CA MIREASA, ÎN ARTĂ, TRECUTĂ PESTE AL CASEI PRAG CU DRAG SĂ DEVINĂ ÎN FĂINOŞAG NEVASTĂ

CA MIREASA, ÎN ARTĂ, TRECUTĂ PESTE AL CASEI PRAG CU DRAG SĂ DEVINĂ ÎN FĂINOŞAG NEVASTĂ

~*~

Sunt iară la Cluj, Ben, c-aş sfâşia durerea durerii,

ca şi atunci când din întuneric Mesia iubirii

fici din întuneric şi fu lumină

şi împreunarea, îmbrățişarea,

spermatozoizii au ovulat ovulii formând zigotul

din care crescu fetusul, cuvântul,

care prin botez se numi Daria şi bucuria umplu România care se cetera,

în binecuvântarea, care mă emoționa, în sonata/balada lui Porumbescu, Enescu, de fapt în a sunetelor Eminescu

de bună veste şi poveste provita, pavă drumul şi crucea mă urcă-n răstignire către cer pe Golgota

ca să mă zdrobească ca pe Horea roata

şi-n plâns să se sature glota cu împlinire de mire

la poale de deal în Ardeal

din deal mai la deal, cu valea agale mai agale la vale,

unde venindu-i să fluiere fluieră maria sa Avram Iancu cu vocație,

în omeneasca ecuație,

ìn candoare cu făinoşag trecând întru răsărit de soare cu drag trecând mireasa peste prag

să devină-n artă nevastă botezată,

Vica-Ludovica, c-aşa s-a numit femeia de România,

muierea din Cubăncuța, ghiocelul, crinul şi cicibota.

~*~

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE

***

- Bună dimineața, ce mai faci, omule ! Benule ?

- Stau cu frica ca hotul vietii de teama, parca sa nu vina atotputernicul sa mi-o fure.