CA UN ASTRU SORELNIC DE
DINCOLO DE NORI
Lui Irina Petraş preşedinte U.S.R.
filiala Cluj
~*~
Ca un astru te revarşi ca albatroşi
şi pescăruşi mănoşi în spirit
Eminescu/Brâncuşi,
să ne pui pentru frig căciulă,
cioreci, uioşi,
ciorapi de lână în opinci de țărani
şi vlădici
şi mănuşi, că acuşi acuşi e
iarna pe aici, chiar ne-a bătut la
uşi
cu şansa de a îmbrăca a fericirii
cristica, cămaşă, de Mesie a iubirii,
pe imensa tablă de şah al pământului
firii
cu duh de adevăr şi duh de viață cu
îndemână
patria cu inimă limba română,
ca un tot în toate eco şi
bio-sănătate-Domn Savaot,
în al raisimiei miresme cu iz de
Românie şi terestru
şi-n preaplin de omenie tezaurul
nostru: monstru sacru
de patrimoniu național încalte
ilustru
tradițional monumental instumentat
orchestral
să punem emoțional bustul Madonei şi
Venerei,
urcat, pe soclu memento mori de
dincolo de nori în sorelnic verde de albastru,
în verbe superbe locuțiuni, expresii,
excelențe
celebre şi proverbe
renviind culorile-curcubeu
cu Dumnezeu şi tupeu
de dragoste şi dor-amor temerar
îmulțit, în har,
cutezător, dor călător, în viitor la
curți de dragoste şi dor,
că-n asemenea comori de România
profundă ne încânți şi descânți
şi urci urci luminos către everest
Eminescu şi Hristos artist de astru Luceafăr
duh de viață conştiință-duh de adevăr
verde de măr,
să coboi de dincolo de nori şi să ne
pătrunzi încalte ca realitate în casă şi-n gând prsgmatic şi sorelnic
patrie limba română
cu îndemână
şi peste mână
cu parfum de drum de pe a dragostei
alei cu înfloriți plopi fără soț
şi tei după cum adaugi, după a
pământului legi
cu nesfârşit şir de trandafiri şi al
patriei regi,
că tu însuți scrii cu a cunoaşterii
lumină de cerească grădină,
scrii scânteitoare fericire pentru
ceilalți
de suferință şi brend de doină cu
lumină de pomină,
scrii cu mari responsabilități de
pace şi de pâini proaspeți şi ferbinți,
scrii ca cei botezați, că ştiți în
tot şi toate eco-sănătate,
bio sa vă gospodăriți, în drag şi
sfânt pe pământ
cu drept de a fi laudă de zestre al
zărilor albastre
cu muşcăți albastre pe pervaze de
ferestre în glastre, în surâs de țărancă Vica sărutând lucru bine făcut
coloană fără sfârşit a celui mai
iubit între oameni,
pentru oameni cu pâini,
în mâini stele mii şi făclii de
lumini,
că ştiți în tot-Domn Savaot- să le
gospodăriți mândru fără modru ilustru,
în harnic bun şi praznic,
cum rar îmulțit în har cu talanții
gospodar îmulțiți dar din dar rai de grai
pe-ntins de plai cu social uman
năzdrăvan
că nu te iroseşti trăind aman, năzdrăvan,
şuhan nu re rispeşti, în van,
că voi viu le ilustați şi evidențiați
ca tradiții
pe cont propriu, din astrale fără
egal naționale spații
de neaoşi români
şi de române, eterne, Românii
pitoreşti şi de poveşti,
prin ce eşti în patria limba română
să ne grăieşti cu adevărat cine eşti
pentru asta ca Eminescu spunându-ne
cu cine te însoțeşti,
cu îndemână în corola de minuni, lumini
şi veşnicii
cu principii de Biblii,
că doar aşa prin şi cum grăieşti ştim
nobil şi sublim cine eşti, ce plăteşti,
că eşti din țara cu brazi înalți,
fericire care o dai, dăruieşti, celorlalți
fără sumbrie
şi fără discriminare întru răsărit de
soare şi de binecuvântare,
ca fi om e lucru mare,
iar a fi ciuf-gazdă, nu-nici o
mirare,
ci hazardată întâmplare, cu rădăcini
amare
din România profundă, tainică şi mare
din parcare,
că doar cu bine o scoți la cale limba
patria română iubire din scoarță-n scoarță, în performanță, o scoți la liman cu
aramă,
ieşiți din iarnă la colțul
primăvăratic, vitaminic, de iarbă reavănă
cu ispravă de seamă şi slavă de o, mamă
dulce mamă, în dragoste maternă/paternă,
rămasă de pomină doină şi lumină, pururi
eternă,
vie şi de omenie prin noblețe şi
frumusețe-bunețe
cu aripi în larghețe, întinse-n zbor
dor călător, zburător,
cu spor de viitor către viitor, de
dragoste şi dor: primenit, posper, în super de caracter, în eter şi în
echilibru sub cer,
om potrivit iubit şi sfințit,
în drag şi sfânt pe pământ.
~*~
Pavel Ratundeanu-Ferghete
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu