame
sfârşindu-se lumea spre a se arăta
într-un picior de grâu în urma
secerişului mă va prinde noaptea
dar noaptea aceea m-a prins şi
furnici au dormit în somnul meu
poate având acelaşi drum apa Oltului
iarăşi va fi
o noapte într-un picior de grâu în
urma secerişului
ziduri fiind fost bune de coasă mai
înainte de ton
numai cei nezidiţi s-au încleştat în
imobile puşi pe trai
a bătut vântul clopotelor a bătut
Dumnezeu
n-a bătut Dumnezeu a bătut vântul
clpotelor n-a bătut
am jurat nu pentru a scăpa din
încăierare
ci după umplerea spitalelor gropilor
saloanelor
miliardelor cerurilor găurilor
unghiilor
semnăturilor păturilor nodurilor
punctelor
jur şi azi pe ce am mai sfânt şi n-am
aici
jur să ucid şi să nu ucid şi să fiu
pe nimeni să nu văd cu ochii juraţi
să calc peste lâncede lespezi de
săruri
1966
pe visele pisicii negre
pe visele pisicii negre
îmi spiralez foniei regre
te văluresc prin pegre
diagonal catetă nod
dulăul negru Novgorod
Marie Curie Budimexod
ca din talent apusul rent
o toporişcă rusă lent
răpusă leului Dervent
nu mă mai spoi unu pe doi
când şi prin vrejuri roi coroi
într-o noiţă ne la noi
femeia din Orissa
femeia din Orissa moartă
în Rajsamand de anul nou
ca luna fie-mi altcând poartă
nu de pământ nu la cavou
când voi fi renunţat la anii
din dramul harului ascuns
ea îmi va reproşa faci nani
când eu pe targă te vreau uns
nici nu ştiam că eşti femeie
ca mine de bătrână luna
luceafăru-şi pierdu scânteie
şi ea în soare cu Arjuna
mai suntem fraţii sor' orissa
cenuşa nu ne risipi-s-a
mă aflu în uraniu
mă aflu în uraniu
deposedat de sine
ori scaldul fără craniu
la mai închise mine
stau renilor de saniu
a luneca terţine
străluci năluci de staniu
pe locul fără cine
sandala pe mandala
de-a morii alandala
mai calce capitala
Salerno pe închise
Provenţa la Remy se
în aer porolise
zbate-te
zbate-te mă zbat
galben şi palat
moalelui ouat
de la scăpătat
nu m-ai sonetat
că m-ai săgetat
nu m-ai săgetat
că m-ai dodiat
trece-mă terţină
râului de vină
păcii salamină
chiparosul altul
numelui cu psaltul
tăietorul daltu-l
n-am din părinţi
n-am din părinţi nici vechea amintire
a mângâierii după vreo bătaie
păduri tăiate lunci sub potopire
pe cimitir de-o mai pluti copaie
am scris la mijloc soru-mea
că se salvă şi nu mă mai bătea
m-oi fi zvântat şi când nici apă
nici sânge nu pluteau de-adapă
cui ce-i mai spui cerşească-te la
alţii
porniţi la pas cu ceară-i pică
psalţii
clopotniţe din poduri jos cuvinte
de cuviinţă-n golul de morminte
roi lacrimile maicii scut
pe vrejul florii de trecut
zugravul
zugravul măturase paraclisul
scrisul cu paiele vopsite
arhitectura înfrumuseţării tombale
dincolo in vincolo toacă de bronz
verset tibetan rugăciune creştină
gayatri mantra coran faţa bobului
prea multă apocalipsă alibi
tâlhăriilor măcar şi cutremurul
închise ecluzele pământuri fasonate
voi împăia privirea bufniţei pranam
detaşarea de tot cât să nu exişti
poematizarea păcatelor pecete
n-am din viaţă mai de
preţ ca neînţelegerea de
sine muncită ocnă
ajuns de blândeţea
amurgului
ajuns de blândeţea amurgului
vă las păsări sănătoase
mă mai vărs la căi întoarse
ne va mântui aurora înspăimântaţilor
n-ai desena obişnuinţe într-o
singurătate veşnică
nerăzbunându-te mă gândeam la tine
Buddha
nu voi mai rupe aura dacă n-am mai
oftat dacă ţie
nu-ţi găseşti cuiele palmelor a doua
oară Anta santa
în veci tainică duşmănită
îndumnezeire în iad
acum voi înota în sângele poeţilor
din puşcărie
mă numesc Natanail răsfăţat al silabelor
scăldându-mă în zădărnicia durerilor
trecute
PALIDITATE
suflet de călăreţ îngropat în copite
codru de lănci în văzduh de raze
pe malul unui râu
pe malul unui râu dintr-o carte
mai umblam printre stâncile
malului mai deschideam cartea
rămăsese cartea deschisă ca
şi cum pescuia şi mă
adânceam dincolo de
drum pe o melodie filmi gane
totuşi nu manea nu bhajan
cât o voce s-a făcut auzită
dinspre drum apă carte
mă întorceam dându-mi seama
că o să mi se dea puja
exact o femeie căruntă în hindi
samastha nahi pusese bunătăţi
în faţă pe o piatră înierbată
i-am bombănit amabil mişcat
că nu ezitant le-a luat
şi încă ispitindu-mă
după Rusalii le-a luat
şi s-a dus lăsându-mă pe râu
graiul vătraiul
graiul vătraiul fierul roşu mutule
suge-l c-o să sfârâie
mîna ascunsă în pasărea zburându-ţi
rana mângâierii
dezgroapă oasele îngroapă pleoapele
feţei de corabie
cercurile oarbele turmele pasc
hainele cu tălăngile
sac de rană însângerată pe fruntea
peştilor de aur
dodone d’odinioare uliul şarpe
paparudă ne inundă
pe ochi mă sprijin în prăpastie
orbilor plânşi huma le taie stelele
m-a trezit bătaia vântului cremene
veşnică
soare veşnic în sfeşnic suflet de
tină în lumină
copaci de fier spre lună
dezrădăcinaţi din sânge
îi dezghioacă de pe oase carnea corb
înamorat
sufletul meu te-o părăsi sufletului
tău îi va fi dor
ies din noapte intru-n ceaţă să ajung
de dimineaţă
ca dintr-o apă se nalţă din mormânt
rădăcinile
tăierea braţelor ochii tăierea
capului sufletul
ne ducem vieţile noaptea dimineţile
soarele luna stelele ne luminează
relele
suflet de călăreţ îngropat în copite
codru de lănci în văzduh de raze
scăpărai intrai în rai turmă cea mai
de pe urmă
unul băştinaş unul mintenaş unul
prinde-l-aş
una-n somn un vis una-n morţi abis
una-n vale i-s
coboară cobor de pe un picior de cer
fără nor
din copiii lui moară unul porumb unul
secară
după mare mila ta peste lume pasărea
corabie pe apă ca focul pe uscat
nu poţi pluti peste poetul în fâşii
libertatea şi moarea luau foc
toate lucrurile de afară au fost în
casă
ai umblat pe deal să mori şi să te
deştepte tatăl tău
la tot ce se învârteşte eşti
concentric din o-ul oribilului
trupurile sufletele oile-n muntele
oilor
ce mame depărtate ale numelui meu
asemănarea mea dându-ţi în meteori
ochii amintindu-mi amintirea
văzându-mi
mâini din altă lume pe feţe de pe
pământ
clopote trag razele luminii
în pământ trupul în zbor sufletul
ploaia măruntă putrezeşte purpura
vorba în dodii în taină poduri
înmiresmate
legat la ochi cu ochii ucigaşului
îngerul îţi seamănă dar este mai
frumos
diavolul îţi seamănă dar este mai
frumos
pentru că uneori o
dusese bine
pentru că uneori o dusese bine în
sărăcia lui
îngerul s-a supărat şi a încărunţit
lipindu-i-se de cap
n-a fost de ajuns tot o duce bine
îngerul în sărăcia lui
şi îngerul s-a supărat şi a încărunţit
lipindu-i-se de picioare
ei dar tot o ducea bine în sărăcia
lui şi îngerul
l-a urmărit o oră şi asta a numit-o
muncă
ar fi vrut să-l omoare şi asta nu s-a
numit crimă
avea motive să-l omoare şi asta se
numeşte justiţia lui
şi dacă l-a urmărit fără să-l omoare
se numeşte c-a fost om
trei stele de pe
epoleţii hainelor cachi
trei stele de pe epoleţii hainelor
aproape negre
iar pe cer vorba cântecului numai
luna şi o stea
înmulţindu-se cele de pe cer tot trei
pe epoleţii
de pe hainele cachi şi aproape negre
parcă
o să-ţi mai vină la socoteală a fost
greu cu
oranjul lamurilor de răchită până să
vină seara
banii străinului au ispitit şi câţiva
oameni cinstiţi
aceştia n-au avut de suferit
protejaţi de tradiţie
şi tocmai al lor a fost profitul dar
nici nu se mai
întâmplase asta niciodată prin
părţile noastre
se gândea la un lucru şi făcea altul
ar fi ajuns departe şi aşa dacă se
ţinea de treabă
dar nemaigândind afacerile au început
să-i meargă
teribil şi numai la început pierdea
timpul mirându-se
în frigul grânelor
în frigul grânelor
cântă stăpânelor
cocoşul strămoşul
scrie lumii de apoi
să nu vie pe la noi
îngerii plângerii
opriţi-i sunt aşa nebuni
cu tălpile peste tăciuni
şi creştetele de păuni
porniţi-i şi lăsaţi cuvânt
să fie unul cel mai blând
şi să se cheme tot pământ
că nu sunt peşti şi prin aer
mi-aş umple casa de ei
aş zice tu du-te tu du-te
a domnului cerească
mângâiere
a domnului cerească mângâiere
n-o cere doamnă văduve inele
ciocnindu-se falange spire sfere
când n-ai muri rămase toate cele
rugămu-i-ne din apropiere
să ne mai lase pradă jele
cu tinereţi în floare fiere
codrene haruri retezate zele
a chinului vreo duioşie breşă
cătarea ceruită stup homeric
spitalul leşului frăţie leşă
de la cutremur cancer întuneric
pădurile tăiate vană meşă
nirvana mâine seară la pateric
naiba voastră
naiba voastră
supunerea la tortură
bumerang dornic
de întoarcere
ridică-te Ioane
bucăţi de avioane
moară pe comoară
Gangele plânge
numai barca
numai pescăruşii
fluviul ascultând
cum intră-n mare
munţi în irişi
zăpezi topirii-şi
nu sunt vinovat
că m-am născut
peste adâncuri
buştenii singuri
înroşite ape curg
retezate de amurg
ia-ţi scrumul din
degetele mele
n-am niciun frate
a murit nu s-a născut
unghi în floare
unghi în floare la rărunchi
tot e bine în genunchi
n-ai sparge numărul trei
cu al fumului costrei
junghiul îţi apleacă poale
din şalele dumitale
limb albit codalbi heralzi
scob de copcă să te scalzi
ocna-n val la provă e
gazdele sporovăe
flăcărilor fără focuri
hai la locuri din ghiocuri
ceară stingere lucire
fă-mă doamne auzire
adevărul strică-se
dodiile zică-se
şi mai prost şi mai concept
crucea codrului la piept
două şahuri cu pioni
apoi doamnei campioni
vinului femei cu ie
baletaţi schizofrenie
trăznete amnistiate
ascultării de carate
răsărit iar răsărit
cerşetor îmbătrânit
mi-ai spus că am muncit bine
mi-ai spus că am muncit bine
şi pot să fumez şi să beau
împrejur toate păsările
păreau rândunici
râul nu ne însoţea
la izvoarele lui
prin răşină îndemn
roţi de tren fum de tren
beton încleştat
pe drum de respiraţii
pumn de moarte în
creştetul abisului
când ce ţi-a venit să părăseşti
căile ca-ntr-un joc să te bucuri
că moale piatra îţi suge
urmele tălpilor cutremurând
ai încercat cu greutatea
trupului frânghiile
stânci sfărâmate pe umăr
polen pe mari petale de nufăr
ai deschis hruba uneltelor
nedemne le-ai risipit în
neorânduială pe treptele uzate
şi-ai început să sui în munţi
într-un răstimp ţi se înălţau
în ciudă păstrăvi deodată
în prăpăstii piscuri alunecau
din braţele subţiri ale ierbii
brazii îşi frângeau
în trunchi viorile
ţipăt rănit
sângera
însuşi râul înfăşurându-ţi
gleznele ca fulgerul
te-ntâmpina cu multă aşteptare
de o mie de ani sau de două
n-am vrut atunci
eu să mă-ntorc tu să te duci
eu să fi fost odihna ta
tu depărtată stea care suia
1964
de-un an
de-un an nu vreau
de-un an mă-nspăimânt
tot apă beau
calc pe pământ
să nu îmi moară mama
parcă-aş muri-o scriu
septembrie arama
să-mi bată pururi viu
vorbim de-atunci mai tare
oftează nu mai cântă
mă iau ca de cutare
să nu-mi mai fie sfântă
străin în neamul său
neamului străin
m-am prefăcut de rău
mă culc nu plec nu vin
cu altă voce
în suflet să-i cânt
să se disloce
de-un an mormânt
1975
pasăre-n vârf
pasăre-n vârf curtea adună
ciocul sub coaste adună curtea
pasăre-n vânt adună carne
ochiul în urmă curtea adună
râtul porcului în iadul nostru
orbeşte porcul nostru din iad
râtul porcului la noi în iad
râmă orbul iadului nostru
atunci a început cu noi să bată şi
vântul
când tremură carnea să bată vântul
atunci a început noaptea vântul cu
noi
când bătea carnea cum bate vântul
de uscat se usucă de fumul tutunului
suie la ceruri cu fumul tutunului
rădăcinile i se usucă de fumul
tutunului
cu fumul tutunului rămâne în groapă
în ceasul glumelor
în ceasul glumelor vieţii noastre te
cutremură
un râs părintesc
de trăim
mintea îţi râde hora de mână a
noastră
a morţilor noştri culcaţi pe veci de
mână
cu brazdele şi cu vântul şi norii şi
sufletele
de sus calcă orizonturile să se ţină
de mână
în hora ce ne opreşte vieţile şi le
întoarce
să râdă mintea celor născuţi
primăvara
prieten fără grai surioarei
în râs împământenindu-te
zidit în tusea ei
afară pe coastele dealurilor
colindate de clopote înflorite
prin gura de aur
prin gura de aur se anunţă
gândul tuturor inimilor norocoase
că ne-au văzut şi le vedem şi noi
am părăsit şi aşa pe mama şi pe tata
încât de s-ar începe totul iarăşi
ei ar uita că le-am fost fiu
când vizitam genii şi seara le
descriam
bolile mă foloseam de geniul lor
muribund şi de moartea mea
să mă tem de a lăsa vreo urmă vie
după mine căci în ea ar fi cu putinţă
să sângerez încă de pe acum
unde-am fost raiule
unde-am fost raiule
unde sunt iadule
pâmântule mormântule
denși nebuni cu oarbă
arbaletă-n barbă
baba și mai oarbă
bunici să ne soarbă
tartor martor trântor
albinele cânt-or
mările sub vânt or
lasă-le la casele
oaselor cu coasele
ordalii paliditatea
ordalii paliditatea feţei ochii roşii
robul lui Dumnezeu Ducas
barbariu grimoire du pape Honorius
Avestiţa boala copiilor
cărţile solomonarilor învăţate şapte
ani sub pământ cuţit cununat
descântarea sângelui răni de arsură
aşchiere de oase canzoncina
apeş apucător apucat arap alb arap
buzat arap minunat codroniu
fetele câmpului fetele codrului
fetele lui Şandru fete şi văduve
despletita diochioaia înfiorătoarea
jupâneasa leoaica maica pădurii
mănâncă din aceeaşi farfurie cu un
câine cu o mâţă durere de deochi
mirătoarea omu' ca şchiopu' cu barda
cât cotu' proorociţa românca
trece vântul peste munte dedeochiul
peste frunte ieşi soare sec
unde te duci fată albă cu mătura albă
mă duc la biserica albă
ce să faci la biserica albă să mătur
albeaţa roşeaţa şi săgetăturile
vavilele volburi mânioiase zâmbata zburătorul zmeoaica zmeul
de cine e deochiat de acela vindecat
plecate româneşti pe mare
TURNAVITU
nemișcați sărbătorilor femei
înghițindu-se frați nevăzuți împărăția
fețe răsfețe galenți agalenți gali
papagali aramă aramaică onomaști
credința este
credința este
consimțirea de bună
voie a sufletului
lovind sufletul cu sunete
până ce nourul va fi împrăștiat
de valurile melodiei
celor din cer nemurirea
celor de pe pământ
prefacerea
obișnuiesc prea
ticăloșii
obișnuiesc prea ticăloșii ucigași
să ne războiască pe noi nenorociții
întru cele contrare firii
amorțește-ți mâna
spre a nu se apropia
de cele firești și nefirești
tâlharii și hoții de
morminte se întâmplă
să nu fie temători
sosind tocmai atunci unii lumeni
nenorocitul din sclav al mâniei
s-a făcut robul slavei deșarte
în groapa adâncă
în groapa adâncă a necunoștinței
întru întunecatele patimi începem
să filosofăm despre cerul pe pământ
cine mă oprește a spune și a grăi
cuvânt cu cuvânt cele ce-mi sunt
cunoscute
prea minunată răpire alergătorule
către cer
starea minții lui a fost
predestinată nu-l poți face să stea
nicio clipă fericit în paradis
acest individ
acest individ singular
nu are decât valoarea
umbrei ideale
umbră lipsită de sânge
lege a slăbiciunii și întunericului
lege a zilei și a forței
când te îndoiești de o veritate
înseamnă că ai deja cunoașterea
vagă a unei alte verități
în spiritul uman există
un rest din știința divină și multă
uitare remediabilă prin experiență
cu desaga la spinare
cu desaga la spinare
încolo pe spini călare
capul nici că te mai doare
cântecele de o dare
dacă și-n împreunare
tinerețe gânditoare
bătrânețe plutitoare
greu la val ușor la vale
canarale canavale
guri telale la spitale
vorbe pline vorbe goale
glume proaste portocale
nemișcați sărbătorilor
nemișcați sărbătorilor femei
înghițindu-se frați nevăzuți împărăția
fețe răsfețe galenți agalenți gali
papagali aramă aramaică onomaști
Roxana că slăbise aveai altul
petrecere în ceață al treilea te desperechea
invazilanția anzimelor emailări căzi
de baie duloaica albă tărtărie
credințe talii pe scoborâtoare dalii
retro santa a nu mai suferi suferire
sinonimie avatarică a da a dat în
transgayatri de mine und' ești ceațo
tarabostes neglijabili din pleaznă
arabilă ce ne mai țară arțară păcară
la anu' capelanu' vaca vacarmului
karma voi ai țărilor imnice schimnice
banta lui Bento panta în Agrigento
nimic nedistrus cramponate copite
rămași filosofiei mulți ai cărții
tale de ne-o trăirăm căzuți în scrisori
înjumătățită ființă de ce n-oi mai fi
în scris pe înțelesul mâinilor cornute
nemai ajuns la teatru de la funeralii
explorare neinvazivă pacienți eroici
prostioarele sale salice zurbaralice
filocalice virebelalice minus olfalice
interschimbabile bile izbindu-se la
noroc pe săbii că genele nu se lasă
tușiți orarelor a ne trezi fierarilor
pe dealuri meșterul spirit de gală algă
chiar mă apropii de ora mea o pronunț
pe a petrecutei de-om mai citi scrisori
zburasei
zburasei de pe spinarea
boului transpirat
rusoaica marea
și-a petrogradat
liniști stei ne-nțepene
sămânță de pepene
ce pe ne de lene le
cânte ce balenele
cum n-ai scire literar
cu o viață printre morți
nebăgați în buzunar
sat cu sat din porți în porți
ce invitații spre orice
esenței putrede prohod
iubească-ți bicicletele
rostogolirea și pe pod
eu îți voi trimite
albele termite
cărților de vers
față și revers
deci mai trăim cârlig de viață
neauziților din ceață
tu inversezi iradieri
de sub castani corăbieri
ruginita-ne teroare
la uciși din floare-n floare
nemâncați îndoliați
sinucișii din Urlați
ale voastre aure
laure balaure
declarată scabie
dracul nud o sabie
sete de fâtâni visezi
nord sudiților mai trezi
ne aude arma leoarcă
de un sânge ca de țarcă
cerul cerb pe munte serb
de când versul verb inverb
pușcătură văile
cornul lunii dă-i-le
din mormânt până diseară
din mormânt până diseară
după ce m-aniversară
lăzărică tămâioară
soare de Bârsești că ară
Gheorghieș fete-l dansară
grigorească mama mară
spre Marin din Gâltofani
dorule de la mulți ani
Felix ne simeze fani
nemâncați și marocani
ah berberii măciucani
pe ladino dacosani
hăț hățiș hoțiș soprani
de la Athos nu din gruz
peron unu doi Vaduz
oblic pas din văi de cer
pe obrazul semincer
Tudore de ce-am mai fi
și rămas nici morți nici vii
capră-n Râmnic și Găești
cu maeștri măgărești
picătură ne exiști
scot umbrela mână briști
mântuie Elisaveta
clanareta alfa veta
pe o trecere în treacăt
ne descuie taica lacăt
pe ostatici verzi țipari
pescărușii lapidari
rugăciune de ne pasă
cale pe tăiș de coasă
să vedem la-ntoarcere
parcele în carcere
stronțiu pe afacere
de la Houston la mormânt
pe pământ peste pământ
poate mă închid temei
suflet inimii corei
una două nu mai plouă
ba mai rouă peste nouă
de câte ori cerul mic
înfășoară borangic
al pământului buric
ce ne cade cade neaua
să ne piște piteșteaua
corectată tată steaua
tâtă mare grinda sare
peste val de neagră mare
întreruptu-ne-am de neam
canto catalan flancam
Zanto imn poesc cathar
dau numai de nor și zar
darurile din Cioflec
ferite de piteștec
sârbularomânogrec
totdeauna luna duna
Argeșului cataluna
cargoșonului șaguna
țandără de totdeauna
micii macilor miceni
poate în știință sceni
negri delureni pesceni
lăstărite crengi albandre
în atingeri salamandre
fundul puțului Lisandre
ne ardea verde mixandre
că să nu zici că să Nae
iar nu Nae ba Danae
ci calcanu încovoae
înverziri același mic și
mare până-n zarzăr lincșii
că topologanții icșii
cimitirului distinșii
ce mi-ai viață ce ți-am mort
norul cerului consort
croncănește sortul ort
tot din raven prin Newport
traista trust aer contrast
zala pâlcului albast
clăile d'iconoclast
surlele fără surlast
înainte ne vedeam
că vă intervievam
cât să nu-mi ajung coment
tatuaj arborescent
tușului constituent
copie nepergament
doar nu-mi pare rău c-ajung
pe ce dungă pe ce jung
după spargerea
ulciorului
după spargerea ulciorului
maestrul artei dramatice
luminează scena cu o lampă
o voi a căror bogăție e asceza
nu voi putea nicidecum
să epuizez tema teatrului
nu există un loc
mai sigur decât cerul
de unde cad îngeri
silește-te cel puțin să păzești
legea veche spunându-ți
ia seama la tine însuți
în erezie și hulă
din tulburare și veselie
cunoaștem teomahia demonilor
ne rășchirăm așchii
din ascundere neîntâlniți
neaflate idolatrii
privirea de-ar putea
fecunda
privirea de-ar putea fecunda
morții de-ar putea ucide
străzi pline de cadavre și borțoase
cum aș putea să mă culc cu această
femeie cum să fac să nu râvnesc
să mă culc cu această femeie
zeii nu doresc să fie lingușiți
ci au în primul rând dorința ca toate
ființele raționale să li se asemene
un păianjen se mândrește
că a vânat o muscă un om că
un iepure altul că o zglăvoacă
altul că a vânat un porc mistreț
altul că vânează urși
iar altul sarmați
îngădui ca partea divină
din tine să fie înfrântă
de partea muritoare
sferă desăvârșit
rotundă mândră
de surâzătoarea ei statornicie
trupul zăpada
trupul zăpada
moartea mama mea
dacă nu murea
nu se năzărea
jumătatea sa
revoluţia
montagna su' nea
cutărică va
m-o admonesta
momo de-o mânca
şi cu dodia
ce dansa mai ba
ce ringrazia
râurile-n şa
mai multe
mai multe aveţi voi să-mi spuneţi
precum unui italian
eu le-am spus tot până la voi
ce-mi spuneţi nu ne-aude nimeni
e-un joc pe viaţă altă viaţă
mă mir că nu v-am cântat
fiorentini ca trentinilor
dacă Belgrad
dacă Belgrad belg nu rad
Babadagul astă-vară
cu măgarul poze-n vad
la un stâlp de v-afişară
ce-a fost nu s-a dus ce cad
îţi curgea matale-n moară
mă mai macini te mai fad
mângâi mort că domnişoară
Turnavitu
Turnavitu
paraponisitu
n-ai gânditu
arrité ocara lumii englegé
afierosit isterit li-am jertfit
se zarifefsește se pudurește
punga nu-l embodisăște
să nu fie strănțuros
întoarce bernevecii pă dos
antereu caftan din ziua lui Cefan
conțeș din zilele cui
în letopiseți nu-i
gingășii d-epilepsii
amețăsc se sluțăsc
afumă cu pene gene
năbădaica vine
biciu bun la sine
una sută bine
nouăzăci la vine
șaizăci la spati
c-o umple de sănătati
țiganca vrăjitoare baba hârca
vâră în cazan doi drăcușori
și scoate un înger
de-mpărătești heretisești
logos facă
Marea Albă
voinic șocaric
lângă dânsul
nu-ți ții râsul
veste
de răsmiriță
că este
balaur
scrâșni
strășnicii
tunuri fumuri
trăznet pleznet
păr din creștet
cântă sfântă
heruvimească
îngerească
neîbârzoiată
se ivește
pupupăiește
căși mese ș-altare
zăifeturi ș-ospețe
la păhărele istețe
aleși direși
carte parte
pă hârtie să fie
ahele măsele
bere părere
ajută sută
a hărțuire
doao mâni
duh în plămâni
tâmplare ne
tâmpineze să să
scoale nescare
cu cale
nește dârdale
ha dă pă urmă
o nătărie
ș-o ciocârlie
cha câr
Sânt-Ilie
săgeată arată
în găvălie
corb mort
sătana
astupându-și rana
câte stele
cu jele
ahastă năpastă
dada Dumnezieu
să-l ierte
să să certe
înțăleagă șagă
cu una cu doao
făcuți din oao
antifoane
ce ți-e
Spiridoane
nu vedeți
perit-au
nu e țară
o asină
Sân-Spiridoane
sui călare
rămăsăi
în viață
vorbeață
face
sfadă
după pradă
poate
zăuitându-și
de toate
CE VREA
CUVÂNTUL ACELA
bogdaproste să fie lu' tata
înseamnă că mama e vie
ce vrea cuvântul acela
ce vrea cuvântul acela
ce am eu de-a face cu el
de ce îmi întinde mâinile însângerate
numai un laș moare
pentru republică
un iacobin ucide pentru ea
într-o republică numai
republicanii sunt cetățeni
regaliștii și străinii sunt dușmani
n-ai luat bani de la nimeni
nu te-ai culcat cu femei
Robespiere ești revoltător de cumsecade
domnișoara Rosalie e un tors
restaurat din care numai șoldurile
și picioarele sunt antice
nimicul s-a sinucis
creațiunea e rana nimicului
noi stropii ei de sânge
marele cadavru trebuie înmormântat
cuviincios de către preoți
nu de către asasini
singură viață amintire
singură viață amintire
de când trăiam cu altă fire
fără părinți de pomenire
sau fluturii sau norii
viață moarte amintire
cum trăiam în altă fire
de veșnică pomenire
părinți fluturi cimitire
cântecul de pomenire
părinți veșnici altă fire
fluturi viață amintire
nici moarte nici cimitire
cântecul de amintire
părinți fluturi viață fire
Plâng trupuri
Plâng trupuri amante alcooluri
scrisori cadaverice
taci un zeu, o linga, mai dureros, de
nimic
zăpăcite femei în vis decăzut
pornografi impotenți
transfugi siberieni fără pereche
stabilă
pionieri ai judecății de apoi
constrictori
și în junglă o să ne auzim doar cerul
dispărut
flăcările o să ne înghită fără poftă
oricum
fata o să citească în cenușă viitorul
palmelor
care printre păcate o amenințau cu bătaia
iubito reînviem într-un cor de îngeri
nu-mi face mie scandal amândoi avem
datoria
să cântăm, aceasta e nașterea noastră
portative de oase, armonii de carne
gâtlejuri aromind raportul divin
îmi spuneai îți spuneam orgă ori
iarbă
cine cu cine pe cine în cine de cine
la cine
fără sine peste sine de la sine
aceasta e limba română poate fi
cântec
să ne aducem aminte cum cântă
eu sunt cine, tu, sine, noi cine
de-om juca pingpong pe tabla de șah
să ne zădărnicim micile respirații
cu hohote – păsări ascultate în
trecut
așa mai cuminte, fără noima de viață
într-o altă cântare prea tristă
romantic
îmbucurătoare după experiențele
țărilor
ce s-au numit și morminte și păci.
Bolnavi de viață cuvinte fără povești
am spus
ochi fără peisaje am închis graiuri
nerostite am auzit dinspre fumuri
mecanice
acum am iuți pașii pe malul râului
amețiți de văzul undelor adeveritoare
Eram copii îndrăgostiți îndrăgostiți
fără naștere și zei doar așa
pentru credința minunaților.
luat la goană
luat la goană
de regnuri
ultimul diavol
înghite văile
cap de os
toartă înroşită
sugestia amurgului
pe lanul de răchită
stăpâna marginilor
hohot nepotrivit
astfel e viaţa
astfel e gândul
uşi reci în
satul de gheaţă
viii ascultă
ce-au cântat ieri
la amiază nu plângeai
la amiază nu plângeai
seara tot copii pierduţi îţi dai
noaptea vii dimineaţa stai
altui piept cale de ştiut nu ai
când se rupe între fântânele
inima pătrunsă de coclele
şi femeia îndrăgeşte
iar năframa care creşte
la amiază ai îndrăznit şi tu
somnului să-i spui că nu te cunoscu
noaptea viile înlăcrimate cu
mâinile sau rupt pe trup sau nu
dimineaţa te aştepţi
croieşti piepţi
părul ud
părul ud de ploi de aur
aur de fulgerătură
foc de lemne să-l usuce
lemne din păduri aprinse
ploi de foc se duc în cer
ploi de foc vin pe pământ
o şuviţă de păr galben
voi salva-o s-o aştern
ci în iarba despletită
părul nu mai are loc
părul ud de ploi de aur
foc de lemne să-l usuce
bogdaproste
bogdaproste să fie lu' tata
înseamnă că mama e vie
spărturi de căruţă
oarece datini
inerţia instinctului
păsări la oglinzi
fără cravată fără dumnezeu
serviţi seminţele
copiii bagă în gură tot
îmi lucrez pledoaria
de cum voi fi asasinat
ca din întâmplare
morţi aparente
morţi aparente ori nu
cât să tot delirăm
premoniţii sumbre
odihna cancelariei
pe trecere de parapante
ca ieri nu mai sunteţi bujori
la împuşcarea femeii per câine
unii stau în picioare
alţii se ridică din comă
după aplauze îmi dau seama
că sunteţi vii
la poeme moarte
evidenţa
evidenţa lui Dumnezeu în
biserica sufletului părinţilor noştri
şi acum în Pacificul dumneavoastră
ne ia timpul timpan în serios
ce să-l mai spargi surzenie
se merge în Australia de voie
pentru sănătate ape epurate
şi voi dantelă deşerturilor
care şi hărăzindu-ne zimţi
mai alege crăpătura
chininei printre friguri
trecând prin Australia
tresăltând
tresăltând într-o singură vină
s-au aşezat pe scaune şi cer de băut
şi domnul dumnezeu a intrat în casă
iar la plecare a mulţumit
şi-a uitat acasă ţigările a luat-o
spre
căsoaie din doi podari unul nu
fumează
tot va găsi după sobă un pachet
neterminat
măcar niscai mucuri fie şi ale
trecătorilor
nici rachiu nici ţigări nici peşte
cum e mai rău cum nu scrie nici în
istorie
fiul nu a rămas pe pământul
copilăriei
îl uit pe fi-mio de când numai istoria
e de mine
de ce nu s-o fi ducând mai iute la
căsoaie
nici Crist n-a prins peşte pe
asemenea ploaie
în haine
în haine de modă străveche încât
parcă nimeni n-a îmbrăcat aşa ceva
va mugi în danf de mitraliere
arătându-şi
fără ruşine faţa cu două fire în
mijloc
denunţatul şi-a luat viaţa în pădure
a fost găsit după zece ani un schelet
vântul îl legăna parcă se mişca
dinandins
mergeam să-l întâlnim cu bucurie
calea ne-a întrerupt-o denunţătorul
la ce m-au părăsit puterile înaintea
luptei
a învăţat materialitatea
întunericului
îmbătrânind îi vom cânta un imn şi
lui
s-a arătat în capul dealului era pace
pe cine iubiră boierii morţi daică
Parastiţo
fie că trăiesc
fie că trăiesc
fie că mor
eu nu sunt Osiris
nu spun să facem risipă de bani
și să construim atâtea trireme
pentru a ne păzi pe noi înșine
cei ce nu pedepsesc pe nelegiuiți
să nu aducă sacrificii
ofrandele lor să nu fie primite
i-a prins la o primejdie sigură
cu toate că sacrificiile s-au arătat
neprielnice și auspiciile funeste
curtezana
curtezana merge încetișor
femeia de neam speriată
servitoarea cu pași repezi
clinchetul bijuteriilor
alifii parfumate
vânt cu poala veșmintelor
depresia femeilor
când își văd iubitul
mergând alene
întruparea femeilor
celeste sub blestem
ori pentru a avea urmași
chemarea înapoi
cămara tainei
slava fecioriei
în capul universului
în capul universului
sabei sarmați își duc izvorul
să-și potolească setea
nu culcuș în iarbă
nu umbră de măslin
alungat și din râpă
o aduc din orășelul din vale
dar nu pot să-i pomenesc
numele că aude căprița
să nu îndrăznești să uiți
fiecare din noi e Cristos
toți suntem răstigniți
acest individ singular
nu are decât valoarea
umbrei ideale
umbră lipsită de sânge
lege a slăbiciunii și întunericului
lege a zilei și a forței
GEMENI GEMINA
să-mi sorb la miezul nopţii băutura
de baştină apa lui Thales paharnică
pe cărări
pe cărări nu m-oi spulbera
în grădini nu voi înflori
în lanuri zimţi voi domoli
aur coloană de câlţi folosiţi
ciorapi vechi asemeni unui merci
carnea apei pe vertebre de noroi
din negru şi din verde te voi scoate
acum lăsaţi să moară mahorca pe
lopată
postav vâscos începem să curgem
conductele se vor sparge
furnicile bolnave neprinse de nisipul
în surpare
nu s-au atins de bocanci cu spaima
înecării
n-au spart pielea din neputinţă
n-au cărat până în sânge hrană şi
leacuri
n-au numărat câte încap pe-un ochi
(1965)
sâmbăta poeţilor
sâmbăta poeţilor pomana profeţilor
cosânzeana feţilor îmbătarea fleţilor
vederea cadeţilor damigeana vreţi-lor
fulgul vârf nămeţilor iordanul
juveţilor
pometul pomeţilor verdele isteţilor
mama cântăreţilor treanţa tinereţelor
limita ospeţelor caravana vieţilor
sanctitatea speţelor geana
colindeţelor
bună-dimineţelor răutatea beţelor
spălătura feţelor nunta precupeţelor
fâşia de stambă
fâşia de stambă n-are somn
lilieci întregi şi jumătate fără
aripi
umblă o noapte între arbori
şi viaţa o bătătoresc
se zbat pe lună peştii-n fundul apei
lacul îşi şterge sudoarea de maluri
smulsă brumă ca părul femeilor
se-mpleteşte cu mânji ce vor să fugă
şi cad pe spate
poate că apa de băut e mult în adânc
iar la geam pâlpâie o naştere grea
cei care dorm se ceartă rugător
şi se învinuiesc neauziţi
feriţi de pedepsele
pumnilor cu gene deschise
din dosul fâşiei de stambă
mie-mi pare
mie-mi pare foarte bine ţie parcă îţi
miroase
mă păscuse botul ciumei de tot am
crescut de-a-ndoase
nu te-am cunoscut oglindă ploaia nu
te răcoreşte
pe rimologie şaua mi-ar aluneca
şeeşte
cum că toată viaţa umbli cum să mori
în Srinagar ori
să joci şah pe constituţii când te-ai
săturat de zaruri
ia autoflagelarea arderea pe rug
opisul
cu accentul după vreme omul zisul
Nistrul scrisul
sângele pe mal statuie vocile
neînţelese
zalele covrigi de iarnă verile rărite
lese
urnici furnici ai furnicii năpădite
alb de sine
viermii tăi şi-ai cincizecimii
paisprezece sonetine
gemeni Gemina şi-a treişpea pasuri
patru către cinci
neolitice multiple onomatopei tilinci
dodia indianului
în dinţi de-ai jupui cireşi
sub coastă printre şerpi aleşi
din trupuri grase de ţigănci
cu ochi în vârful verzii lănci
rupându-te aşteaptă taică
pe buturuga cu lupoaică
solzoasă fără rădăcină
şi indianul o să vină
dinspre pădure paie sterpe-l
vor suge oasele să-l perpel
la trăznetul din norul verii
prin piatră de-o să-i urce perii
nu-i fânul verde ci se cască
o geană atârnând de mască
de sub vapoare cu turban
resteu la jugul lui Plăvan
1975
decapolit
decapolit în peştera liliecilor
fete călugăre răchitei arnotene
cine crede nu e niciodată singur
shakespearieni slujbaşi în Stratford
make the world go away
Brahma Vishnu Shiva
Rig Veda Voluspo Luceafărul
Strigoii Memento mori
devenirea nihilistă bhava vibhava
invagination hymen pharmakon
archetypal resonance astrohaiku
încă o săptămână nechinezească
leului de aur china town
altor supravieţuiri gondolă
Perseide Perseu’s mantle
astronomical arts Magellanic cloud
tot vorbim numai de morţi
numai în braţele lor
ne-am dezmărmuri solaritatea
sidi Aissa egal Vasile Lovinescu
mare întunecată haos ou
trup tăiat în cer şi pământ
archaic Sanskrit musical Nirvana
recele mării
recele mării ne cheamă
la glasul balenelor pe gheţari
recele mării interoghează lumi
de-o voinţă cu fiinţa şi catrinţa
recele mării ne prevesteşte
fuga din caldul cenuşii
recele mării ne-a pus pe focul
sobei de teracotă călărirea
recele mării sub moarte de soare
să-mi spui şi mie cum a fost mireasa
ascult ca-n toate
serile
ascult ca-n toate serile cum
povesteşte din Argetoaia
dacă aş întrerupe ceva tot mi-aş
aduce aminte apoi
însă acum n-aş mai pricepe de ce
demult
fata i-a spus în mireasă de rochie
îmbrăcată
în rochie de mireasă parcă explică
nu ştiţi că eu întotdeauna dorm
singură
astă-seară citi-voi un vers din
Racine despre vânturi ce dorm
iar înainte m-am întors de la film
numit dacă vântul
şi povestitoarea în aşternut se concentrează
cu o mână în dans pentru ochii mei şi
ai soţiei
să înscenez cu întârziere de o
secundă povestea iată o şansă
poate-mi răzbun aşa piesa mea jucată
la telefon
pe o singură carte străvezie ţinută
în degete de o domnişoară scheletică
a doua zi bărbatul pe vremuri
avea poruncă a se înfăţişa cu cămaşa
pătată de sângele nepătatei
cum o să stau într-un pat cu acela
fetelor
tatăl ei căsătorit o dăduse spre
binele satului
fratele ei căsătorit a cules-o dintre
prietene uite
ai să te dezbraci de rochia asta frumoasă
nu ştii a răspuns că eu nu m-am
îmbrăcat aşa niciodată
în casa tuturor nopţilor mele bătrâna
încearcă
să ajungă departe cu rolul dumneaei
înseşi
eu eram mai mare ca ea m-a dus
în pădure la fragi şi între copaci
m-a rugat să-i caut în cap
iar când cosaşii din poieni îşi
încărcau fânul
s-a repezit cu părul încât săracii au
strigat ho că ne sperii boii
fragi n-am găsit şi-am umplut atunci
coşul
cu pitricele acoperite frumos i le-a
dus
bărbatului şi el du-te acasă mai bine
boală ce eşti boala vacilor şi chiar
fusese
în pădure mă gândesc dacă nu e o
istorie
a unei preotese cu copii şi avorturi
şi din toate acestea pe urmă cu
nepoţi
sau de nu-mi va aduce fericirea
mă gândesc de nu voi fi fericit
oprind întregi întâmplările de a
exista
încă o dată şi să crăp numai eu veche
preoteasa
să-mi sorb la miezul nopţii băutura
de baştină apa lui Thales paharnică
nici o preotasă ci cana
cu jumătate de gură cu muşchii stângi
să spânzur ce nu-i de mireasă
în respiraţiile femeii mele
întoarse deodată cu spatele
de n-aş mai auzi povestindu-se din
Argetoaia
împacă-te natură
împacă-te natură în sine şi cu mama
ea l-a iubit pe domnul cu capul şi
marama
cărăm cu munţii umbra ni se răstoarnă
rânza
ne înconjoară moartea o coperim cu
pânza
câţi pictori te văzură doar sângeratul
giulgi
tu zboară-mi rândunica tăindu-mă în
fulgi
Ierusalimul fuge din dâmb în dâmb în
cer
cât să te mai zidească pricaz de
cavaler
aleea mai de joacă măslinii spelbi
toridă
amiaza de pe urmă Ierusalim coridă
ţi s-a părut pe lume şi dumnezeu şi drac
păstaia cântăreaţă pleznită pe arac
ce trecător e omul şi vai de capul
lui
dar cum dai de sfinţia-i Ierusalim îl
pui
eternul imediat
chindie calmă după ce ne vom fi
întors în-tre-gi-ment
de Sfântul Gheorghe închis în sinele
indiferenţelor
fie blestemat cine nu ne-a bombardat
că ne-a lăsat sat
sub săgeată peste pod cu puştimea în
năvod perevod
am dat dovadă că sunt român soţia
însărcinată
creierul divin dat la întors pe
sărbătoare epsilon
Montale nu uitasei de-o mistică a
fiecărui Sighet
bătrâni neexcelând în răbdare şi mai
ucişi de stat
şaptesprezece romburi silabele
mandakranta hai ku
am râs mai mult cu martori de la
judecata de apoi noi
a better way to die de nu în Chicago
atunci în Ferentari
nu vătuiţi conglomerarea
ilegalităţilor
d'aia n-am stat de vorbă a nu vă
prinde pe româneşte nemţii
toţi o să treceţi Prutul limbii
necunoscute moldoveneşti
pe la etajul ăsta în tinereţe
româneam hinduşi
nu trebuie să-i las nici data
viitoare în ţara lor
un joc subţire o normă sabatică sezon
scriptorial
silabele ne dau de gol călătoria jos
de pe cal
decasilab
„Pierdut într-o provincie pustie”
pe cine paradisul să învie
în largul inimii catarg durat-a
„Beati quorum tecta sunt peccata”
“And death shall be no more: Death
thou shalt die”
murir-ai moarte vii să nu ne ai
„Ia v etot mir prișol, ctob videt
solnțe”
ființa mea în lumea asta glonț e
„Mopete l-a citit pe Thomas Mann”
în rar decasilab silaboman
iambi dodiambi din Dante Milton rim
și ai poeților din țintirim
„mirati sumus unicum magistrum”
cu sângele imaculării Nistru'm
se usucă rufa-ncet
se usucă rufa-ncet
umbra viei coapte-n vin
o mai moaie în oţet
până ce-n sânge ţâşnim
eu părinţii să-i repet
ei cu mine la treimi
să usuce rufa-ncet
apele când reanimi
pentru însetaţi mai drept
nu este şi porţi în spini
presăraţi prin vii un piept
dezbrăcaţi cei paşi intimi
cum vii dimineaţa de
acasă
cum vii dimineaţa de acasă
în carul gol
te-ai trezit îmbrăţişând
foile uscate seara
muscă dumnezeu oului
fiu vierme
părăsind nimfeul
duhului sfânt
mintea toamnei
în craniu neînfiată
orbitorul va fi
strâns de gât
de mine te miri şi se miră
de tomana de afară cum ai căzut
dintre aluni în ape fierte cu ochii
la umplerea inimii casa goală
ne desparte o cortină
pe noi doi de o creştină
soţ soţie tu adormi
eu adorm toţi trei enormi
noaptea asta capăt treaz
o paloare pe obraz
pâlpâie prin pânză
fereastră neplânsă
noapte din toamna părinţilor
ei au intrat în scorburi
scorburile aure
la capetele sfinţilor
din inundaţii au pătruns la fecioare
fiul al doilea s-a făcut mare
la surori cu calul călărit
şi eu călcat în picioare am murit
frunte de copil
titlu de poem
versuri n'avait il
nici n-o să avem
de ce să fiu
cu mulţi întâi
nici toţi târziu
nici nu rămâi
cum nu puteau fi
oamenii-ntr-un loc
libertatea şi
moartea luau foc
mâine am 21 de ani
mâine am 21 de ani
ar trebui să las poezia
între vâsle cu gleznele
smulse din nămol
tresar când şlepuri
îmi alunecă pe umbră
cleştele racului la tălpi
aud trăieşte până a doua zi
în apele galbene
m-am scăldat cu şarpele
blestemându-mi fratele
la ani solari douăzeci şi unu
îmi deschide gura cu un cuţit
cum poţi fi aşa de frumoasă
n-am fumat opiu n-am murit
singur îmi curg în vine
1965
SLĂVITE COCLAUR
Surioară Salomie, Românie pe tipsie.
Nu ziceam noi bine că eşti
samaritean?
cimpanzeul
cimpanzeul aşteptat de întreg oraşul
murind fusese înlocuit cu un om
mascat
aleargă după femelă îi face semn
să se dezbrace ea îl refuză cu
pudoare
temându-se de scandal de puşcărie
de ce zice lumea şi-l îndeamnă
să se dezbrace el dar îl opreşte
circumspectă
mâinile lui ating cu unghiile fresca
şi se cojeşte providenţial o parte
cu faldul hainei deodată
pe plafon o femeie goală pictată
bărbatul îi aminteşte femeii că sunt
legaţi
femeia vrea să intre în camera cimpanzeilor
şi cojeşte încă o parte haina
apostolului
sub ultimele zgârieturi ale
bărbatului
femeia rămâne goală
dactilice întreguri
dactilice întreguri fractalii în
ascuns
îi vrei în două fraze spre-o carte la
vedere
doar haos armonia în norul ce ne-a
uns
de-acum în două ore cocorul de ne-o
cere
din vultur gheara plină de solz
imaginar
mă vei trimite zării din două
emisfere
din Teheran se-ntoarse pe două feţe
zar
aceleaşi două fete o mamă şi un tată
războiul în ştampilă cu dus-întors
ogar
trăind pe jumătate
trăind pe jumătate frumoasă de amant
frumosul pe o noapte decapitat în
zori
pe vremuri focul veşnic iubi un
diamant
la margine urdia din două părţi pe
sfori
chip hipnagogic mustre-şi alfagenia
dus
genetic vis postmortem visatele
duhori
mai ca autopsia şi maica lui pe sus
ţigări pe nicio oră anathema alcool
beţia sau popia troiţa a dispus
Matei și sfinții
italieni
Logosul grăind în pilde
lucruri ascunse de la
începutul lumii.
Părinţi în unghi.
Matei se rupse pagini italienilor.
Moarte cui va grăi de rău
pe tatăl sau pe mama sa.
Fraţi şi învăţători de ucis în Gita.
Dacio, vescovo di Milano.
Nu te retrage glonţ în vreo
cetate a Samaritenilor.
Voi, che mi comandate cose
imposibile.
Francisco iris al Egipto
por kristianigi la Sultanon.
Ioan și sfinții români
Surioară Salomie, Românie pe tipsie.
Nu ziceam noi bine că eşti
samaritean?
Chifa tăiase urechea lui Vincent.
Iată fiul tău, iată mama ta.
Ucenicul acela nu va mai muri deloc.
Domnul pe cruce cu tine a vorbit.
N-am pierdut pe niciunul.
Ucenic al sfântului Daniil,
din Putna Ierusalim ai făcut.
Catapeteasma neamului s-a despicat.
Bucură-te, Mireasă urzitoare
de nesfârşită rugăciune.
Tantum esse sub fragmentum
Quantum toto tegitur.
eudaimonia
eudaimonia îndurării faţă
cu demisia din omenesc
în vidul inimii prin delegaţie
întoarse sufletul la trup
şi se stârni mortul pre sine
frate pre frate lovindu-se
înpăraţii Romii ce au stăpânit
Dachiia
August Înpăratu Tiberie Caligula
Claudius Domitius
Nero Galba Oto Vitelius Vespazian
Titus Flavius Titus
cu haine de şahmarand îmbla
cu şarvanale şalăi de argint
dajde câte un şalău de plug
din mică vârstă în mimuri
ce să dzice îngânăciuni de şeganii
şi la prăvirişti crescut
vin vechiu şi ştiros
globnic de morţi de om
şi de şugubini
ca din somn sări Domnul
rumân ca de vin ce-i
aburit şi şumân
aceasta istorie s-au scos
de pe nişte tetradii spanioleşti
în dialectul franţozesc
şi de pe aciasta
s-au tălmăcit în limba
moldovenească
această istorie
este scrisă
de mine
focul noaptea
focul noaptea ziua zi
în luceafăr şi-n vecii
cum din deal şi din cireş
mărul cerului dă greş
urci pe coastă la nevastă
înfrunzită şi mai castă
crinii-mpungă nouraşii
cum versifici de-a ostaşii
sfert de oră lux din Venus
nunţile mai fie ce nu-s
însurat târziu se-ntoarse
la mireasa vremii arse
de e domnul de e rac
mă dezbrac să te îmbrac
vers în dublu ritm imit
paradisul altui mit
vag mai sinucişi ca ieri
muncească-ne învieri
până să ajungi în dodii
cele tinere prozodii
nimănuia străin Indul
punctul inimii sorbindu-l
cerul cerb pe munte serb
de când versul verb inverb
pe duşmanul vremii iertu-l
se apropie concertul
otrăvuri
otrăvuri ocolesc prin vin
ucid atâta de puţin
de râs mă umflu mă înclin
şi porc îl fac pe Nastratin
voiesc în cinste mulţi să îmb
ce dacă trist mai ud un dâmb
cu lacrimile de mă strâmb
tot îl omor pe Năgădâmb
mă calcă slana pe un os
şi duhul prost şi mai vârtos
dar dacă ursul mă dă jos
sub roţi îl zvârl pe Nasmiros
pe-atuncea
pe-atuncea mă trăgeam din lână
şi fâlfâiam pe coasta spână
ace de ţărână înţeapă lemnul
scoate limba la sarea de pe jos
nicio trăsură cu multe ceruri
dinţii se răresc în râsul de pe urmă
tai cocoşul fără glas de cocoş
vinovatul şterge praf din haos
toate cu măsură pe terasele sure
spinările de animale umplu ochiul
până mi se face o incestuasă ruşine
cald fierul mâncat şi înroşit în
inimă
atâtea pieritoare lacrimi şi explozii
în burdufurile putrede oceanele cară
aborigene sprâncenate cu miros de
ananasă
se petrece o aţă prin urechile mele
şi sunt un ac de mânie şi arde
lumânarea
iar la lumina ei se bat pumnii
scriu aici
scriu aici în loc să citesc De rerum
natura
sufăr cu trupul în loc să fiu liber
de toate
însă mai bine să fie aşa mă sfătuie
locălnicia
în fără scris şi nesuferinţă că nu
m-aş arăta nici morţilor
încă o dată aş fi bucuros de a
compune în româneşte
o operă precum Corbul americanului
antibostonian
atunci unde-i fereastra mea noaptea
s-o deschid
bustul în aşteptare şi vorbele
crezute în sunet
se petrec în ţările mici altfel de
păsări prin altfel de ferestre
dar s-or fi diluând în pământuri cu
munţi visuri de geniu
lucru este înfăţişarea prin haine
ascunsă cuminte
faţa frigului întoarsă în făptura
întoarcerii la De rerum natura
din suflet
din suflet vreau să mor o zi
bogat sau paşnic a mai fi
să râd cu coapte păpădii
când încă nu mă prăpădii
să glăsui fratelui bădiii
că-i sunt la fel plezniţi toţi fiii
mamă tată
trageţi de găleată
să golim fântâna toată
binişor vinişor
nu se-acreşte sub ogor
lăsăm apa bem urcior
lună plină luni
babă printre pruni
a ţuicii stăpână
nasul în ţărână
beat ca-n alte lumi
oase să înstruni
cum te aplecai cu lamă
oţel strâmb a secera-mă
m-am oprit m-am o distrus
înapoi sunt gări de sus
înainte numai nu-s
merg ştiind muri Iisus
doar ucis cu viu argint
prin tăcutul labirint
să bea guri mai veninoase
vărsai sângele pe oase
mă adăpostesc la nor
prin schelet de ziditor
jumătate să nu mor
iar aşa pe patrafire
c-am trăit n-oi mai trăire
ce n-am scris pe mine scriu
într-o noapte păr gălbiu
vărs în litere nuntiu
şi mai scriu un glas prin piele
în otravă cărnuri rele
tălpilor le cânt obiele
slăvite coclaur
slăvite coclaur
lunatice maur
trapuri de copite
feţe ocolite
dă cailor bice
de-a-ndoaselea pice
să o rupă-n urmă
peste-a noastră turmă
peşte din acvariu
luntre pe salariu
divinul întoarse
droaşca bube sparse
oişti curele crapă
labele în groapă
sub roţi pară chipul
nestrivit de tipul
Iov nu va să şadă
soarele-n zăpadă
averea ta pre
cai şi capre
moarte-n animale
'nveselim o jale
salvează vizitiul
căzut cu noi de viul
ce nu mai ştie cine
călătoreşte-n tine
dărâmă drumuri primul
şi punctul locuimu-l
răszboară tot ce zboară
la noi la subţioară
îmbolnăveşte osii
cu păcuri mironosii
desparte carapace
şi fă ce nu vei face
divinul se întoarse
caleaşaca bube sparse
la picior la răşchitor
la trup cu seminţe-n zbor
cântă mort necântător
cui va să-i milui veşnic fes
din care ziua s-a ales
şi de-am umblat cu ştersul nas
ceream lung timp şi nu-l mai las
iubita cu alean alene
aveam n-aveam lene balene
departe de a mea farfuză
o spumă spuza de pe buză
să-ntreb cu suflet cine dus
m-a luminat măgarul mus
el blând şi nevăzut nicicând
zvârle copite peste rând
şi când aş călări pe el
înfloare-ar coada-n şoricel
n-ar trece pe unde restau
pisica giuvaer şi miau
voi orhidee
voi orhidee lovidrogi boxeri
mi-era mai bine pe canale ieri
nici un surâs adio sonethai
a mai compune paradisul rai
thales thalasa în Thailanda muang
necăutată karma după rang
vă treceți am surâs la început
petrecem roată spulberatul scut
cuvine-se neamintirii rod
Ravana a-l culege nu Irod
ci pare Mara oarecum Satan
buddha arhanghel pașa căpitan
rajahii și s-ar mai întoarce marg
la margine de lovidrag catarg
de-ar dramatiza
de-ar dramatiza
ce e ce nu mai e
până la culmea
imemorialelor
boala bună
sănătate curată
ne obișnuirăm
cu aeroportul
Muang din Bangkok
am vrut să laud
povestea obișnuinței
de după rezidență
absorbția existenței
printre cocotieri
UN
DUMNEZEU DIN FLORI
tăn tia tăn ci cui va
o cin cia şî hon
tema e stilul
tema e stilul motivul scena
de mult nu ne mai povestirăm
călătoria la surâzătorii thai
cu orezul lor și pe elefanți
ce ne-am compromis ceasul
mai mult oprit anume
să nu se mai observe clima
dintre păsările omonime
omonime clime câmpi tâmpi
în mintea românului de pe urmă
așa mă apucă și pacifica
prea mult de spus încă tot
de tăcut și altei religii
nu zice iar că numai banii
la lăsat pe şi tăn tu
la lăsat pe şi tăn tu
tăn tia tăn ci cui va
o cin cia şî hon
paya sănzâ la tu ja
te-ai băgat la oraşe chineze
să vezi pe dezvoltare Dakha
curţile pătrate ale vechiului Beijing
Sihezuan de le-am vedea
neînţeleasă comparaţia cu Singapore
nimiciţi ne suntem
nimiciţi ne suntem
pe sub degenerare
dansând teodicee
arătaţi că sunteţi
bărbaţi nu
cârlige de rufe
biblia metatip
al culturii romantice
occidentale
iniţial omul era
proprietatea pământului
şi nu invers
un dumnezeu din flori
un dumnezeu din flori şi
unul din miel junghiat
partea femeiască nu se
exprimă cu moda la modă
vărsare de sânge la
întâlnirea uleiului cu apa
mireasa mirelui luna nouă
a ochiului de primăvară
nestrămutatelor mandire
tiflă culori clătite-n fast
reţeaua zgomotului instalat
în pânze suprapuse
amintitoare pâclă strălucind
obişnuinţa zestrei
a sinuciderii după naşteri
şi halucinări în trup
trezit de dimineaţă răcorii
revelate pe vatră-n zbor
au suferit copiii numai ieri
exodul azi nuntă-nor
ca-n toate ale lor zile
învârtoşind ascunzători
noaptea prin iarbă vechimi
de sânge şi alergătură
de urasem pe terase
poate şi albului norilor
dinţi strălucind la fel
să ne ţină surâsul
îmbrăţişarea vieţii şi
convenţionalizam tăcut
ştiutul de-azi noapte
încă de ziua vasant
faţa tresare vederii hârtia
frământă-se meditaţie
cu genunchii la apogeu
împinşi de ziua de-alaltăieri
foaia-n zenit refreşând curtoazii
te-ntorci la perete
genunchii şi sânii către
uşa deschisă
visezi cum te ierţi
în vraja verdei eșarfe
piardă-se lujere tinere-n
oglinzi învăpăiate de dans
trupul cât Ganga învălureşte
esenţele caste
în asemănara cu toate
apele citindu-se înot
mai e până se întoarce
copila de la şcoală şi
bărbatul din străinătate
întârzie şi măturătorul
Copilul lor Tror
Copilul lor Tror ucise pe Lorikm
Puse mâna pe Tracia de-i zicem
Trudheim
Din fiu în fiu Voden Odin soţia-i
Frigida Frigg
Valhall Ginnungagap gol căscând
Troia din carnea lui Ymir
pământul din sudoarea-i marea
Stânci din oase copaci din păr din
ţeastă cer
Din sprâncene zei călare pe lup venin
pe faţă
Lupul înghite soarele luna pe Odin
Şarpe-n corn de ren bucuria somnului
ţesătura
Visului neamul Volsungilor anatomia
runelor natya
Să ne închinăm ca magii să plângem şi
să strigăm
Frumuseţe străină am văzut şi cu ea
mi-am rănit inima
câţi închişi în lumea de dincolo
câţi închişi în lumea de dincolo
cât refuz al iadului în centru
sudul verdelui cupolat alb
ferestruită spirală necălătoare
în faţa imaginaţiei Baudelaire
îl face om pe Edgar Poe
invizibilitatea imaginativă a puterii
casa Russel lumina nontemplu
aura Capitoliului tu Plato în
singurătăţi
lumile eminesciene ale lui Mircea
Eliade
pierderea de după ultima pierdere
se văd cărţi semnate se mănâncă
în librărie se atinge ţărâna se
contemplă poliţia se petrec muzee
se stă pe bancă se conduce lumea
dispreţuită se refasonează crima
vrut-am
vrut-am tărâm de Marioară
oasele fetelor munţi hotară
cum le-ai vindeca le vorbeşti
soru-meo şi tu plecată din Budeşti
sânget nici sfânt nici get săget
danii tot voievodalului nucet
prea tare apretare guler berii
a nu mai răsări la gât misterii
de cum Glăvile Ruda p'unde
ne e vara halucinaţie funde
croncane Kojeve via Ricoeur
recunoaştere mitralior
dor de mers până-n pârnăi
sunt la Aiud Marioară hăi
putrede simetrii
putrede simetrii degenerescențelor
a ne admira căzăturile măciucite
toval
d-orduri împărate despărțitorilor
țiitori
nu ne mai dăm jos din sunet
care te mai tunzi abstinență
cărarea învățăcelului sublimarea
soarele frigului dinaintea certei
drapează ah din naștere de sânge
îndumnezeirile tinereții ritmice
în strana amarului
în strana amarului
nemuririi darului
dreptul îndreptarului
cu doctorii vorbeşti ca fraţii
femeilor le-arăţi Carpaţii
doctrinele le faci oraţii
lava Etnei şarpe-nfloară
sângele piatră izvoară
cine morţilor s’uitară
eram îmbrăcaţi de serviciu
eram îmbrăcaţi de serviciu
nu ne spuneam nimic
parcă nu ne dam seama
oricum nu ne ştiam culpa
se făcuse ziuă o duceam aşa
într-o mare sală chiar Marcello
anunţa că ne sosise ceasul
i-am spus să ne termine aşa delicat
că nu el nu insinuând că el execută
la fel de afabil şi care e pedeapsa
spânzurătoarea a şoptit după efect
legea ne lasă să ne vedem soţiile
ninge urma
ninge urma neamţului
cu zăpada neamului
şi a Bărboianului
un copac un om sărac
un stejar niciun primar
stă legat să ningă-n sat
nu e lege să-l dezlege
păsări merg de ochi îl şterg
nu mai zboară că-l omoară
cu cucui în vârf de cui
umbră trează te retează
de ce doarme fumul doamne
după fum să ne alinte
fiertură de bob de linte
şi de ochi descântători
la nucul de două ori
la mucul de două ori
la cucul de două ori
trădată pasăre de frate
pajişte ceaţa ar paşte
ziduri înotate de broaşte
nu am povestit beţia
ce-a costat împărăţia
nebunului Fugidacia
foarte greu ne hărănim
să murim ne prăpădim
şi apoi în ţintirim
să-i scriu lui Noica
să-i scriu lui Noica ba lui Şora
lui Eliade-n diaspora
cum India îmi lasă chica
din scrumul lui Alecu Ghica
ei mi-ar răspunde anevoie
cu picătură de la Noe
tot infiltrată în odaie
în aşteptarea lui DaNae
bătrânii mei centauri vira
e învierea nu hegira
fecioară cânt ave Maria
că a ta e împărăţia
fac rime în punjabi
fac rime în punjabi
îl caut pe king Por
păcat de mine Gabi
sunt mort pe un picior
latinii basarabii
neînţelege-m-or
dar Omului şi Babii
la sfinx mă pună dor
că uite ce de barbă
mă trage aşa ruptă
ba hyraniagharbă
ba neam de Ceandraguptă
copilăria searbă-
dă ţâţa mai nesuptă
înalţi aproape blonzi cu haită
înalţi aproape blonzi cu haită
nici nu zâmbesc nici nu se vaită
din inginer regie din poezie tranz
privească-le ecranul Grigore de la
Nazianz
Lautreamont neauzit în cruda-i
închipuită faţă a lui Budai
sunetul tău rostogoli vedenia
cadaverică
trăznit bătrân în biserică
http://georgeanca.blogspot.com.au/2017/03/noi-eram-in-parinior.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu