MINILECTURĂ cu GÂND DE SEARĂ

VASUL OLARULUI

- Parintele Paisie Olaru

           Sa te lasi în mâna Domnului, ca lutul în mâna olarului. Olarul, când vrea sa faca o oala mai de pret, o da de doua-trei ori prin foc, o caleste si o ciupeste pâna se face dupa placerea lui.

Parintele Paisie Olaru, Parintele Paisie duhovnicul, traducere de editie ingrijita de Arhimandrit Ioanichie Balan, Ed. Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, Iasi, 1993, p. 94

APA FILTRATA

- Sfantul Ioan din Kronstadt

             Postul învedereaza sau descopera cum nu se poate mai bine neputintele, slabiciunile, scaderile sufletului, pacatele si patimile sale, întocmai cum o apa statuta, tulbure, când începe sa fie filtrata îsi scoate la iveala impuritatile si gânganiile care misuna prin ea.

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 283.

FACLIA INIMII

- Fericitul Trifon Turkestanov

            Furtunile vietii nu-i sunt spre îngrozire celui ce-i straluceste-n inima faclia pe care focul Tau a aprins-o. Împrejur e întuneric si vreme mohorâta, e vuiet de vijelie si spaima cumplita. Iar în sufletul lui e lumina si pace: Hristos e acolo! Si inima cânta: Aliluia!

Fericitul Trifon Turkestanov, Cunoasterea lui Dumnezeu prin mijlocirea firii vazute, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, cap. Acatist de Multumire „Slava lui Dumnezeu pentru toate”, p. 128

LUCRURILE STRALUCITOARE

- Sfantul Ioan din Kronstadt

Noi iubim tot ceea ce straluceste pe pamânt: aurul, argintul,

pietrele pretioase, cristalele, vesmintele de matase… De ce oare nu

iubim slava viitoare la care Dumnezeu ne cheama? De ce nu nazuim sa

devenim stralucitori ca soarele? „Atunci cei drepti vor straluci ca

soarele în Împaratia Tatalui lor” (Matei 13, 43). Aceasta pentru ca

natura sufletului nostru s-a pervertit prin pacat, iar noi suntem

legati de pamânt si nu de cer, de lucrurile stricacioase mai degraba

decât de cele nestricacioase; pentru ca iubim slava trecatoare,

stricacioasa si înselatoare a acestui pamânt. De ce exista în noi o

astfel de dragoste pentru tot ceea ce straluceste? Pentru ca sufletul

nostru a fost creat pentru lumina cerului si pentru ca el a fost, la

origine, cu totul lumina, cu totul stralucitor, lumina este deci

înnascuta în noi, sensul si nevoia de lumina sunt înnascute în noi.

Îndreapta-ti aceasta nazuinta catre lumina Cerului!

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea intru Hristos, traducere de

diac. Dumitru Dura, Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 1995, p. 112

RUGACIUNEA INIMII

- Arhiepiscopul Iustinian Chira

„Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe

mine pacatosul”. Aceasta puternica rugaciune o poate rosti si

calatorul si muncitorul de pe ogor, din fabrica sau din mina; si

copilul si tânarul si batrânul. Prin aceasta rugaciune noi putem

curata vazduhul duhovnicesc.

Arhiepiscopul Iustinian Chira, Cuvintele Parintelui - un ghid al

frumusetii launtrice, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2009, p. 114

CLOSCA SI PUII

- Sfantul Nicolae Velimirovici

Asa cum closca se îngrijeste sa-si adune puii si-i hraneste

si-i încalzeste, tot astfel si Mântuitorul îi aduna pe cei credinciosi

sub dreapta Sa. Hristos a vrut sa adune pe fiii israelitilor si cu

dragoste sa-i încalzeasca si sa-i hraneasca, însa ei s-au lepadat de

El. Prin urmare, în acest sens, „closca” Îl semnifica pe Hristos, iar

„puii” sunt simbol al ucenicilor Sai credinciosi.

Sfantul Nicolae Velimirovici, Simboluri si semne, traducere de

Gheorghita Ciocioi, Ed. Sophia, Bucuresti, 2009, p. 48

OMUL SUFERIND

- Sfantul Tihon din Zadonsk

         Vezi, iarasi, un om plin de rani si de puroaie rau mirositoare. Întoarce ochii tai spre sufletul pacatos, care raspândeste o duhoare cu mult mai mare decât a trupului celui împutit. Precum sunt ranile si puroaiele pentru trup, asa sunt pentru suflet pacatele si nelegiuirile. Asculta ce graieste Prorocul: „Faradelegile mele au covârsit capul meu, ca o sarcina grea s-au îngreuiat peste mine; împutitu-s-au si au putrezit ranile mele din pricina nebuniei mele” (Psalmul 37, 4-5). Putoarea trupului e nesuferita pentru noi; duhoarea sufletului e nesuferita pentru Dumnezeu. Noi ne scârbim si fugim de putoarea cea trupeasca; din pricina duhorii sufletesti se scârbeste si se departeaza Duhul lui Dumnezeu. Aceasta iarasi te povatuieste sa te feresti de pacat. Iar daca simti ca sufletul s-a molipsit de lepra pacatuirii, chiar de „stai departe”, sa-ti ridici glasul catre Iisus, Fiul lui Dumnezeu, Izgonitorul tuturor bolilor sufletesti si trupesti, asa cum au facut cândva leprosii, dar nu numai cu gura, ci si cu inima, si sa te rogi: „Iisuse, Învatatorule, miluieste-ma!” (Luca 17, 12-13). Asa, Cel Ce i-a curatit pe acei leprosi va curati si lepra sufletului tau, caci El este milostiv si asculta glasurile noastre, ale sarmanilor. De aceea a si venit în lume, ca sa ne izbaveasca pe noi de pacatele noastre. Nici o lepra a pacatului nu poate fi atât de mare încât preaînteleptul si atotputernicul nostru Tamaduitor sa nu voiasca sau sa nu poata a o curati cu milostivire.

Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p.

MICROBUL

- Sfantul Ioan din Kronstadt

             Dupa cum partea materiala a fiintei noastre se poate dezvolta atât timp cât primeste o hrana corespunzatoare, iar daca în mâncare, în bautura sau în aerul pe care îl respira nimereste o otrava sau un microb, trupul se îmbolnaveste si poate chiar sa si moara daca nu primeste la timp ajutor, tot asa si în fiinta noastra spirituala totul poate decurge bine pâna când apare diavolul. Sufletul se îmbolnaveste, cuprins parca de paralizie, are nevoie de un grabnic ajutor de la Doctorul ceresc, Dumnezeul duhurilor, ajutor care nu poate fi obtinut decât prin rugaciunea credintei. Trebuie sa ne pazim cât putem mai mult, pentru ca prin duhul si prin faptele noastre sa nu ne dam duhurilor rele, celor de sub cer. Pentru ca ele sa nu fie suflare a sufletului nostru, luând locul lui Dumnezeu, pentru ca raul din care este alcatuita natura lor sa nu devina propria noastra natura. De altfel, trebuie sa ne aducem mereu aminte ca ele sunt mai mult în noi decât în lume, dar ca Dumnezeu are asupra lor deplina autoritate si le îngaduie sa lucreze în lume pentru dezmeticirea si îndreptarea oamenilor, în limitele adevarului, bunatatii si întelepciunii Sale. Sunt însa oameni care îl au pe diavolul în îmbracaminte, în mâncare si în bautura, dupa cum crestinii adevarati se îmbraca întru Hristos si se hranesc cu Trupul si cu Sângele Lui. Pretutindeni în lume exista o dualitate a contrariilor: unul împotriva altuia; sufletul se lupta cu trupul, binele cu raul. Satana îsi are slugile si ajutoarele sale pentru a-si raspândi domnia în lume. Domnul îi are pe Îngeri, pe care îi da fiecarui crestin drept paznic si drept calauza spre fericita Împaratie a lui Hristos.

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 86-87.

Sursa: ALEXANDRU STANCIULESCU BARDA