Exilul politic românesc
Exilul
politic românesc e gol pușcă, precum imparatului din poveste in haine noi Este
afirmația domnului profesor dr. Viorel Roman, consilier academic la
Universitatea din Bremen, Germania Deosebit de amabil, ca întotdeauna, dl.
prof. dr. Viorel Roman a avut amabilitatea să ne acorde un interviu. Mai mult,
ne-a pus la dispoziție un material pe care domnia-sa l-a susținut în cadrul
lucrărilor pe secțiuni ale Congresului de la Herculane, exprimându-și totodată
făgăduința de a fi în continuare sensibil la solicitările noastre.
D-le
profesor, spiritualitatea românească s-a adunat din nou la Herculane. Cum se
explică, totuși, că într-un context spiritual, de simțire românească. Suntem la
fel de separați în tabere politice ca și în Parlament, singura diferență fiind
că, acum, Opoziția lipsește?
Văd că
începeți prin a evidenția o problemă dureroasă: exilul românesc se află într-un
proces de căutări. Are nevoie de un nou crez, de un nou stindard și mai ales de
o nouă speranță, pe care să o proiecteze -ca până acum- și în țara de origine.
Dacă ne referim la exilul politic -și îmi permit să fac această selecție din
exilul general-, acesta (cel politic) nu mai are nici un sens, nici un rol și
este în primejdie ca lumea din jur să observe că este în pielea goală, precum
împăratul din poveste în haine noi.
alt.culture_12.2018c
30-31
Să înțelegem
că exilul politic românesc nu își mai motivează existența?
Se poate
spune și așa. Exilul politic românesc veritabil a fost constituit de pătura
politică fugită în Occident în anii de după război. Din acești reprezentanți ai
fostei pături burghezo-moșierești s-a constituit acel guvern în exil, care-1
avea în frunte pe fostul ministru de externe Constantin Vișoianu. Acești
emigranți erau pregătiți și sperau sincer că vor veni americanii și îi vor
reinstala la București, tot așa cum rușii susținuseră guvernul comunist.
Celelalte
anexe ale exilului românesc, mă refer la germanii din Transilvania și Banat
emigrați în Germania, maghiarii emigrați în Occidentul european și în America,
legionarii refugiați în Spania și
ex-regele
Mihai exilat în Elveția, nu jucau un rol prea însemnat în acest efort ideologic
de recuperare democratică, sub egida americană, a Estului totalitar.
Căzând însă
ideea americană, exilul românesc a îmbrățișat ideea monarhică, schimbând
sloganul „Vin americanii!” cu sloganul „Vine regele!”. O orientare foarte
păguboasă în ce privește preferințele electoratului român, perspectiva
monarhiștilor fiind valabilă numai în condițiile unei intervenții armate
străine, care să o așeze și să o susțină.
Dar atât
Lumea Nouă, cât și democrațiile occidental-europene, în frunte cu Germania, nu
își permit să susțină ceva la care chiar însele au renunțat…
Luând în
calcul exercițiul democratic elementar al supunerii minorității, putem afirma
că unele mesaje venite din partea exilului politic românesc sunt…
antiromânești?
Antiromânismul
este un fenomen mult mai complex. Schimbarea la conducerea țării a evreilor
Brucan-Roman-Severin cu valaho-românii Văcaru-Văcăroiu-Negrițoiu a general
protestul evreilor clin toată lumea. De atunci românii sunt antisemiți, iar
evreii antiromâni. De când românii se îndoiesc că episcopul protestant Laszlo
Tokes a fost eroul dezinteresat al Revoluției, conflictul etnic și religios din
Transilvania a devenit cronic, maghiarii propagând antiromânismul. Zecile de
mii de țigani veniți în orașele Europei au deteriorat grav imaginea țării. Dacă
în trecut, dreptul de ședere în Occident se obținea cu o declarație
anticomunistă, acum, acesta se obține printr-o declarație antiromânească.
Deosebirea dintre evrei, maghiari sau țigani, pe de o parte și românii
ortodocși, pe de alta, este că primii au un lobby în lume, pe când românii
ortodocși, nu.
Astfel că
antiromânismul primilor, la care-i mai putem adăuga și pe monarhiști, a devenit
evident și necesar: numai așa ei pot încă’ primi drept de ședere în Occident.
Dacă pe plan național este posibilă democrația și respectul reciproc, pe plan
internațional democrația este în slujba celor puternici, care-și exercită
controlul prin mandatarii lor. în cazul nostru, evreii și maghiarii…
alt.culture_12.2018c
32-33
D-le
profesor, care considerați că sunt interesele evreilor față de România?
După
fanarioți, evreii au fost aceia care au realizat legăturile economice ale
Ţărilor Române cu Occidentul. Nu întâmplător, în timpul României Mari, numărul
evreilor din România ajungea la un milion. După război, aproximativ 80 % din
conducerea Partidului Comunist vorbea idiș, românii ocupând funcții modeste.
Abia din 1956 a avut loc o masivă emigrare a evreilor spre Israel, unde fiecare
al șaselea cetățean provenea din România, ca efect al Cortinei de Fier în calea
desfășurării economice a lor.
La Revoluția
din 1989, rolul evreilor pare a fi fost determinant, repetându-se situația de
după război: fiica de rabin Ana Pauker a fost înlocuită cu nepotul de rabin
Petre Roman. Dar astăzi, abia dacă mai există 30.000 de evrei în România, cifră
insuficientă pentru a face legătura economică și financiară cu Occidentul.
Deci,
interesul evreilor este acela de a revendica rolul lor tradițional, dar care,
din lipsă de cadre, încă nu-1 pot umple.
În afară de
aceasta Comunitatea din România face parte din Congresul mondial al evreilor,
care a hotărât revendicarea de reparații pentru daunele aduse evreilor în
perioada totalitară.
Dar
maghiarii?
Transilvania
a fost aproape o mie de ani sub conducere maghiară. În tot acest răstimp,
maghiarii creștini de rit occidental au avut o situație privilegiată. Mai mult,
în perioada cât Ungaria a fost transformată în pașalâc turcesc, elita maghiară
din Transilvania a putut să întrețină vie flacăra națională și cultura
înăbușită de semilună în câmpia Panonică. Chiar și după cel de-al Doilea Război
Mondial, maghiarii au păstrat o poziție privilegiată prin faptul că au populat
masiv Partidul Comunist Român, fiind mai hotărâți ca românii, dar și prin
faptul că Stalin le-a creat o Regiune Autonomă.
Abia
perioada ceaușistă le-a subminat interesele, industriile în expansiune cerând
forță de muncă rurală, adică românească, populație care a diluat masa compactă
a maghiarilor din orașele ardelene. În această perioadă s-a realizat, pe
această cale, o egalizare a nivelului de viață, în jos pentru maghiari și în
sus pentru românii veniți de prin cătune la orașe.
Revoluția
din decembrie 1989 a pornit din inițiativa protestanților maghiari clin
Timișoara și, imediat, ei s-au organizat politic în UDMR. Sarcina acestui
partid, ajuns a doua forță politică în primul Parlament și coloana vertebrală a
Convenției Neoliberale, este de a reface poziția privilegiată a acestei comunități
etnice și religioase. Idealul, irealizabil acum, ar fi realipirea la Ungaria.
Altă alternativă ar fi crearea unui stat federal român în care Transilvania să
aibă un maxim de autonomie sau, în cel mai rău caz, realizarea unei enclave
maghiare cu un mare grad de autonomie.
alt.culture_12.2018c
34-35
Cine mai
este actor pe această scenă a intereselor în ceea ce privește România?
Nu trebuie
scăpată din vedere tendința rusească de a reface zonele de influență. Chiar
dacă o influență economică este încă imposibilă – mai puțin în ce privește
materiile prime- este suficient să amintim că Patriarhul ortodox moscovit
păstrează controlul pe față până la Prut, iar după unele opinii, în mod discret
până la București…
Pe de altă
parte, interesele occidentalilor în România nu sunt unitare. Washingtonul
încearcă să-și asigure aici un punct de debarcare. Japonia -în ascensiune- face
același lucru.
Piața Comună
este momentan în dificultate, cu toate că ar dori ca România să se ridice și să
devină un partener de perspectivă. Rezistențele de la Constantinopol și de la
Moscova îngreunează acest proces. Ca să nu mai vorbim despre reflexia internă a
tendințelor protestantiste atlantice de a reinstaura la București tradițiile
„orașului parazitar” interbelic, cu un rege susținut de o elită evreiască,
maghiară și de autohtoni occidentalizați, reflexie grupată în jurul Convenției
Neoliberale.
D-le
profesor, am înțeles că folosiți termenul de „neoliberal”, în loc de
„democratic”. Totuși, vă rog să nuanțați expresia de „oraș parazitar”!..
Orașul
parazitar xenocrat interbelic, în care trăiau 4 milioane de privilegiați
-români occidentalizați, evrei, maghiari și germani- pe spinarea a 16 milioane
de țărani români ținuți în mizerie. Aceasta ar fi definiția. Dar să vedem
interesele: occidentalizații români își vor moșiile, fabricile și sinecurile
guvernamentale înapoi, evreii vor să facă afaceri și legătura „sclavilor de pe
plantația românească”
cu
Occidentul, iar maghiarii aspiră invariabil, la cel puțin autonomia
Transilvaniei, dacă nu se poate mai mult.
Renunțarea
la ideea Lagărului comunist de către Gorbaciov, în 1989, a creat o mare derută
în lumea exilului românesc (de toata culorile și etniile), deoarece acesta ta
nu mai avea nici un sens, nici un rol politic și, mai ales, nici legitimitate
în a cere „drept de ședere” în Apus, inclusiv de a fi întreținut, mai mult sau
mai puțin, din mila publică…
D-le
profesor, vă mulțumim pentru acest interviu!
ALT.culture_12.2018c
36-37.png
____________________________
NOTĂ
FRAGMENT DINTR-O PUBLICAȚIE APĂRUTĂ ÎN BANAT ÎN 1994, PE CARE N-AM REUȘIT A O
IDENTIFICA EXACT, DIN PĂCATE…
VIOREL ROMAN, 20.03.1942, LOVRIN, JUD. TIMIŞ. A ABSOVIT, ÎN ANUL 1965,
INSTITUTUL DE STUDII ECONOMICE ŞI PLANIFICARE „V.I. LENIN“ DIN BUCUREŞTI ŞI O
ŞCOALĂ DE OFIŢERI DE REZERVĂ. A LUCRAT CĂ ECONOMIST LA MAI MULTE INSTITUŢII DIN
TIMIŞOARA, LA RADIO BUCUREŞTI ŞI CADRU DIDACTIC LA UNIVERSITATEA DIN TIMIŞOARA.
PLECAT ÎN GERMANIA FEDERALĂ ÎN 1972, S-A SPECIALIZAT LA UNIVERSITATEA DIN
FRANKFURT / M ŞI ŞI-A SUSŢINUT DOCTORATUL LA UNIVERSITATEA DIN BREMEN, UNDE A
DEVENIT CONSILIER ACADEMIC PE VIAŢĂ. A ORGANIZAT BIBLIOTECA UNIVERSITĂŢII ŞI
I-A ADĂUGAT O COLECŢIE DE ROMÂNISTICĂ. CORESPONDENT PENTRU VOCEA AMERICII,
WASHINGTON. EXPERT AL PROGRAMULUI NAŢIUNILOR UNITE PENTRU DEZVOLTARE. PROFESOR
ASOCIAT LA ACADEMIA DE STUDII EECONOMICE DIN BUCUREŞTI ŞI CHIŞINĂU, LA
UNIVERSITATEA DIN TIMIŞOARA ŞI DIN BAIA MARE. MEMBRU AL ACADEMIEI
ROMÂNO-AMERICANE (ARA). LUCRĂRI: RUMÄNIEN IM SPANNUNGSFELD DER GROSSMÄCHTE /
ROMÂNIA ÎN SFERA DE INTERESE A MARILOR PUTERI, 1774–1991, 3
VOL.,
1987–1991 (ÎN LIMBA GERMANĂ); POLITICA ECONOMICĂ ROMÂNEASCĂ. STRATEGIA UNEI
POLITICI DE DEZVOLTARE, 1988 (ÎN GERMANĂ, ENGLEZĂ, FRANCEZĂ, ROMÂNĂ); REVOLUŢIA
DIN DECEMBRIE 1989, 1990; ROMÂNIA SPRE PIAŢA COMUNĂ, 1992; IMPERIUL, EVREII ŞI
ROMÂNII, 1994; ROMÂNIA ÎN EUROPA, 1995; TRANSILVANIA. ROMÂNII LA ÎNCRUCIŞAREA
INTERESELOR IMPERIALE, 1998 (ÎN GERMAN ŞI ROMÂNĂ); IMPERIUM & LIMES, 1999
(ÎN ROMÂNĂ ŞI SERBOCROATA); CAPITALISM ORTODOX, 1999; TRANZIŢIA. DE LA REVOLUŢIA
DIN ROMÂNIA 1989 LA RĂZBOIUL DIN IUGOSLAVIA 1999, 2000; BUCOVINA ŞI BASARABIA,
2002 (ÎN GERMANĂ, RUSĂ ŞI ROMÂNĂ); ROMÂNIA, ARTICOLE, INTERVIURI, OPINII ;
AUFSÄTZE, INTERVIEWS, MEINUNGEN, 29 VOL., 1990 – 2019 (ÎN LIMBA ROMÂNĂ,
GERMANĂ, ENGLEZĂ, SERBO-CROATA). DIN
ECATERINA ŢARĂLUNGĂ: ENCICLOPEDIA IDENTITĂŢII ROMÂNEŞTI. PERSONALITĂŢI.
BUCUREŞTI 2011, P. 679 ______________________________________ Doru Sinar:
Interviu cu dr. Viorel Roman in ADEVARUL, 18 oct. 1994
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu